2ra-2580/14 — Încasarea restanţei pentru achitarea cheltuielilor biroului

prima instanţă: L. Brînză dosarul nr. 2ra-2580/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga A. Nogai ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Urîtu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Biroului asociat de avocaţi „Lex-Consulting” împotriva lui Nicolae Urîtu cu privire la încasarea restanţei pentru achitarea cheltuielilor biroului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Nicolae Urîtu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 martie 2014 şi au fost respinse cererile depuse de către Nicolae Urîtu privind anularea încheierilor Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 23 ianuarie 2014, 06 februarie 2014, 10 februarie 2014 şi 24 februarie 2014 şi au fost menţinute aceste încheieri, c o n s t a t ă: La 14 decembrie 2013, Biroul asociat de avocaţi „Lex-Consulting” a depus o cerere de chemare împotriva lui Nicolae Urîtu cu privire la încasarea restanţei pentru achitarea cheltuielilor biroului.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în perioada 01 februarie 2007- 03 septembrie 2012, pârâtul a fost avocatul-asociat al Biroului asociat de avocaţi „Lex-Consulting”. Menţionează că conform prevederilor art. VI al Declaraţiei de fondare a Biroului asociat de avocaţi „Lex-Consulting” în redacţia nouă, semnată de avocatul Nicolae Urîtu şi înregistrată la Baroul avocaţilor al RM sub nr. 319 din 27 iunie 2008, asociaţii sunt obligaţi lunar să achite cheltuielile comune ale biroului, care cuprind chiria şi cheltuielile de locaţiune, cheltuielile de întreţinere a localului, cheltuielile de încălzire, iluminare şi alte servicii comunale, taxa sau taxele de asigurare a salariaţilor angajaţi, cheltuielile de documentare comună şi plata telefonului.

Susţine că prin aceeaşi hotărâre pârâtului i-a fost stabilit termen pentru lichidarea benevolă a restanţelor pînă la 30 septembrie 2012, însă necătând la nenumăratele somaţii, pînă la 14 decembrie 2013, restanţa acumulată în sumă de 5816,21 lei nu a fost achitată. Afirmă că dacă unii avocaţi nu achită la timp cheltuielile comune ale biroului, atunci cheltuielile pentru întreţinerea biroului se acoperă din sursele altor avocaţi, fapt ce aduce la imposibilitatea achitării onorariilor lor, deoarece biroul nu poate achita numai parţial serviciile comunale şi plata de locaţiune. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a restanţei pentru achitarea cheltuielilor biroului pentru lunile ianuarie-august 2012 în sumă de 5816,21 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 ianuarie 2014 a fost respinsă cererea depusă de către Nicolae Urîtu privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 februarie 2014 au fost admise parţial observaţiile asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată din 23 ianuarie 2014. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 februarie 2014 a fost respinsă cererea depusă de către Nicolae Urîtu privind încetarea procesului. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 februarie 2014 au fost respinse cererile depuse de către Nicolae Urîtu privind atragerea Uniunii Avocaţilor din RM în calitate de intervenient accesoriu ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a Declaraţiei de fondare a Biroului Asociat de Avocaţi „Lex- Consulting” ca fiind neîntemeiate.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 martie 2014 acţiunea a fost admisă şi a fost încasată de la Nicolae Urîtu în beneficiul Biroului asociat de avocaţi „Lex-Consulting” restanţa pentru achitarea cheltuielilor biroului pentru lunile ianuarie-august 2012 în sumă de 5816,21 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei, iar în total suma de 6086,21 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Nicolae Urîtu şi menţinută hotărârea primei instanţe şi au fost respinse cererile depuse de către Nicolae Urîtu privind anularea încheierilor primei instanţe din 23 ianuarie 2014, 06 februarie 2014, 10 februarie 2014 şi 24 februarie 2014 şi au fost menţinute aceste încheieri.

La 20 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Nicolae Urîtu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea încetării procesului. Recurentul Nicolae Urîtu, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti. Menţionează că dosarul civil a fost intentat ilegal de către intimat. Susţine că în conformitate cu art. 265 lit. lit. a), g) şi h) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă; reclamantului şi/sau pârâtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2) şi cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o organizaţie sau o persoană în vederea apărării drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le confere acest drept.

Afirmă că Biroul asociat de avocaţi „Lex-Consulting” nu a avut dreptul să se adreseze în instanţa de judecată împotriva sa, deoarece această acţiune nici nu putea fi examinată în procedură civilă din motiv că obiectul litigiului de încasarea a restanţei la cheltuielile de întreţinere a biroului pur şi simplu nu există din punct de vedere procesual civil şi material. Invocă că intimatului îi lipsea capacitatea procesuală civilă de folosinţă în momentul înaintării cererii de chemare în judecată şi nu dispune de capacitatea procesuală civilă de folosinţă în faza examinării cauzei în prima instanţă, deoarece nu a avut dreptul să se adreseze în instanţa de judecată cu un asemenea litigiu. Mai invocă că instanţele judecătoreşti au examinat selectiv, tendenţios şi incomplet dosarul.

Menţionează că prin neîncetarea procesului prima instanţă a încălcat art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Susţine că prima instanţă nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea şi a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi de drept procedural.

Afirmă că instanţa de judecată a încălcat art. 119 CPC şi art. art. 274 alin. (2) lit. g) şi 275 CPC. Invocă că instanţa de apel a încălcat art. art. 6 §1 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De asemenea, instanţa de apel a încălcat art. art. 192 şi 371 CPC, deoarece a examinat pricina într-o singură şedinţă de judecată, precum şi art. art. 357-396 CPC, deoarece nu i-a oferit dreptul de a înainta cereri suplimentare în conformitate cu art. 384 alin. (1) CPC într-o altă şedinţă de judecată, nu a ascultat explicaţiile sale în conformitate cu art. 382 CPC într-o altă şedinţă de judecată şi nu a făcut cunoştinţă cu susţinerile sale verbale în formă scrisă într-o altă şedinţă de judecată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nicolae Urîtu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Nicolae Urîtu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Nicolae Urîtu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valentina Clevadî judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi