3ra-260/14 — Cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-260/14 prima instanţă: A. Bostan instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societatea cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societatea cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societatea cu răspundere limitată, c o n s t a t ă La 21 martie 2013, întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societatea cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii înaintate, întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societatea cu răspundere limitată a indicat că, Biroul Vamal Leuşeni a constatat că în baza declaraţiei vamale nr. 45011002185 din 23 decembrie 2008, întreprinderea a vămuit semiremorca de model SCHMITZ SOI anul fabricării 2006, cu şasiul nr. WSM0000000, la importul căreia a beneficiat de facilităţi fiscale. Respectiva remorcă a fost înstrăinată de către întreprindere prin vindere - în baza contractului de vînzare-cumpărare din 06 mai 2009, încheiat cu cumpărătorul – societatea comercială „LKW-Alex Spedition” din Romînia. Invocă că, la 01 martie 2013, a făcut cunoştinţă cu procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 13/02 din 26 februarie 2013, cît şi cu decizia de regularizare nr. 39 din 26 februarie 2013 - acte emise de colaboratorii Biroului vamal Leuşeni în urma efectuării controlului de audit post-vămuire.

Conform deciziei de regularizare menţionate mai sus, întreprinderii i-au fost calculate obligaţii vamale în valoare totală de 88 317,59 lei, dintre care: suma de 1 59 398,74 lei cu titlu de taxă pe valoare adăugată la import şi suma de 28 918,85 lei cu titlu de penalitate. Consideră întreprinderea mixtă „LKW-Alex Spedition” societate cu răspundere limitată că actele menţionate sunt lipsite de suport legal, ilegale în fond şi neîntemeiate. Totodată menţionează că la emiterea procesului-verbal de reverificare au fost comise încălcări de ordin procesual din partea Biroului Vamal Leuşeni, şi anume - încălcarea art.216 Cod Fiscal şi art.2022 Cod Vamal. Susţine că semiremorca de model SCHMITZ SOI anul fabricării 2006, la momentul efectuării auditului post-vămuire deja nu se mai afla sub incidenţa regimului de supraveghere vamală, fiind înstrăinată prin export.

Nefiind de acord cu procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 13/02 cît şi cu decizia de regularizare nr.39 din 26 februarie 2013 a înaintat o cerere prealabilă Biroului Vamal Leuşeni şi Serviciului Vamal al Republicii Moldova, prin care s-a solicitat anularea actelor emise, care a fost respinsă. Solicită întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 13/02 şi a deciziei de regularizare nr. 39 din 26 februarie 2013, obligarea pîrîtului de a restitui suma încasată forţat din contul întreprinderii în mărime de 88 317, 59 lei, precum şi încasarea prejudiciului moral cauzat pe care î- 1 apreciază la suma de 28 918, 85 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 19 iulie 2013 acţiunea depusă de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări. La 16 ianuarie 2014, întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată recursul depus în termen. Recurentul, întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat circumstanţele importante pentru examinarea pricinii şi în concluzie au emis decizii ilegale. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 27 ianuarie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Biroului Vamal Leuşeni cererea de recurs depusă de întreprinderea mixtă „LKW- Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţa depusă de Biroul Vamal Leuşeni la 12 februarie 2014 a solicitat ca recursul depus de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată este neîntemeiat, iar acţiunea depusă este nefondată.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra 3 inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4