3ra-634/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 3ra-634/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Nogai DECIZIE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Liurca împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Leuşeni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 27 septembrie 2012, Tudor Liurca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 13 iulie 2012, a importat din România în RM, excavatorul pe şenile în stare de nefuncţionare, marca Kobelco SK30UR, serie şasiu PR03787, precum şi 4 cupe de încărcare, procurat în baza contractului vânzare- cumpărare din 10 iulie 2012. Ca urmare, de către Serviciul Vamal RM a fost emisă chitanţa seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice în sumă totală de 30760,96 lei în urma emiterii unui act de inspecţie.

Menţionează că nu a fost de acord cu chitanţa dată, deoarece nu i-a fost prezentat actul de inspecţie şi nu a fost făcute menţiunile respective pe versoul declaraţiei vamale, privind majorarea valorii în vamă, de aceia conducându-se de prevederile p. 19 din Hotărârea nr. 600 din 14 mai 2002 a achitat suma de 30890 lei pentru operaţiunile de import/export, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. 781191 din 13 iulie. Susţine că s-a adresat cu cerere prealabilă către Serviciul Vamal al RM, solicitând anularea chitanţei seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoane fizice în sumă totală de 30760,96 lei, survenite în urma emiterii actului de inspecţie cu recalcularea şi restituirea sumelor percepute excedentar.

La 04 septembrie 2012 a primit răspuns de la Serviciul Vamal al RM prin care s-a confirmat că acţiunile organului vamal sunt legale, iar motive pentru satisfacerea cerinţelor invocate în cererea prealabilă, nu există. 1 Invocă dezacordul cu răspunsul Serviciului Vamal al RM şi calculul efectuat de către inspectoratul vamal în actul de inspecţie şi chitanţa seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoane fizice.

Indică că din analiza chitanţei seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoane fizice în sumă totală de 30760,96 lei, nu este clar în conformitate cu care normă legală a fost determinată valoarea mărfii în vamă de către inspectorul vamal, din care sumă a fost calculată taxa pentru procedurile vamale, deoarece pe versoul declaraţiei vamale lipsesc menţiunile cu privire la majorarea valorii în vamă Consideră că inspectorul vamal a majorat fără nici un temei legal valoarea mărfii în vamă, care nu este indicată în declaraţia vamală şi în chitanţa contestată, astfel fiind calculate greşit şi celelalte taxe, ca urmare cauzându-i un prejudiciu material considerabil în suma de 18110.00 lei.

Reclamantul îşi întemeiază pretenţiile în baza art. art. 4, 6, 7, 10, a Legii cu privire la tariful vamal şi anexele nr. 1 şi 2 al aceleaşi Legi, art. 96 Cod fiscal, Legea contenciosului administrativ şi hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM nr. 600 din 14 mai 2002. Solicită admiterea acţiunii, anularea în tot a actului de inspecţie prin care a fost emisă chitanţa seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice în sumă totală de 30760,96 lei şi restituirea către Tudor Liurca a sumei în mărime de 30760,96 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, a fost înlocuit în proces pârâtul Serviciul Vamal cu pârâtul corespunzător Biroul Vamal Leuşeni, fiind dispusă înmânarea către Biroul Vamal Leuşeni a copiei în judecată şi materialele anexate la el şi amânată şedinţa pentru 21 ianuarie 2013, ora 10:00.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013, cauza de contencios administrativ la acţiunea lui Tudor Liurca împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ a fost remisă la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău pentru examinare în fond, conform competenţei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 iulie 2013, a fost admisă cererea petiţionarului Tudor Liurca şi declarat nul actul de inspecţie la acceptarea valorii în vamă a mijloacelor de transport auto şi a plăţilor acestora, emis la 13 iulie 2012 de Biroul Vamal Leuşeni, prin care a fost stabilită valoarea în vamă a bunului introdus în RM de către petiţionar în sumă de 10000 Euro şi chitanţa seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoane fizice, emisă de Biroul Vamal Leuşeni în baza actului indicat, cu restituirea către petiţionar a sumei de 17560 lei, calculate şi încasate nefondat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Leuşeni, menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 martie 2014 Biroul Vamal Leuşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând examinarea şi admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o neîntemeiată, ilegală şi pasibilă anulării. Indică că la 13 iulie 2012 de către Tudor Liurca a fost vămuit excavatorul pe şenile de marca Kobelco SK30UR, serie şasiu PR03787, precum şi 4 cupe de încărcare. In urma 2 vămuirii a fost eliberată chitanţa seria AB nr. 781191 din 13 iulie 2012 de percepere a obligaţiilor vamale în sumă totală de 30760,96 lei.

