2ra-2119/14 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrzîiere, şi cheltuielile de judecată

dosarul nr. 2ra-2119/14 prima instanţă: D. Stănilă instanţa de apel: T. Duca, D. Puşca şi A. Albu ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Druţă şi Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Spînu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, şi la cererea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” împotriva lui Alexandr Spînu cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut, împotriva deciziilor Curţii de Apel Bălţi din 04 martie 2014 şi din 25 martie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Alexandr Spînu, cu casarea hotărârii Judecătoriei Bălţi din 17 mai 2013, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 10 mai 2011, Alexandr Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, potrivit contractului de împrumut din 01 septembrie 2010, primul a predat în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” suma de 36492 lei. Pîrîtul s-a obligat să restituie suma împrumutului pînă la 02 noiembrie 2010. Pînă la momentul înaintării prezentei acţiuni, Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” nu a restituit suma împrumutului, neîndeplinindu-şi, astfel, obligaţiile contractuale. Reclamaţia din 28 martie 2011 expediată de Alexandr Spînu în adresa pîrîtului a rămas neonorată. 1 Solicită, Alexandr Spînu, încasarea din contului pîrîtului în beneficiul său a datoriei în sumă de 36492 lei, precum şi a cheltuielilor suportate la achitarea taxei de stat în mărime de 1095 lei.

La 06 decembrie 2011, reprezentantul reclamantului a depus cerere de concretizare la acţiunea iniţială (f.d. 46). În motivarea cererii, dînsul a menţionat că suma de bani în mărime de 36492 lei, a fost transmisă de către Alexandr Spînu, în calitate de împrumut, pe contul bancar al pîrîtului, fapt confirmat prin ordinile de încasare a numerarului din 29 octombrie 2009 şi din 02 noiembrie 2009. Iniţial, părţile au convenit ca respectivul împrumut să fie întors de către împrumutat pînă la 01 septembrie 2010. Din cauza lipsei mijloacelor financiare, împrumutatul nu a întors datoria în termenul anterior specificat. În aceste circumstanţe, Alexandr Spînu, a insistat să fie încheiat în formă scrisă contractul de împrumut din 01 septembrie 2010, acordîndu-i termen împrumutatului să întoarcă datoria pînă la 01 septembrie 2011. Comportamentul pîrîtului a stîrnit îndoieli împrumutătorului în privinţa onorării de către primul a obligaţiilor asumate.

În consecinţă, prin pretenţia din 28 martie 2011, Alexandr Spînu, i-a solicitat pîrîtului să-i întoarcă datoria, pretenţia care a fost neglijată de Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim”. În şedinţa de judecată din 30 octombrie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Alexandr Spînu cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut (f.d. 81-82). În motivarea cererii reconvenţionale, reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” a indicat că, contractul de împrumut încheiat între primul şi Alexandr Spînu este unul fictiv şi urmează a fi declarat nul. Consideră, reclamantul,că, careva bani în baza contractului de împrumut nu au fost transmişi în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” şi nici nu există vreo dovadă care să probeze acest fapt.

A menţionat, de asemenea, că reieşind din conţinutul contractului de împrumut din 01 septembrie 2010, împrumutul a fost luat de la „fondatorul” Alexandr Spînu, în timp ce la acea dată, ultimul nu mai era deja fondator. Reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” a mai indicat că suma împrumutului în mărime de 36492 lei este cu mult mai mare decît însăşi capitalul social al întreprinderii de 5400 lei. A afirmat reclamantul în cererea sa reconvenţională că, contractul de împrumut din 01 septembrie 2010 a fost încheiat cu depăşirea competenţei, deoarece potrivit statutului Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim”, de competenţa exclusivă a Adunării Generale ţine aprobarea contractelor încheiate pe sume ce depăşesc de 1/4 ori capitalul social, precum şi a contractelor încheiate între societate şi asociaţii ei.

În circumstanţele enunţate, reclamantul consideră că între părţile contractului de împrumut nu a avut loc o manifestare reală de voinţă în vederea creării unui raport juridic. 2 Solicită, Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim”, declararea nulităţii contractului de împrumut din 01 septembrie 2010, încheiat între primul şi Alexandr Spînu. La 30 octombrie 2012, Alexandr Spînu a depus o altă cerere de concretizare a acţiunii ca urmare a înaintării de către Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” a cererii reconvenţionale (f.d. 78). În cererea depusă, Alexandr Spînu a indicat că în cazul în care contractul de împrumut din 01 septembrie 2010 va fi anulat, vom fi în situaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză din partea pîrîtului.

La 20 martie 2013, Alexandr Spînu a mai depus o cerere de concretizare a acţiunii prin care a solicitat încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său şi a dobînzii de întîrziere pentru perioada 10 mai 2011 – 20 martie 2013 în mărime de 10426 lei, precum şi suma de 312,78 lei pentru taxa de stat achitată suplimentar (f.d. 116-117).

Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 17 mai 2013, acţiunea depusă de Alexandr Spînu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” împotriva lui Alexandr Spînu a fost admisă, cu declararea nulă a contractului de împrumut din 01 septembrie 2010. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 martie 2014, a fost admisă cererea de apel declarată de Alexandr Spînu, cu casarea hotărârii Judecătoriei Bălţi din 17 mai 2013, fiind emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea depusă de Alexandr Spînu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” a fost admisă parţial.

A fost dispusă încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” în beneficiul lui Alexandr Spînu suma de 36492 lei cu titlu de împrumut, dobînda de întîrziere în sumă de 12879, 16 lei, precum şi cheltuielile de judecată în mărime de 4470 lei. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Bălţi din 25 martie 2014, a fost respinsă cererea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” împotriva lui Alexandr Spînu. La 06 mai 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” a depus recurs împotriva deciziilor Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziilor instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 01 aprilie 2014, Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 25 martie 2014 (f. d. 182). La 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 04 martie 2014 (f. d. 184). Astfel, recursul declarat la 06 mai 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim”, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziilor contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

3 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 03 iunie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Alexandr Spînu cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 07 iulie 2014, Alexandr Spînu a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim- Exim”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. 4 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Teoltedim-Exim” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas 5