3ra-631/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – A. Bostan dosarul nr. 3ra-631/15 instanţa de apel – S. Caitaz, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Leuşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Placinta Sergiu împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Leuşeni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 05 august 2014 c o n s t a t ă La 29 noiembrie 2013 Placinta Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la anularea chitanţei seria AB nr.862065 din 16 octombrie 2013 prin care au fost calculate şi încasate neîntemeiat plăţi vamale în sumă de 18278, 40 lei pentru importul mini-excavatorului uzat, marca ”Kubolta” model KX41-3V anul producerii 2007 şi obligarea Biroului Vamal Leuşeni să restituie mijloacele financiare achitate nejustificat în sumă de 18278,40 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 15 octombrie 2013 s-a prezentat la postul vamal Leuşeni, pentru a prezenta spre import şi vămuire mini- excavatorul „Kubolta”, model KX41-3V, WKFRGF0200Z077302, anul producerii 2007. Conform facturii de cumpărare –vînzare nr. 1301314 din 11 octombrie 2013, Placinta Sergiu a procurat de la „Geuens machines bvba” din Belgia mini-excavatorul uzat, marca „Kubolta”, model KX41-3V, WKFRGF0200Z077302, anul producerii 2007 la preţul de 5000 EUR - pentru a fi exportat în Republica Moldova în scopuri de utilizare personală. În calitate de asigurare a faptului că bunul procurat va fi exclus de pe teritoriul Belgiei , susţine reclamantul că a achitat vînzătorului suma de 600 Euro, ce prezintă garanţiaTaxei pe valoare adăugată, care i-a fost restituită după excluderea mijlocului de transport de pe teritoriul UE şi de care nu se ţine cont la aprecierea valorii în vamă a mini - excavatorului.

Menţionează reclamantul că, pentru legalitatea transportării mijlocului tehnic procurat, vînzătorul a întocmit Scrisoarea de trăsură (CMR) seria B nr. U44087619 din 11 octombrie 2013, iar tractarea propriu-zisă, cît şi însoţirea a efectuat-o personal cu automobilul de model “Mercedes Vito”, nr. de înmatriculare 700 RNE75, ce-i aparţine cu drept de proprietate privata. Indică reclamantul că actele de export din UE au fost perfectate şi se confirmă prin Declaraţia electronica a UE si fişa de însoţire nr.2751 din 15 octombrie 2013 la ieşirea din România prin Biroul Vamal Albiţa (stampila nr. 027), care confirmă valoarea facturata a mini - excavatorului de 5600 Euro, care include şi garanţia TVA de 600 EUR.

Urmare a faptului, precizează reclamantul, că la intrarea în Republica Moldova a declarat mijlocul de transport procurat, la capitolul cost fiind indicată suma de 5600 EUR, ce se conformă prin actele de însoţire. Însă, din motive necunoscute, organul vamal, în persoana inspectorului vamal Dîru Valeriu, la momentul vămuirii a procedat la revizuirea valorii în vamă a mini- excavatorului în sensul majorării nejustificate a costului pînă la 10 000 EUR. Susţine reclamantul că în condiţiile respective, reieşind din valoarea majorată a mini-excavatorului,a fost nevoit să achite drepturile de import în suma de 36556,80 lei, confirmată de ordinul de încasarea numerarului nr. 862065 şi chitanţa de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice, seria AB nr. 862065 din 16 octombrie 2013, dintre care 714 lei-proceduri vamale şi 35842,80 - TVA, care a fost calculată pornind de la costul unităţii tehnice stabilit de organul vamal - în sumă de 1785000 lei.

Precizează reclamantul că la 18 octombrie 2013 s-a adresat cu o cerere prealabilă Serviciului Vamal, prin care a solicitat constatarea ilegalităţii acţiunilor şi deciziei inspectorului vamal, anularea deciziei de majorare a valorii bunului şi restituirea mijloacelor băneşti încasate ilicit. Prin răspunsul Serviciului Vamal nr. P- 842/13 din 01 noiembrie 2013, cererea prealabilă a fost respinsă. Cere reclamantul anularea chitanţei seria AB nr.862065 din 16 octombrie 2013, prin care au fost calculate şi încasate neîntemeiat plăţi vamale în sumă de 18278, 40 lei pentru importul mini-excavatorului uzat, marca ”Kubolta”, model KX41-3V, anul producerii 2007 şi obligarea Biroului Vamal Leuşeni să restituie mijloacele financiare achitate nejustificat în sumă de 18278,40 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hîncesti din 05 august 2014, a fost admisă acţiunea şi s-a constatat ilegalitatea acţiunilor şi deciziei inspectorului vamal din cadrul Biroului Vamal Leuşeni din 16 octombrie 2013 privind modificarea unilaterală şi nemotivată a valorii în vamă a mini-excavatorului de model ”Kubolta KX41- 3V” (de mîina a doua) anul fabricaţiei 2007, importat de către Plăcintă Sergiu în baza facturii de vânzare- cumpărare din 11 octombrie 2013 şi s-a obligat Biroul Vamal Leuşeni să aplice metoda de bază de calcul a valorii în vamă a mini-excavatorului importat de Plăcintă Sergiu potrivit prevederilor art. 10 alin.(2) şi 11 a Legii cu privire la tariful vamal şi să recalculeze drepturile de import plătite de Plăcintă Sergiu la importul mini- excavatorului de model ”Kubolta KX41- 3V” anul fabricaţiei 2007,conform chitanţei de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoanele fizice din 16 octombrie 2013 nr. 862065 AB, cu restituirea drepturilor de import majorate şi achitate excesiv în sumă de 18 278, 40 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 05 august 2014. La 09 februarie 2015 Biroul Vamal Leuşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a examinat superficial materialele cauzei, fără a aprecia probele administrate şi a aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Astfel, invocă ilegalitatea deciziei contestate şi susţine că instanţa de apel a interpretat eronat art. 11 al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi pct. 13, 14 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvemului nr. 600 din 14 mai 2002, în urma căror a stabilit că Plăcintă Sergiu a prezentat Biroului Vamal Leuşeni toate documentele care confirmă valoarea mărfii importate.

Susţine recurentul că colaboratorii vamali au constatat că metoda 1 de determinare a valorii în vamă nu poate fi aplicată, deoarece documentele prezentate de Plăcintă Sergiu nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11 a Legii nr. 1380 - XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi pct. 13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvemului nr. 600 din 14 mai 2002. Recurentul apreciază critic argumentul instanţei de apel precum că „Biroul Vamal Leuşeni nu a avut ca temei juridic să determine valoarea mărfii în vamă utilizînd metoda de calcul nr.6, prevăzută de art. 11 al Legii 1380 cu privire la tariful vamal”.

Or, conform prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.

Deci recurentul susţine că organul vamal a fost în imposibilitate de a aplica metodele de determinare a valorii în vamă prevăzute de art. 12, 13, 15, 16 ale Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, deoarece metodele 2 şi 3 (art.12,13 Legea cu privire la tariful vamal) de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza tranzacţiilor cu mărfuri identice sau similare au fost imposibil de aplicat, deoarece organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceeaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale; metoda 4 în baza costului unitar al mărfii (art. 15 Legea cu privire la tariful vamal) nu a putut fi aplicată reieşind din faptul că organul vamal nu a dispus de date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vînzării, cheltuielile de transport, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova; metoda de determinare a valorii în vamă 5 în baza valorii calculate nu a fost aplicată deoarece nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii şi astfel respectînd principiul consecutivităţii şi reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamă, a fost aplicată metoda 6 - metoda de rezervă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Biroului Vamal Leuşeni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat