2ra-2029/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti

prima instanţă: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2ra-2029/13 instanţa de apel: G.Zubati, N.Vascan, I.Cotruţă ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Arsentiev Vladimir împotriva Ministerului Finanţelor, executorului judecătoresc Zamşa Valentina şi debitorul Ilarionov Anatolii privind repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 prin care s-a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 04 iunie 2012 Arsentiev Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, executorului judecătoresc Zamşa Valentina şi debitorului Ilarionov Anatolii privind repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 25.09.2008 a intrat în vigoare hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, fiindu-i eliberat titlul executoriu nr.2- 463/08, care pînă în prezent nu a fost executat. Pe parcursul anilor 2008-2010 titlul executoriu nominalizat s-a aflat la executare silită la Oficiul de executare al sectorului Rîşcani mun. Chişinău, la executorul judecătoresc Gîlca Iurie, după care a fost strămutat la Oficiul de executare sectorul Centru, la executorul judecătoresc Coadă Rodica, strămutat ulterior înapoi la Oficiul de executare sectorul Rîşcani mun.

Chişinău, de unde a fost retras în legătură cu reformarea sistemului executorilor judecătoreşti şi depus la 28.09.2010 pentru executare silită executorului judecătoresc Zamşa Valentina, care deţine în prezent procedura executorie. Menţionează reclamantul că, la 06.07.2011 pentru prima dată, la adresarea lui, a fost informat despre necesitatea avansării cheltuielilor de executare, conform borderoului de calcul, cheltuieli care au fost avansate în mărime de 675,00 lei, conform 1 ordinului de încasare a numerarului nr. 10 din 06.07.2010, dar pînă la moment documentul executoriu nu a fost executat. Indică că neexecutarea titlului executoriu nr.2-463/08 eliberat de Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău la 25.09.2008 nu s-a făcut din motive imputabile creditorului, cu toate că a folosit toate mijloacele legale pentru executarea acestuia.

Susţine reclamantul că, suma datorată împreună cu dobînzile de întîrziere, putea fi folosită la acoperirea cheltuielilor ce ţin de coşul minim de consum, îmbunătăţirea condiţiilor de trai, investirea în afacere, obţinerea profiturilor şi altele, însă, de aceste posibilităţi a fost lipsit, fapt care i-au cauzat prejudiciu moral.

Consideră că în cazul de faţă nu sunt aplicabile prevederile art.5 al.(2) ale Legii nr.87 din 01.07.2011, privitor la faptul că simpla constatare a încălcării dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil poate constitui o satisfacţie rezonabilă, deoarece pe parcursul timpului cît documentul executoriu s-a aflat la executare silită, de către organele de executare silită nu au fost întreprinse careva măsuri de ridicare spre vînzare silită a bunurilor debitorului, ci s-au întreprins numai măsuri formale de declinare a competenţei, interdicţie şi perfectare a actelor, care nu au avut ca consecinţă executarea materială şi efectivă a documentului executoriu.

De asemenea indică că în cadrul aflării documentului executoriu la executare, după eliberarea acestuia, a fost încălcat termenul de executare de 3 luni din data intentării procedurii executorii, potrivit prevederilor art.63 alin. (1) Cod de executare în vigoare la acea perioadă, pînă la adoptarea Legii nr. 143 din 02.07.2010 pentru modificarea şi completarea Codului de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24.12.2004. În acest sens menţionează că, perioada de referinţă de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti constituie 3 ani 6 luni şi 23 zile.

Cere reclamantul, constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 09.04.2008, în vigoare din 25.09.2008, privind încasarea de la Ilarionov Anatolii în beneficiul lui Arsetiev Vladimir datoria în sumă de 3000 euro sau echivalentul sumei date în valută naţională la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în sumă de 1400 lei; încasarea prejudiciului moral în sumă de 47000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 octombrie 2012 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial.

S-a constat faptul de violare a drepturilor lui Arsentiev Vladimir prevăzute de articolului 6 CEDO, la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Arsentiev Vladimir prejudiciul moral în sumă de 9000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, şi cheltuielile de judecată în suma de 1 593 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe Ministerul Finanţelor a contestat-o cu apel. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 s-a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 octombrie 2012. La 09 aprilie 2013 Ministerul Finanţelor a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neînteemiată. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţele de judecată au aplicat în mod eronat legea şi nu au dat o apreciere selectivă circumstanţelor incidente pricinii. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

3 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Argumentele recursului declarat nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt. Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Ion Vîlcov 4