2rac-332/14 — Încasarea prejudiciului material şi a dobînzii de întîrziere

Judecătoria sect. Centru Dosarul nr. 2rac-332/14 Municipiul Chişinău Judecător: M. Avornic Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, A. Gavriliţă, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SC „Mirolux-Plus” SRL în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată declarată de SC „Viromex-Com” SRL împotriva Primăriei Municipiului Chişinău şi Consiliului Municipal Chişinău privind încasarea prejudiciului material cauzatşi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014, CONSTATĂ : La data de 16.08.2012, SRL „Viromex-Com” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău, solicitând încasarea prejudiciului material cauzat. În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 17.09.2001, prin decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 19/30-1, II „Mîsliţchi Elena” i-a fost atribuit în arendă lotul de teren cu suprafaţa de 0,08 ha, situat pe teritoriul parcului „Alunel”, pentru proiectarea şi construirea unui Centru de odihnă şi agrement pentru copii. În baza acestei decizii între Primăria mun. Chişinău şi ÎI „Mîsliţchi Elena” a fost încheiat contractul de arendă funciară nr. 2941/2002 din 21.01.2002. Din cauza că ÎI „Mîsliţchi Elena” nu dispunea de surse financiare suficiente pentru proiectarea şi construirea acestui Centru, la data de 26.03.2003 a încheiat cu SRL „Viromex-Com” un contract de colaborare.

Conform clauzelor contractului de colaborare SRL „Viromex-Com” s-a obligat să execute din contul surselor sale financiare lucrările de proiectare şi construire a Centrului de odihnă şi agrement pentru copii. Despre semnarea acestui contract a fost înştiinţată şi Primăria mun. Chişinău. La data de 07.05.2003 de către Primăria mun. Chişinău pe numele SRL „Viromex-Com” s-a eliberat certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 4513, prin care s-a autorizat elaborarea documentaţiei de proiect privind construirea Centrului în limitele terenului acordat în arendă ÎI „Mîsliţchi Elena”. Ulterior, la data de 1 11.11.2005, Primăria mun. Chişinău, a eliberat tot pe numele SRL „Viromex-Com” certificatul de urbanism nr. 2705, iar la data de 19.05.2006 certificatul de urbanism nr. 530/06, prin care a autorizat proiectarea Centrului de odihna pentru copii.

În baza certificatelor sus-numite reclamantul a efectuat lucrările de proiectare care au fost finisate în anul 2006. Drept confirmare servind şi raportul de verificare nr. 3646-10-06 eliberat de Direcţia verificare şi expertizare a proiectelor în construcţii a Agenţiei Construcţii şi Dezvoltarea Teritoriului a Republicii Moldova. Conform procedurii stabilite, proiectul a fost coordonat şi cu Direcţia generală, arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului mun. Chişinău. După aprobarea documentaţiei de proiect şi deviz la data de 29.09.2006, Primăria mun. Chişinău a eliberat reclamantului Autorizaţia de construire nr. 765, prin care a autorizat executarea lucrărilor de construcţie a Centrului dat.

Pentru executarea lucrărilor de construcţie SRL „Viromex-Com” a încheiat contractul de antrepriză în construcţii cu SRL „Casa Construct” şi lucrările de construire a centrului au demarat. Ulterior, SRL „Viromex-Com” a fost informată despre sistarea lucrărilor de construire şi valabilitatea actelor de proiectare şi construire prin dispoziţia Primăria mun. Chişinău nr. 1329-d din 25.10.2006 şi decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 58/1 din 01.11.2006, şi abrogarea deciziei Primăriei mun.Chişinău nr. 19/30-1 din 17.09.2001. Atît reclamantul cît şi ÎI „Mîsliţchi Elena” au contestat în instanţa de contencios administrativ actele administrative care au interzis efectuarea lucrărilor de construire şi au solicitat anularea acestora drept ilegale.

Prin decizia Curţii Supreme de Justitie nr. 3r-1307/08 din 12.11.2008 s-a constatat că dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr. 1329-d din 25.10.2006 şi decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 58/1 din 01.11.2006 sînt legale, astfel, acţiunile SRL „Viromex-Com” şi ÎI „Mîsliţchi Elena” au fost respinse. În urma lucrărilor de demolare şi săpăturile efectuate pînă la sistarea construirii Centrului, SRL „Viromex-Com” a suportat cheltuieli în sumă de 608777 lei, fapt confirmat prin procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate din februarie 2007, semnat între SRL „Casa Construct” şi SRL „Viromex-COM”. De asemenea, SRL „Viromex-Com” pînă la acel moment a mai suportat urmatoarele cheltuieli: suma de 26 000 lei achitată SRL „Ecoproiect” pentru elaborarea proiectului Centrului; suma de 18261,80 lei achitată Primăriei municipiului Chişinău pentru eliberarea autorizaţiei de construire; suma de 1537 lei achitată Primăriei mun.

