3ra-694/15 — Anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Hâncești Dosarul nr. 3ra-694/15 Judecător: A. Bostan Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrca DECIZIE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tatiana Vieru, Iuliana Oprea, Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans” împotriva Biroului Vamal Leușeni cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Hâncești din 02 septembrie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 05 mai 2014, Societatea cu Răspundere Limitată ”Şoiv-Trans” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Leuşeni privind anularea actului administrativ - decizia de regularizare nr. 45 din 11.03.2014.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că reprezentanții Biroului Vamal Leușeni au efectuat controlul ulterior prin audit post-vămuire la SRL „Şoiv Trans”, cu sediul r. Hâncești s. Cărpineni str. Cuza Vodă 12. Obiectul controlului l-a constituit verificarea mijloacelor de transport plasate în circulaţie liberă cu acordarea facilităților vamale/fiscale pe motivul destinației lor finale, importate în baza declarațiilor vamale în perioada an. 2006-2007. La fel, potrivit stării de fapt, perioada de control a constituit intervalul 02.10.2013- 06.03.2014. Ca urmare a acestui control, organul vamal a întocmit Actul de audit post- vămuire nr. 10/03 din 10 martie 2014, în care s-a invocat că SC „Şoiv-Trans” a importat prin Biroul Vamal Leușeni în an.

2006-2007, 10 unități de transport, care au fost introduse în capitalul social, la vămuirea cărora s-a acordat anumite facilități vamale/fiscale conform art. 103 Cod Fiscal şi Legii cu privite la tariful vamal. Întrucât la data de 29 decembrie 2011, SRL „Şoiv-Trans” a înstrăinat lui Culidobri Serghei, una din in aceste unităţi de transport, în special autovehicolul „DAF TE 95 WIN cod XLRTE47XSOE596531” nr. înmatriculare HNAO 287 (importat în an. 2006), se pretinde că în asemenea mod au fost încălcate prevederile art. 35 Codul Vamal. În temeiul Actului de audit post-vămuire nr. 10/03 din 10 martie 2014, la data de 11 martie 2014, Biroul Vamal Leuşeni a emis decizia de regularizare, care pune în sarcina SRL „Şoiv-Trans” plata sumei de 186 966,03 lei, din care 148 049,31 lei drepturi de import şi 38 916,72 lei penalitate.

Menţionează reclamantul că această decizie i-a fost adusă la cunoștință la data de 12 martie 2014. Nefiind de acord cu actele emise de către Biroul Vamal Leușeni, SRL „Şoiv-Trans” a depus contestaţie. Prin răspunsul din 14 aprilie 2014, a fost informat despre faptul că acţiunile exercitate de către Biroului Vamal Leușeni sunt în strictă conformitate cu normele legale, astfel încât nu există temei de revocare a actelor întocmite. Consideră reclamantul actele date fiind egale şi neîntemeiate, în susţinerea ilegalității acestora aduce următoarele argumente: Potrivit art. 21 alin. l, coroborat eu art. 22 alin. 3 din Legea privind societățile cu răspundere limitată, capitalul social al societăţii îl constituie aporturile asociaților şi reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.

Având în vedere respectarea procedurilor la importul mărfii, în speţă a mijloacelor de transport, autorităţile statale au autorizat introducerea acestor bunuri în capitalul sociale al SRL „Şoiv-Trans”. In conformitate cu art. 23 Legea privind societăţile cu răspundere limitată, precum şi art. 114 Codul civil, bunurile ce fac obiectul aportului în natură devin proprietate a societăţii, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Astfel, consideră reclamantul, organul vamal şi nici altă autoritate statală nu sunt în drept de a pretinde ilegalităţi la importul şi introducerea mijloacelor de transport în capitalul social al SRL „Şoiv-Trans”. Cu privire la încălcarea admisă la înstrăinarea unităţii de transport, „DAF TE 95 WIN cod XLRTE47XSOE596531” nr. înmatriculare HNAO 287, consideră reclamantul că acest fapt este apreciat incorect, întrucât tranzacţia de înstrăinare din 29 decembrie 2011, încheiată între SRL „Şoiv-Trans” şi Culidobri Serghei este una legală.

Menţionează că SRL „Şoiv-Trans”, în calitatea sa de proprietar al bunului, dispune de dreptul de dispoziţie asupra bunului, ceea ce presupune dreptul titularului de a înstrăina bunul, de a opera schimbul acestuia, de a-1 gaja, etc. Consideră reclamantul că organul vamal a dat o interpretare eronată a art. 35 Cod Vamal, or, sunt exceptate de la plata drepturilor de import mărfurile, în situaţia împlinirii termenului de cel puţin 3 ani de la acordarea facilităţilor fiscale şi vamale. În drept reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 26 Legii contencionsului administrativ, art. 6/1, 35 Cod Vamal, art. 23 Legea privind societăţile cu răspundere limitată, art. 114 Codul Civil.

