- Dosarul nr.
- 3ra-1269/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 8 octombrie 2014
- Părțile
- SRL Niseur Trans vs Biroul Vamal Leuşeni, intervenient accesoriu Serviciul Vamal al RM
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
3ra-1269/14 — Anularea actului administrativ
prima instanţă : A. Bostan dosarul 3ra-1269/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Maria Ghervas, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Leuşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Niseuro-Trans” către Biroul Vamal Leuşeni, intervenient accesoriu Serviciul Vamal al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 24 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 14 decembrie 2012, SRL „Niseuro-Trans” a depus cerere de chemare către Biroul Vamal Chişinău, intervenient accesoriu Serviciul Vamal al Republicii Moldova privind anularea actului de audit post-vămuire nr. 10 din 31 octombrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 94 din 31 octombrie 2012. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Niseuro-Trans” a indicat că conform actului de audit post-vămuire nr. 10 din 31 octombrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 94 din 31 octombrie 2012 a Biroului Vamal Leuşeni, SRL „Niseuro-Trans” a fost obligat să achite drepturile de import a autocarului „Daimlerchystel”,
nr. caroseriei NMB61345513229072 cu numărul de înmatriculare în Republica Moldova NS AL 357 şi semiremorca „Fluegel”, nr. caroseriei WFD2FLI06Y1000730 cu numărul de înmatriculare 087109738, în valoare de 255 947, 47 lei, inclusiv penalitatea în sumă de 84 527, 28 lei. Menţionează reclamantul SRL „Niseuro-Trans” că la 29 octombrie 2008 a importat în Republica Moldova, mijlocul de transport nominalizat care în temeiul art. 28 lit. a) al Legii cu privire la tariful vamal şi a Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007 a beneficiat de facilităţi fiscale, perfectînd în acest sens declaraţia vamală la postul vamal intern Nisporeni din cadrul Biroului Vamal Leuşeni. Mai indică reclamantul SRL „Niseuro-Trans” că ulterior, mijlocul de transport a ieşit din posesia acestuia, în noaptea de 20 februarie 2009 spre 21 februarie 2009, cînd a fost furat de la parcarea amplasată în or.
Veneţia, regiune Viveto din Italia. Menţionează că despre furt a sesizat organele de drept competente care au intentat o cauză penală pe acest fapt. Invocă reclamantul SRL „Niseuro-Trans” că afirmaţiile Biroului Vamal Leuşeni precum că mijlocul de transport în cauză a ieşit din proprietatea SRL „Niseuro-Trans” sunt neîntemeiate, deoarece pînă prezent acest autovehicul se află în balanţa întreprinderii şi lipseşte un act de înstrăinare, fapt care contravine prevederilor art. 35 Cod Vamal. Consideră reclamantul SRL „Niseuro-Trans” că cazul prin care mijlocul de transport a ieşit din posesia SRL „Niseuro-Trans” în rezultatul furtului nu poate fi imputat proprietarului acestuia, deoarece cazurile încălcării prevederilor art. 35 Cod Vamal sunt expres prevăzute în dispoziţia acestuia.
Menţionează reclamantul SRL „Niseuro-Trans” că s-a adresat cu cerere prealabilă către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, însă aceasta i-a fost respinsă neîntemeiat.
Reclamantul SRL „Niseuro-Trans” solicită anularea actului de audit post- vămuire nr. 10 din 31 octombrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 94 din 31 octombrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 24 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Niseuro-Trans” către Biroul Vamal Leuşeni a fost admisă, s-a dispus anularea actului de audit post-vămuire nr. 10 din 31 octombrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 94 din 31 octombrie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 24 decembrie 2013. La 24 iulie 2014, Biroul Vamal Leuşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 cu remiterea pricinii spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs recurentul Biroul Vamal Leuşeni a indicat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 este ilegală şi neîntemeiată, deoarece a fost emisă contrar circumstanţelor cauzei, cu interpretarea neconformă a legislaţiei în domeniu, precum şi greşit a aplicat normele de drept material. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.
Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru