2ra-2116/14 — Anularea ordinului

Judecătoria sect. Rîşcani Dosarul nr. 2ra- 2116/14 Mun. Chişinău Judecător: N. Arabadji Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, A. Panov, T. Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bîtcă Parascovia, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Bîtcă Parascovia către ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” privind anularea ordinului de sancţionare şi repararea prejudiciului moral şi material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, CONSTATĂ : La 05.06.2912 reclamanta Bîtcă Parascovia a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului IS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” al Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM, solicitând anularea ordinului nr.71 c din 04.05.2012 şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 7000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că prin ordinul nr.71c din 04.05.2012 a ÎS „CRIS Registru” a fost sancţionată disciplinar cu mustrare pentru faptul, că la data de 05.04.2012 l-a documentat cu buletin de identitate pe cetăţeanul Darienco Petru, şi din motiv că la moment casa nu lucra, a acceptat să achite suma de 200,00 lei mai târziu. A doua zi dimineaţa, a fost achitată integral la filiala „Băncii de Economii” nr.3. Consideră că, prin acţiunile sale nu a adus nici un prejudiciu întreprinderii, din contra, s- a străduit să asigure un serviciu de calitate în beneficiul întreprinderii şi să fie tacticoasă în relaţiile cu cetăţenii.

Prin cererea prealabilă din 10.05.2012 a solicitat conducerii ÎS”CRIS Registru” revederea şi anularea ordinului susnumit, deoarece consideră că nu a comis încălcările enumerate în ordinul şi anume a pct.2.2 lit.a) a Regulamentului intern, unde se indică, că „salariatul este obligat să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă şi fişa post”, cît şi a pct.3.3 al Fişei post, ultimul subpunct al căruia prevede „să nu primească pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu orice recompensă, sub formă de bani, daruri, servicii etc.,de la orice persoană fizică sau juridică...”. A indicat că nu a primit nici o 1 recompensă de la cetăţeanul Darienco Petru, deoarece suma de 200,00 lei corespunde exact sumei de achitare pentru perfectarea buletinului în 15 zile.

Prin răspunsul nr.01/1292 din 29.05.2012 semnată de directorul general a IS”CRIS”Registru”, sancţiunea a fost lăsată în vigoare. Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 20.09.2012 s-a dispus strămutarea cauzei civile nominalizate conform competenţei Judecătoriei Râşcani, mun.Chişinău. La data de 16.05.2013 reclamanta Bîtcă Parascovia a adresat cerere de concretizare a cerinţelor şi a solicitat anularea ordinului nr.71c din 04.05.2012, încasarea din contul pârâtului prejudiciului moral în mărime de 3 450,00 lei şi prejudiciului material în mărime de 3 550,00 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun.Chişinău din 18.09.2013, acţiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond s-a bazat pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi apreciate din punct de vedere al pertinenţei, admisibilităţii, veridicităţii iar în ansamblu a constatat cu certitudine că, sancţionarea reclamantei a fost efectuată în conformitate cu legislaţia în vigoare, motiv pentru care pretenţiile reclamantei au fost considerate nefondate. La 18.10.2013 Bîtcă Parascovia a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Râşcani, mun.Chişinău din 18.09.2013, solicitând casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Bîtcă Parascovia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 18.09.2013.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 16 mai 2014, Bîtcă Parascovia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18.09 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca nefondată. În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel, menţionînd că instanţele nu au examinat cauza sub toate aspectele, complet şi obiectiv, neclarificînd toate circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. 2 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Bîtcă Parascovia asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bîtcă Parascovia ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bîtcă Parascovia, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bîtcă Parascovia către ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” privind anularea ordinului de sancţionare şi repararea prejudiciului moral şi material. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4