Solicită reclamantul-SRL „Şoiv-Trans”, anularea deciziei de regularizare din 11.03.2014, emisă de Biroul Vamal Leuşeni cu privire la plata de către SRL „Şoiv-Trans” a sumei de 186 966,03 lei, constituită din 148 049,31 lei – plata drepturilor de import, 38 916,72 lei – penalitatea de întîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 02 septembrie 2014, acţiunea a fost admisă integral. Au fost anulate ca fiind emise ilegal actul de audit post- vămuire nr. 10/03 din 10.03.2014 şi decizia de regularizare nr. 45 din 11.03.2014 prin care reclamantului i-au fost recalculate drepturile de import şi penalități în sumă totală de 186 966,03 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de Biroul Vamal Leuşei, casată hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 02 septembrie 2014 şi emisă hotărîre nouă prin care: s-a respins ca neîntemeiată acţiunea înaintată de SRL ”Şoiv-Trans” către Biroul Vamal Leuşeni privind anularea actului administrativ – decizia de regularizare nr. 45 din 11.03.2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 27 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Şoiv-Trans” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că nu există temeiuri de ilegalitate, condiţii sau destinaţii nerespectate de către recurent la introducerea bunului în capitalul social, circumstanţe ce au fost percepute incorect de către instanţa de apel. La 14 mai 2015, Biroul Vamal Leuşeni a prezentat referinţă pe marginea recursului, solicitînd respingerea acestuia. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiție din 03 iunie 2015, recursul declarat de către SRL „Şoiv-Trans” a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei şi referinţa prezentată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente: Conform art. 442 alin. (1) CPC „Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.” Conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, „instanța de recurs după ce examinează recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să mențină hotărârea primei instanțe”.

În conformitate cu prevederile art. 289 Cod Vamal al RM „Actele administrative, acțiunile sau inacțiunile organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate în termen de 10 zile calendaristice de la data comunicării actului sau efectuării acţiunii/inacțiunii.” Astfel, Colegiul reține că potrivit materialelor cauzei - la 12.03.2014, reprezentantul reclamantului a luat act de actul administrativ întocmit de factorii de decizie din cadrul Biroului Vamal Leușeni - decizia de regularizare nr. 45 emisă la 11.03.2014. La 20.03.2014, s-a adresat cu o contestație asupra actelor emise de către Biroul Vamal Leușeni către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în cadrul termenului special de prescripție de 10 zile în conformitate cu prevederile art. 289 al Codului Vamal.

Prin răspunsul Serviciului Vamal din 14.04.2014, contestația a fost respinsă, iar la 05.05.2014, SRL „Şoiv Trans” s-a adresat în instanță cu o cerere de chemare în judecată, în circumstanțele respective, Colegiul reține prezenta cerere ca fiind depusă cu respectarea procedurii prealabile, cât şi a termenilor procedurali de prescripție ce reglementează raportul juridic litigios.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000 „(1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.” Colegiul reține că, conform materialelor dosarului SRL „Şoiv Trans” în perioada anilor 2006-2007, a importat 10 mijloace de transport, printre care şi autovehiculul de model „DAF TE 95” WIN cod XLRTE47XSOE596531, n/î HN AO 287, la vămuirea căruia SRL „Şoiv Trans” a beneficiat de facilități vamal-fiscale, reglementate prin Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilitaților fiscale stabilite prin art. 103 alin. (1) pct. 23 al Codului Fiscal nr. 1163-1997 cu privire la tariful vamal.

Respectiv la 04.12.2006 autovehiculul menționat, a fost inclus în capitalul social al SRL „Şoiv Trans”, fiind utilizat în scopul realizării activității întreprinderii până la 29.12.2011, când conform -contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SRL „Şoiv Trans” şi Culidobri Serghei, autovehiculul de model „DAF TE 95” WIN cod XLRTE47XSOE596531, n/î HN AO 287 i-a fost vândut ultimului, fiind exclus în modul stabilit de la evidența contabilă a întreprinderii. Conform prevederilor art. 28 lit. q) a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.97 (în vigoare la data importului mijlocului de transport din litigiu) „Sânt scutite de taxa vamală q) activele materiale a căror valoare depășește 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depășește un an, destinate includerii în capitalul statutar (social), în modul şi în termenele prevăzute de legislație.

Modul de aplicare a facilității fiscale respective se stabilește prin regulamentul aprobat de Guvern”.

Conform pct. 4 lit. a) al Hotărârii nr. 102 din 30.01.2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilitaților fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal nr. 1 163-XIII din 24 aprilie 1997 și art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (în vigoare la data importului mijlocului de transport din litigiu), „facilitățile fiscale prevăzute la pct. 1 și pct. 2 din prezentul regulament se aplica asupra activelor materiale destinate includerii in capitalul social importate de către fondator sau de către agentul economic, în capitalul social al căruia acestea sunt introduse.” Potrivit prevederilor art. 35 Cod Vamal al RM (în vigoare la 29.12.2011 - data efectuării tranzacției de vânzare cumpărare a semiremorcii, respectiv în redacția survenită după operarea modificărilor legiuitorului în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative 103-XVI din 16.05.2008 art. 459, în vigoare din 04.07.2008), „În cazul când mărfurile sânt puse în liberă circulație la drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinației lor finale, acestea rămân sub supraveghere vamală.