Cu referire la prevederile art. 100 alin. (1) Cod fiscal, indică că valoarea în vamă impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor în vamă, determinată în conformitate cu legislaţia vamală în vigoare, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia TVA. Cu referire la art. 6 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, indică că la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acestora autorităţii vamale. Relatează că la determinarea valorii în vamă a mărfii, Tudor Liurca a solicitat aplicarea metodei nr. 1 la determinare a valorii în vamă a mărfii, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Totodată, în rezultatul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă, de colaboratorii vamali a fost constatat că setul de documente prezentat nu confirmă veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată, din motiv că acesta este sub nivelul valorii de producţie, iar metoda nr. 1 nu poate fi aplicată. Astfel, conform art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Conform pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei, integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite. In cazul în care lipsesc datele ce probează corectitudinea valorii în vamă anunţate sau există temeiuri să se considere că datele prezentate de declarant nu sunt veridice şi/sau suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfurilor, aplicând consecutiv metodele existente.

Susţine că în aceste circumstanţe, colaboratorii vamali au stabilit că setul de documente prezentat nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată, astfel încât existând neconcordante în ceea ce tine de valoarea mărfii indicată în actele prezentate de către reclamant.

Ca rezultat, din motivul că reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a prezenta actele solicitate, organul vamal a determinat de sine stătător valoarea în vamă în baza metodei de rezervă, dat fiind faptul că metodele 2 şi 3 de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare au fost imposibil de aplicat deoarece organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova a mărfurilor identice sau similare aproximativ în aceiaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale; metoda 4 în baza costului unitar al mărfii nu a putut fi aplicată reieşind din circumstanţele că organul vamal nu a dispus de date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vânzării, cheltuieli de transport, precum şi cheltuieli conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova; metoda de determinare a 3 valorii în vamă nr. 5 în baza valorii calculate nu a fost aplicată deoarece s-a prezentat calculul de producere a mărfii de evaluat.

Mai menţionează că conform pct. 13, 14, 15 ale Regulamentului privind declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale un set de documente enumerate în acest punct, iar în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct. 13 al prezentului Regulament nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Astfel, pentru utilizarea documentelor enumerate la pct. 13 şi 14 ale prezentului Regulament în calitate de acte ce confirmă valoarea în vamă a mărfurilor, acestea trebuie să conţină rechizitele detaliate ale vânzătorului şi cumpărătorului, condiţiile de livrare, lista mărfurilor cu indicarea preţului pentru fiecare unitate şi a valorii totale a mărfurilor, semnăturile şi ştampilele necesare, rechizitele legal stabilite ale fiecărui contract, la existenţa unor rabaturi (reduceri la preţ) conform condiţiilor contractuale, ele trebuie să fie indicate în contract şi în factură, cu indicarea condiţiilor acordării. Afirmă că deoarece Tudor Liurca nu a prezentat setul de documente ce confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată, organul vamal corect a întocmit actele de inspecţie majorând valoarea în vamă a mărfii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 29 ianuarie 2014, la 28 martie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM, Tudor Liurca a solicitat anularea actului de inspecţie prin care a fost emisă chitanţa seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoane fizice în sumă totală de 30760,96 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiuni şi admiterii acesteia, cu anularea actului de inspecţie la acceptarea valorii în vamă a mijlocului de transport auto şi a plăţilor acestora, emis la 13 iulie 2012 de Biroul Vamal Leuşeni prin care a fost stabilită valoarea în vamă a bunului introdus în RM de către Tudor Liurca în sumă de 10000 euro şi chitanţa seria AB nr. 781191 de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoane fizice, emisă de Biroul Vamal Leuşeni în baza actului indicat, cu restituirea lui Tudor Liurca a sumei de 17560 lei.

