3ra-734/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Rusu dosarul nr. 3ra-734/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druţă, Nadejda Toma, Constantin Alerguş, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Biroul vamal Leuşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Cocieru împotriva Biroului vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea drepturilor de import încasate în surplus, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul vamal Leuşeni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 10 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2013, Ştefan Cocieru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea drepturilor de import încasate în surplus.

În motivarea acţiunii reclamantul Ştefan Cocieru a indicat că la 13 septembrie 2013, a prezentat la postul vamal Leuşeni-Albiţa pentru vămuire în regimul vamal de import definitiv o unitate de combină de recoltat şi treierat marca Class, tip Dominator 86, anul fabricaţiei - 1987, pe care a achiziţionat-o în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 07 septembrie 2013, la preţul de 9000 Euro. Menţionează că combina menţionată a fost prezentată organului vamal, fiind însoţită de setul complet de acte necesare vămuirii: contractul de vânzare- cumpărare din 07 septembrie 2013, declaraţia de export din comunitatea europeană nr. 13ROCR2100E0031992 din 12 septembrie 2013, adeverinţa, certificat, etc. suficiente pentru stabilirea valorii în vamă a bunului importat, încasarea drepturilor de import şi acordarea liberului de vamă.

Susţine că valoarea în vamă declarată a combinei, reieşind din starea tehnică a acesteia, a constituit 9000 Euro, fiind confirmată prin actele de însoţire, însă din motive incerte, organul vamal, la momentul vămuirii, a procedat la revizuirea valorii în vamă a combinei în sensul majorării nejustificate a acesteia. Afirmă că la solicitarea sa de a perfecta declaraţia vamală de tranzit pentru vămuirea combinei la un post vamal intern, după o eventuală evaluare suplimentară a acesteia, după suportarea cheltuielilor pentru perfectarea de către brokerul vamal a declaraţiei de tranzit, inspectorul vamal i-a refuzat categoric fără nici o explicaţie. 2 Invocă că organul vamal, în mod ilicit şi abuziv, a reevaluat valoarea în vamă, majorând-o până la 20021 Euro.

Mai invocă că reieşind din valoarea majorată a combinei importate, organul vamal a încasat de la el şi taxa pentru proceduri vamale în cuantum majorat, astfel, lezându-i grav drepturile şi interesele legitime. Menţionează că organul vamal nu i-a prezentat actul de inspecţie sau un alt act emis în temeiul deciziei de majorare a valorii în vamă a combinei, precum şi nici copia declaraţiei vamale aferente. Susţine că organul vamal a admis o derogare gravă de la normele legale, determinând nejustificat valoarea în vamă a utilajului importat prin aplicarea directă a metodei nr. 6 (de rezervă), fără a lua în consideraţie actele prezentate de declarant, precum şi a ignorat principiul consecutivităţii.

Afirmă că prin derogare de la prevederile pct. pct. 13 şi 14 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, organul vamal nu a solicitat importatorului SRL „Acit-Trans” sau brokerului vamal acte sau informaţii suplimentare exacte şi concrete necesare pentru confirmarea valorii în vamă a combinei importate. Mai afirmă că conform pct. 16 din Regulamentul menţionat, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior.

Totodată, autoritatea vamală poate prezenta declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, însă într-o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite (adică evitîndu-se menţionarea vînzătorului, cumpărătorului, declarantului şi celorlalte date care ar putea permite identificarea tranzacţiei). În speţă, însă, organul vamal nu a demonstrat asemenea informaţii şi date justificative, ci, unilateral şi de o manieră voluntaristă a procedat la modificarea valorii în vamă a combinei cu scopul de a încasa de la el drepturi de import în cuantum majorat. Invocă că conform datelor din actele de provenienţă şi însoţire a combinei, valoarea în vamă a fost declarată corect şi exact în sumă de 9000 Euro, iar conform metodei 1 de determinare a valorii în vamă, suma drepturilor de import urma să constituie 31577,15 lei.

La decizia unilaterală a organului vamal, valoarea în vamă a mărfii a fost majorată nejustificat pînă la suma de 343000 lei. Conform metodei nr. 6 de determinare a valorii în vamă, aplicată nejustificat şi ilicit de organul vamal, suma drepturilor de import majorată a constituit 70246,40 lei, iar diferenţa sumei drepturilor de import majorate şi încasate ilicit, conform chitanţei de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoanele fizice seria AB nr. 854897 din 13 septembrie 2013, constituie 38669,25 lei.