Chişinău pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Suma totală investită de SRL „Viromex-Com” în proiectarea şi construirea Centrului de odihnă şi agrement pentru copii din str. Milano a constituie 654 575,8 lei. Pentru a-şi recupera investiţiile efectuate, SRL „Viromex- Com” a solicitat de la Primăria mun. Chişinău atribuirea unui alt lot de teren echivalent în schimbul lotului de teren din str. Milano, pentru construirea Centrului preconizat, însă solicitarea a fost ignorată.

SRL „Viromex- Com” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, solicitând obligarea Consiliului municipal Chişinău să atribuie SRL „Viromex-Com” un lot de teren în arendă funciară în schimbul lotului de teren din str. Milano, care prin decizia Curţii Supreme de Justitie nr. 3r-1698/2011 din 14.09.2011 a fost respinsă, cu menţiunea că SRL „Viromex-Com” SRL nu este lipsit de dreptul de a solicita 2 încasarea prejudiciului de la persoanele care s-au făcut vinovate de producerea prejudiciului. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru din 07.10.2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată SRL „Viromex-Com”, astfel, de la Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău în beneficiul reclamantului s-a încasat prejudiciul material cauzat în mărime de 654575,80 lei şi cheltuielile de judecată în suma de 15000 lei, în rest pretenţiile fiind respinse ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 276, art. 1404 alin. (1) şi alin. (4), art. 1416 alin. (1) şi alin. (2), art. 1424 CC al RM şi art. 94 alin. (1) CPC al RM, care reglementează aspecte ce ţin suspendarea prescripţiei în cazul administrării bunurilor unei alte persoane, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere, modul de reparare a prejudiciului, termenul de prescripţie şi repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi. La data de 15.10.2013 Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău au depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată şi tardivă.

La data de 16.10.2013 SRL „Viromex-Com” a depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitând casarea acesteia în partea respingerii pretenţiei privind încasarea dobânzii de întîrziere în mărime de 703157 lei, cu emiterea hotărîrii noi privind admiterea acţiunii în această parte. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04.03.2014 a fost admis în proces SRL „Mirolux-Plus”, în calitate de succesor în drepturi a SRL „Viromex-Com”. La 11 martie 2014, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul declarat de SRL „Mirolux-Plus”, succesor al SRL „Viramex- Com”, a admis apelul declarat de Primăria mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău. Astfel, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Centru din 07 octombrie 2013 şi s-a emis o hotărîre nouă, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Viromex-Com” (succedată în drepturi de către SRL „Mirolux-Plus”).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantul SRL „Mirolux-Plus”, succesor al SRL „Viramex- Com” nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, în acelaşi timp motivele apelanţilor Primăria mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău sunt întemeiate şi şi-au găsit reflectare la probele expuse în materialele dosarului. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 514 şi art. 1404 CC al RM, care reglementează aspecte ce ţin de temeiurile naşterii obligaţiilor şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere.

Totodată, a fost indicat că, instanţa de fond a depăşit cadrul raporturilor juridice între părţi, cît şi temeiurile încasării sumei prejudiciului material suferit, iar prin prisma circumstanţelor stabilite şi în lipsa unor obligaţii reciproce între părţile litigante, cererea de chemare în judecată a SRL „Viramex- Com” urma a fi respinsă. La 06.05.2014, SC „Mirolux-Plus” SRL a înaintat cerere de recurs prin care a solicit admiterea acestuia, casarea Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014, şi modificarea hotărîrii Judecătorie Centru, mun. Chişinău din 07.10. 2013 dispunînd încasarea de la Primăria Municipiului Chişinău şi Consiliul Municipal 3 Chişinău în beneficiul SC „Mirolux-Plus” SRL a prejudiciului material cauzat în mărime de 654575,80 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 703157,00 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 51187, 02 lei cu titlu de taxă de stat, iar în total 1408919,82 lei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de SC „Mirolux-Plus” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Mirolux-Plus” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SC „Mirolux-Plus” SRL, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SC „Viromex-Com” SRL împotriva Primăriei Municipiului Chişinău şi Consiliului Municipal Chişinău privind încasarea prejudiciului material cauzatşi a dobînzii de întîrziere. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5