Supravegherea vamală se încheie când condițiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero încetează a mai fi aplicate sau în cazul când mărfurile sânt exportate sau distruse. Utilizarea mărfurilor pe parcursul a cel puțin 3 ani în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero este permisă cu condiția achitării drepturilor de import”. Conform art. 6 alin. (1), (2) și (3) a Codului Civil „(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

(2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare. (3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă prevede altfel.” În contextul normelor legale menționate, Colegiul reține că, contrar celor constatate eronat de către instanța de apel, la momentul când SRL „Şoiv Trans” a realizat vânzarea autovehiculului de model „DAF TE 95” WIN cod XLRTE47XSOE596531, n/î HN AO 287 - 29.1.2011 - bunul respectiv nu se mai afla sub regimul special de supraveghere vamală, având în vedere faptul că a expirat termenul de 3 ani prevăzut de legiuitor, în interiorul căruia bunurile importate nu puteau fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero, astfel aflându-se sub supraveghere vamală în perioada respectivă.

Astfel, Colegiul menționează, că începutul curgerii termenului de supraveghere vamală este 04 decembrie 2006, adică data plasării bunului sub supraveghere vamală cu destinația „aport la capitalul social”, iar după scurgerea a 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 35 Cod Vamal (în redacția anului 2008), adică la 04 decembrie 2009, supravegherea vamală s-a finalizat de drept. Or, legiuitorul prin prisma reglementărilor art. 35 Cod Vamal (în redacția anului 2008) expres a prevăzut că, marfa importată cu facilități, rămâne sub supraveghere vamală, urmând a fi folosită conform destinației prestabile pe un termen de cel puțin 3 ani, fiind prevăzute şi urmările nerespectării acestei prevederi - achitarea drepturilor de import cuvenite.

Respectiv, doar în cazul în care bunul astfel constituit drept aport la capitalul social este înstrăinat în timp de 3 ani, drepturile de import devin datorate, or în situația din speță, reclamantul a înstrăinat bunul peste 5 ani.

În această ordine de idei, Colegiul reține, că instanța de apel eronat a interpretat prevederile art. 35 Cod Vamal (în redacția anului 2008) concluzionând faptul că marfa importată cu facilități (autocamionul) fiind sub supraveghere vamală, urma a fi folosită conform destinației prestabilite pe un termen de cel puțin 3 ani, adică posibil şi mai mult de 3 ani, iar în caz contrar urmau a fi achitate drepturile de import respective, având în vedere faptul că după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 3 ani este un termen care aduce după sine, la expirarea acestuia, un efect juridic și anume, încetarea supravegherii vamale, iar în accepțiunea eronată a instanței de apel, respectivul termen nu are careva justificare sau careva efecte juridice la expirarea acestuia.

Mai mult ca atât, Colegiul consideră necesar de a menționa și faptul că, la momentul efectuării controlului de audit post vămuire, finalizat prin actul de audit post-vămuire nr. 10/03 din 10 martie 2014, art. 35 alin (2) al Codului Vamal al RM, în urma modificărilor ulterioare avea următorul conținut „(2) Mărfurile pot fi utilizate în alte scopuri decît cele pentru care au fost importate, fără achitarea drepturilor de import, după expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor, dacă legislaţia pentru aplicarea facilităţilor fiscale şi vamale nu prevede altfel.” În acest sens, Colegiul consideră că legiuitorul, prin respectiva modificare, în comparație cu redacția anului 2008, a adus lumină cu referire la termenul de 3 ani respectiv, în cazul dat fiind exclus orice dubiu cu referire la interpretările care erau posibile până la modificare.

Totodată, Colegiul concluzionează că, instanţa de fond întemeiat a constatat că Biroul Vamal Leușeni, adoptând decizia de regularizare nr. 45 din 11.03.2014, în privința SRL „Şoiv Trans” - prin care a dispus calcularea obligațiunilor fiscal/vamale cât şi a penalității de întârziere în cuantum total de 186 966, 03 lei - a admis o interpretare eronată a prevederilor cadrului legal în vigoare, și anume art. 35 Cod Vamal, motiv din care atât decizia de regularizare menționată supra, cât şi actul de audit post-vămuire nr. 10/03 din 10. 03.2014 - sunt ilegale în fond, urmând a fi anulate. Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul de declarat de către SRL „Şoiv- Trans” fiind întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se admite recursul declarat de declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 și se menține hotărârea Judecătoriei Hâncești din 02 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Şoiv-Trans” împotriva Biroului Vamal Leușeni cu privire la anularea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Corolevschi Ion Druţă