2ra-2074/14 — Încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenta juridică

prima instanţă: A.Ciubotaru dosarul nr.2ra-2074/14 instanţa de apel: G.Vavrin, T.Dimitriadi, I.Dănăilă ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Luca Alexandra, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Kovali Vladimir împotriva Alexandrei Luca cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică acordată, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 octombrie 2013 prin care s-a admis apelul declarat de către Kovali Vladimir, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 decembrie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 12 septembrie 2012 Kovali Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Luca cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică acordată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că la 22 ianuarie 2009 a încheiat cu pîrîta Luca Alexandra, contractul nr. 34 privind acordarea asistenței juridice, în cadrul examinării a două pricini civile şi reprezentarea intereselor pîrîtei în organele de resort. Prin contractul menţionat dînsul şi-a asumat obligaţiunea de a-i acorda asistenţă juridică şi a-i reprezenta interesele pîrîtei în faţa oricăror întreprinderi, organizaţii, instituţiiorganelor de resort, precum şi în instanţele de judecată. Potrivit pct. 3.4 al contractului, pîrîta s-a obligat în termen de 30 de zile din momentul pronunţării hotărîrilor irevocabile în pricinile civile enunţate, să achite cu titlu de remuneraţie pentru serviciile prestate, suma de 5 000 euro.

Susţine că timp de doi ani a acordat asistenţă juridică şi a reprezentat interesele pîrîtei în cadrul examinării pricinilor civile la acţiunea Alexandrei Luca împotriva lui 1 Olărescu Sergiu şi Olărescu Aliona cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi la acţiunea Alexandrei Luca împotriva lui Braga Ion privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului. Menţionează că în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Luca Alexandra împotriva lui Olărescu Sergiu şi Olărescu Aliona cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 februarie 2010 a fost confirmată tranzacţia de împăcare şi s-a încasat suma de 5 000 dolari SUA, rămasă irevocabilă prin neatacare, iar întru obţinerea tranzacţiei de împăcare a fost necesar să demonstreze caracterul fictiv al contractului de vînzare-cumpărare încheiat între Olărescu Sergiu şi Olărescu Aliona, să acumuleze documente care confirmă aceasta şi să participe la identificarea martorilor. În pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Luca Alexandra împotriva lui Braga Ion privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2009, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 mai 2010, a fost recunoscut dreptul de proprietate după Luca Alexandra, asupra casei de locuit din satul Ghidighici, str. Valicica Omului nr. 16, mun.

Chişinău. Invocă că în scopul pregătirii actelor pentru înstrăinarea casei de locuit, în calitate de avocat şi reprezentant a contribuit la perfectarea actelor necesare pentru transmiterea în proprietate a lotului de teren aferent casei de locuit şi înregistrarea bunului imobil la Oficiul Cadastral Teritorial, iar ulterior şi obţinerea documentelor necesare pentru înstrăinarea bunurilor şi perfectarea contractului de vînzare- cumpărare. Ulterior, pe parcurs fostul soţ a pîrîtei a declarat organelor de poliţie că Luca Alxandra a sustras o sumă de bani şi obiecte din gospodăria comună, astfel fiind nevoit să reprezinte şi să acţioneze în interesele pîrîtei la organele respective. Afirmă că după înstrăinarea casei de locuit şi a terenului aferent la 20 mai 2011, Luca Alexandra de nenumărate ori a promis că îşi va onora obligaţiile contractuale, însă fără rezultat.

Mai menţionează că a înaintat şi cerere privind eliberarea ordonanţei judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică acordată care la 28 mai 2012 a fost admisă, ulterior fiind anulată la cererea intimatei. Consideră că obligaţiile contractuale din partea sa în calitate de avocat au fost prestate şi îndeplinite pe deplin, însă pentru serviciile sale pîrîtul nu şi-a exercitat obligaţiunile sale contractuale şi pînă în prezent achitarea serviciilor acordate nu a fost efectuată. Cere reclamantul încasarea de la pîrît în beneficiul său a plăţii serviciilor de asistenţă juridică acordată în baza contractului nr. 34 din 22 ianuarie 2009 în sumă 2 5 000 euro, 1 828 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 3 154 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 decembrie 2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Kovali Vladimir. În şedinţa instanţei de apel, Kovali Vladimir şi-a modificat cerinţele, renunţînd la încasarea dobînzii de întîrziere. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 02 octombrie 2013 s-a admis apelul declarat de către Kovali Vladimir, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 decembrie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: s-a încasat de la Luca Alexandra în beneficiului lui Kovali Vladimir suma de 5 000 euro cu titlu de onorariu de succes, la cursul BNM în lei la data executării şi suma de 4 462 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat.

La 19 februarie 2014 Luca Alexandra a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În susţinerea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel în nu a constatat şi eludicidat pe deplin circumstanțele pricinii, fiind aplicate şi interpretate eronat normele de drept material, iar hotărîrea instanţei de fond este una legală şi întemeiată. Invocă că condițiile contractului de asistenţă juridică încheiat între părţi, nu au fost stabilite prin acordul comun al părţilor, acesta fiind semnat în necunoştinţă de cauză şi anume în timpul unor solicitări întocmite de intimat, din numele ei, or cunoscînd că serviciile de asistenţă juridică constituie suma de 5 000 euro, ar fi refuzat semnarea contractului.

Indică că a achitat onorariul solicitatat de avocat, însă nu i-a fost eliberată o chitanţă în acest sens. Susţine că instanţa de apel nu a dat apreciere faptul că intimatul a solicitat doar încasarea onorariului de succes, iar la examinarea unei pricini civile a fost încetat procesul în legătură cu încheierea unei tranzacții de împăcare. Menţionează că prin prisma practicii CEDO este necesară prezentarea documentelor care justifică prestarea serviciilor de asistenţă juridică, iar la caz premiul este exorbitant, nejustificat şi nu este rezonabil. Consideră că eronat instanţa de apel a aplicat prevederile art. 971 alin. (1) CC, deoarece intimatul nu a solicitat plata pentru serviciile prestate, dar onorariul de succes.

În referinţa din 24 iunie 2014, intimatul Kovali Vladimir a susţinut că recursul este inadmisibil, întrucît nu se încadrează în temeiurile art. 432 CPC. În opinia intimatului, decizia instanţei de apel este una întemiată şi legală, fiind bazată pe aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. Referitor la termenul declarării recursului Colegiul îl consideră în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 02 octombrie 2013 şi expediată 3 părţilor la 16 decembrie 2013, astfel, recursul depus la 19 februarie 2014 a fost declarat în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Luca Alexandra urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Luca Alexandra este 4 declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Luca Alexandra, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Luca Alexandra se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5