4 În susţinerea soluţiei date prima instanţă făcând referire la prevederile Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, a reţinut că excavatorul procurat de Tudor Liurca a trecut peste frontiera de stat a României şi de către colaboratorii Serviciului Vamal al statului indicat a fost verificat setul de documente prezentat de Tudor Liurca, în privinţa căruia nu au fost formulate careva obiecţii, iar ulterior, aceleaşi documente prezentate colaboratorilor Biroului Vamal Leuşeni, de asemenea nu au provocat careva obiecţii.

Totodată a fost precizat faptul că nu ţine de obligaţiunea lui Tudor Liurca de a demonstra prin careva probe suplimentare veridicitatea documentelor prezentate de acesta la importarea în RM a excavatorului procurat, dar este obligaţiunea Biroului Vamal Leuşeni de a proba neveridicitatea datelor care se conţin în documentele prezentate de petiţionar şi de a justifica dezacordul său cu valoarea bunului importat, indicată de către petiţionar şi majorarea valorii în vamă. Astfel, prima instanţă a menţionat că dat fiind faptul că nu au fost prezentate asemenea probe, actul contestat de petiţionar urmează a fi declarat nul.

Judecând apelul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia ca neîntemeiat şi menţinerii hotărârii primei instanţe, considerând că prima instanţă a dat o apreciere justă situaţiilor de fapt şi de drept ale cauzei, făcând de asemenea referire la prevederile Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM. De asemenea, instanţa de apel a menţionat că Biroul Vamal Leuşeni arbitrar, unilateral şi fără a dispune de careva acte confirmative a stabilit unilateral şi ilegal un preţ exagerat al bunului prezentat în vamă şi fără careva explicaţii l-a impus pe Tudor Liurca să achite în vamă suplimentar o sumă exagerată.

Instanţa de recurs constată, însă, că interpretarea dată de instanţa de apel este una greşită. În conformitate cu art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege şi nici un fel de probe nu au pentru instanţă judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor cauzei, precum şi materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare. Astfel, instanţa de recurs reţine că instanţele de judecată ierarhic inferioare la examinarea cauzei nu au ţinut cont de prevederile art. 138 CPC, care indică expres că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original când, conform 5 legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri când instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Contrar normei citate, din materialul probator al cauzei rezultă, că chitanţa de percepere a obligaţiunilor vamale de la persoanele fizice seria AB nr. 781191, care, de altfel, în cauză a fost anulată de instanţele de judecată ierarhic inferioare, este anexată la materialele dosarului în formă de xerocopie autentificată (f. d. 12, 53) şi are un conţinut lipsit de claritate ce nu poate fi citit, astfel, fiind neclare datele indicate în acesta, motiv din care instanţa de recurs este în imposibilitate de a verifica legalitatea deciziei supuse recursului, inclusiv şi a actului administrativ contestat la caz.

Mai mult, deşi copia actului menţionat are un caracter nedesluşit, nici din procesul- verbal al şedinţei de judecată în prima instanţă şi nici di cel al instanţei de apel nu rezultă că acesta a fost examinat în original. În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz.

În atare situaţie, având ca bază dispoziţiile art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanţa, întru stabilirea unor fapte, urma să propună părţilor prezentarea înscrisurilor necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit.

Pe cale consecinţă, la caz, se constată încălcarea de instanţa de apel şi a dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, or, judecând apelul instanţa de apel nu s- a pronunţat şi nu a combătut nici într-un mod argumentele invocate în cererea de apel depusă de Biroul Vamal Leuşeni, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea întocmai a concluziilor primei instanţe, fapt ce în plus indică la examinarea superficială a apelului. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni. 6 Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Liurca împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ala Cobăneanu 7