La 20 septembrie 2013, reclamantul a expediat în adresa Serviciului Vamal şi Biroului vamal Leuşeni o cerere prealabilă, prin care a solicitat constatarea ilegalităţii acţiunilor şi deciziei inspectorului vamal al Biroului vama Leuşeni din 13 septembrie 2013 cu privire la modificarea unilaterală şi nemotivată a valorii în 3 vamă a combinei importate, anularea deciziei de majorare a valorii în vamă din 13 septembrie 2013 ca ilegală şi neîntemeiată şi restituirea sumei drepturilor de import încasată excedentar în baza deciziei ilegale de majorare a valorii în vamă din 13 septembrie 2013. Prin răspunsul din Serviciului Vamal nr. 28/11-12335 din 21 octombrie 2013 cererea sa a fost respinsă. La fel, prin scrisoarea Biroului vamal Leuşeni nr. 1533 din 18 octombrie 2013 cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind tardivă.

Prin urmare, solicită constatarea ilegalităţii acţiunilor şi deciziei inspectorului vamal al Biroului vamal Leuşeni din 13 septembrie 2013 cu privire la modificarea unilaterală şi nemotivată a valorii în vamă a combinei importate, obligarea Biroului vamal Leuşeni să aplice metoda de bază la calcularea valorii în vamă a combinei importate, conform prevederilor art. 10 alin. (2) şi art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, obligarea Biroului vamal Leuşeni să recalculeze drepturile de import plătite de către el la importul combinei, cu restituirea drepturilor de import majorate şi achitate excesiv în sumă de 38669,25 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 10 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă, a fost constatată ilegalitatea acţiunilor şi a deciziei inspectorului vamal şi a Biroului vamal Leuşeni din 13 septembrie 2013 privind modificarea unilaterală şi nemotivată a valorii în vamă a combinei importate de către Ştefan Cocieru în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 07 septembrie 2013, a fost obligat Biroul vamal Leuşeni să aplice metoda de bază la calcularea valorii în vamă a combinei importate de către Ştefan Cocieru, conform prevederilor art. 10 alin. (2) şi art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal şi să recalculeze drepturile de import plătite de Ştefan Cocieru la importul combinei conform chitanţei de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoanele fizice din 13 septembrie 2013, cu restituirea drepturile de import majorate şi achitate excesiv în sumă de 38669,25 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Biroul vamal Leuşeni şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, Biroul vamal Leuşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei instanţei de apel. Recurentul Biroul vamal Leuşeni, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală. Menţionează că organul vamal a stabilit că setul de documente prezentat de către intimat nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată, astfel încît existînd neconcordanţe în ceea ce ţine de valoarea mărfii indicată în actele prezentate de către intimat.

Susţine că din motivul că intimatul s-a aflat în imposibilitatea de a prezenta actele, ce ar confirma preţul indicat în factură, contractul de vânzare-cumpărare şi, anume, documentele bancare de plată (dacă factura este achitată); precum şi alte documente de plată şi/sau contabile ce confirmă valoarea mărfurilor; documentele de transport: contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, factura de 4 trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport, organul vamal a determinat de sine stătător valoarea în vamă în baza metodei de rezervă.

Afirmă că la determinarea valorii în vamă a mijloacelor de transport uzate prin aplicarea metodei de rezervă, organul vamal se va baza pe valorile în vamă determinate anterior, pentru acelaşi model şi marcă, ajustată în funcţie de starea tehnică şi anume: anul fabricării, kilometrajul parcurs, dotarea mijlocului de transport, antrenarea anterioară în accident rutier, inundarea sau orice alte deteriorări. Invocă că în cazul în care nu au fost stabilite importuri anterioare a mijloacelor de transport de acelaşi model şi marcă, pentru compararea valorii în vamă anunţată, organul vamal va utiliza şi informaţiile disponibile referitor la ofertele de pe piaţa externă destinate pentru export (site-uri specializate sau cataloagele comerciale).

În acest caz, valoarea mărfii identificată pe piaţa externă se va rectifica cu nivelul reducerii admisibile (10 la sută) şi cu includerea cheltuielilor aferente transportării mărfii pînă la locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Mai invocă că organul vamal a acordat posibilitatea intimatului de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către intimatul Ştefan Cocieru nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv în situaţia creată organul vamal a aplicat metoda de rezervă. Prin referinţa depusă la 02 iunie 2014 Ştefan Cocieru a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Prin scrisoarea din 04 martie 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 20 februarie 2014. Însă, ţinînd cont de faptul că la actele pricinii nu sunt date privind recepţionarea de către recurent a deciziei contestate, instanţa de recurs consideră recursul depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 iulie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Din actele pricinii s-a stabilit că Ştefan Cocieru s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Leuşeni cu privire la anularea deciziei de majorare a valorii bunului şi restituirea drepturilor de import.

5 Prima instanţă fiind investită cu judecarea pricinii în fond a admis acţiunea lui Ştefan Cocieru, concluzionînd că acţiunile şi decizia inspectorului vamal şi Biroului Vamal Leuşeni din 13 septembrie 2013 privind modificarea unilaterală şi nemotivată a valorii în vamă importată de către Ştefan Cocieru în baza contractului de vînzare-cumpărare pentru vehicolul folosit din data de 07 septembrie 2013, obligînd Biroul Vamal Leuşeni să aplice metoda de calcul valorii în vamă a combinei importate de Ştefan Cocieru potrivit prevederilor art. art. 10 alin. (2) şi 11 a Legii cu privire la tariful vamal şi să recalculeze drepturile de import plătite de Ştefan Cocieru la importul combinei conform chitanţei de percepere a obligaţiunilor vamal de la persoanele fizice din 13 septembrie 2013 cu restituirea drepturilor de import majorare şi achitate excesiv în sumă de 38,669,25 lei.

Instanţa de apel a fost de acord cu soluţia pronunţată de prima instanţă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, conchide că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au stabilit circumstanţele raportului juridic litigios şi legal au emis o soluţie de admitere a acţiunii. S-a stabilit că intimatul Ştefan Cocieru a importat definitiv din România la 13 septembrie 2013 o unitate de combină pentru recoltat şi treierat model CLASS, tip Dominator 86, af 1987, pentru care a achitat conform chitanţei de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice Seria AB cu nr. 854S97 din 13 septembrie 2013 suma de 70 246,40 lei (f.d.10).

Conform art.5 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, codul şi condiţiile de declarare a valorii in vamă introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Deci, potrivit Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 21S-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie.

Conform art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, valoarea mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfa identică, c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Astfel, Colegiul remarcă că, principala metodă este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul in care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Conform art.8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, oferă dreptul autorităţii vamale să determine de sine stătător valoarea in vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de lege în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul in care există temei de a considera că datele prezentate de declarant 6 (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi /sau nu sînt suficiente.

După cum rezultă din actele pricinii intimatul Ştefan Cocieru a prezentat organului vamal: contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 07 septembrie 2013 (f.d.6); certificatul de atestare, fiscală din 11 septembrie 2013 (f.d.7): adeverinţa nr. 3-541 din 06 septembrie 2013 eliberată de Primăria comunei Orodel judeţul Dolj (f.d.8); declaraţia de export din comunitatea europeană nr 13ROCR2100E0031992 din 12 septembrie 2013 (f.d.9), pentru stabilirea valorii în vamă a bunului importat, încasarea drepturilor de import şi acordarea liberului de vamă, şi prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu privire la aceea că intimatul nu a prezentat autorităţii vamale actele în corespundere cu cerinţele stabilite la alin. (1) art. 7 din Legea nr. 1380-XII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal.

La acest capitol, instanţa de recurs conchide că instanţele de judecată corect au stabilit că recurentul Biroul Vamal Leuşeni a determinat nejustificat valoarea în vamă a combinei importate prin aplicarea directă a metodei nr. 6 ( de rezervă), fără a lua în consideraţie actele prezentate de declarant, precum şi ignorând principiul consecutivităţii. Totodată, s-a stabilit că Biroul Vamal Leuşeni nu a solicitat importatorului SRL „A.-T.” sau brokerului vamal acte sau informaţii suplimentare necesare pentru confirmarea valorii în vamă a combinei importate aşa cum prevede pct. pct. 13-14 ale Regulamentului nr.600 din 14 mai 2002 privind modul de declarare a valorii in vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM şi a perceput de la intimat suma de 70 246,40 lei.

Conform pct. 16 B din Regulamentului nominalizat, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a căror perfectare vamală a efectuat-o anterior. Autoritatea vamală poate prezenta declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumit tranzacţii, însă într-o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite.

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată corect au constatat ilegalitatea acţiunilor şi deciziei inspectorului vamal şi Biroului Vamal Leuşeni din 13 septembrie 2013 privind modificarea unilaterală şi nemotivată a valorii în vamă importată de către Ştefan Cocieru în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 07 septembrie 2013. Or, conform art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

În conexiunea celor expuse, prima instanţă justificat s-a pronunţat asupra admiterii acţiunii ca întemeiată, iar recurentul Biroul vamal Leuşeni nu a invocat în cererea de recurs nici un argument, care ar răsturna concluzia primei instanţe, cu 7 atît mai mult că argumentele invocate în cererea de recurs au constituit obiect de studiu şi în instanţa de apel. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Biroul vamal Leuşeni. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 10 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Cocieru împotriva Biroului vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea drepturilor de import încasate în surplus. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Ion Druţă Nadejda Toma Constantin Alerguş Ion Corolevschi