3ra-86/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Vascan dosarul nr. 3ra-86/13 DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă: La 02 februarie 2012 Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată a indicat că, conform contractului de leasing nr. 790200 din 01 februarie 2009, Nutzfahrzeuge-Leasing AG, în calitate de locator - finanţator s-a obligat să transmită Societăţii Comerciale „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată în posesie şi folosinţă temporară pe durata de 48 luni, semiremorca pentru transportarea mărfurilor uzate „SMITZ SKO” şasiu WSMS 7480000458788, anul fabricaţiei 2004, iar Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată s-a obligat la plata ratelor de leasing în termenele stabilite.

1 La cererea Societăţii Comerciale „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată nr. 158 din 12 februarie 2009, Biroul Vamal Centru prin autorizaţia de admitere temporară nr. 0000548 din 13 februarie 2009 a autorizat introducerea mijlocului de transport în regim vamal de admitere temporară, fixând termenul de închidere a regimului vamal la 01 septembrie 2011. Susţine reclamantul că mijlocul de transport introdus pe teritoriul Republicii Moldova în baza contractului de leasing internaţional în temeiul autorizaţiei de admitere temporară nr. 0000548 din 13 februarie 2009 şi a declaraţiei vamale nr. 7005 I 217 din 13 februarie 2009 a fost plasat în regim vamal de admitere temporară, cu suspendarea totală de plata drepturilor de import.

La 01 septembrie 2011, în termenul contractului de leasing şi a autorizaţiei de admitere temporară, în baza acordului adiţional la contractul de leasing nr. 790200 din 01 februarie 2009, părţile Nutzfahrzeuge-Leasing AG, în calitate de locator - finanţator şi Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată, în calitatea de locatar, au prelungit termenul contractului pe o durată de 22 luni, şi anume a semiremorcii pentru transportarea mărfurilor uzate „SMITZ SKO”, şasiu WSMS 480000458788, anul fabricaţiei 2004, iar Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată s-a obligat la plata ratelor de leasing în termenele stabilite, cu data limită la 01 iunie2013.

Reclamantul menţionează că a depus cerere de prelungire a termenului de încheiere a regimului vamal suspensiv de admitere temporară la 05 septembrie 2011, din motivul că administratorul Societăţii Comerciale „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată, Grigore Bivol, nu s-a aflat în ţară timp de o zi, precum şi din cauza zilelor de odihnă de sâmbătă şi duminică. La 14 noiembrie 2011, de către Biroul Vamal Centru au fost întocmite procesele-verbale cu privire la contravenţia administrativă nr.261/11 şi nr.262/11 din 14 noiembrie 2011. Cere Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată anularea deciziilor şi proceselor-verbale cu privire la contravenţia administrativă nr. 261/11 şi nr. 262/11 din 14 noiembrie 2011 emise de Biroul Vamal Centru şi încetarea procesului.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011 acţiunea a fost admisă, fiind considerate ilegale şi anulate deciziile şi procesele-verbale a Biroului Vamal Chişinău nr. 261/11 şi nr. 262/11 din 14 noiembrie 2011. La 06 iulie 2012, Biroul Vamal Centru a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 24 septembrie 2012 nu s-a dat curs cererii de recurs, fiindu-i comunicat recurentului despre necesitatea depunerii recursului motivat până la 05 octombrie 2012 (f.d. 79-80). La 24 septembrie 2012, Biroul Vamal Chişinău, succesor în drepturi a Biroului Vamal Centru, a depus recurs motivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţei cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă ca nefondată.

2 Conform art. 30 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ hotărârea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, întrucât recurentul a respectat termenul depunerii recursului . Recurentul, Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată, deoarece la examinarea pricinii, instanţa a aplicat greşit normele de drept procedural şi material, nu a elucidat circumstanţe ce au importanţă pentru soluţionarea corectă a pricinii.

Conform modificărilor operate la Codul de Procedură Civilă, prin Legea nr.155 din 05.07.12, în conformitate cu prevederile art. 444 Cod Procedură Civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe în partea contestării procesului-verbal nr. 261/11 şi a deciziei aferente emise la 14 noiembrie 2011 şi de a emite în această parte o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din actele pricinii s-a stabilit că la 01 februarie 2009 Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată a încheiat contractul de leasing nr. 790200, care fiind în calitate de locator - finanţator s-a obligat să transmită Societăţii Comerciale „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată în posesie şi folosinţă temporară, semiremorca pentru transportarea mărfurilor uzate „SMITZ SKO” şasiu WSMS 7480000458788, anul fabricaţiei 2004, pe o durată de 48 luni. Potrivit autorizaţiei de admitere temporară nr.0000548 din 13 februarie 2009, Biroul Vamal Centru a autorizat introducerea mijlocului de transport în regim vamal de admitere temporară, fixînd termenul de închidere a regimului vamal la 01 septembrie 2011 (f.d.

20). Din materialele dosarului s-a mai stabilit că la 01 septembrie 2011, Nutzfahrzeuge-Leasing AG şi Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată au prelungit termenul contractului pe o durată de 22 luni, data limită fiind stabilită la 01 iunie 2013. La 05 septembrie 2011, Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de prelungire a termenului pentru regimul vamal de admitere temporară (f.d. 44). La 14 noiembrie 2011 de către Biroul Vamal Centru a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţia administrativă nr.261/11, potrivit căruia reclamantul a fost sancţionat în baza art. 231 pct. 5 Cod Vamal (f.d. 27-28).

3 La 21 noiembrie 2011, reclamantul a depus cererea cu nr. de intrare 15842 către Serviciul Vamal, prin care a contestat procesul-verbal nr. 261/11 şi decizia emisă la 14 noiembrie 2011. Din materialele cauzei rezultă că reclamantul a primit răspunsul Serviciului Vamal al Republicii Moldova la 03 ianuarie 2012, prin care cererea înaintată i-a fost refuzată (f.d. 29-30). Din dosar rezultă şi faptul că la 02 februarie 2012, Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ. Ca urmare a reorganizării Serviciului Vamal la 17 august 2012, Biroul Vamal Chişinău a devenit succesor în drepturi şi obligaţii al Biroului Vamal Centru.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului declararea ilegalităţii şi anularea procesului-verbal nr.261/11 şi a deciziei din 14 noiembrie 2011, prima instanţă a considerat motivele invocate de către Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată întemeiate şi a admis acţiunea, declarînd ilegalitatea şi anulând decizia şi procesul-verbal menţionat. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţei neîntemeiate, rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material, fapt care constituie temei de casare a hotărârii judecătoreşti.

În baza art.67 Cod Vamal, regimul vamal de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu suspendare parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, a mărfurilor şi mijloacelor de transport străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale. Prin prisma alin.(3) al aceluiaşi articol, mărfurile introduse în baza unui contract de leasing internaţional se plasează sub regimul vamal de admitere temporară, cu suspendarea totală de plata dreptului de import şi cu exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale. Conform art. 29 alin.(1) Cod Vamal, regimurile vamale suspensive sînt operaţiuni cu titlu temporar, ce au drept efect suspendarea totală sau parţială de drepturile de import sau de export.

(2) Organele vamale autorizează plasarea mărfurilor sub un regim vamal suspensiv numai dacă pot asigura supravegherea şi controlul acestui regim. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii. Prin prisma normelor citate, instanţa de recurs menţionează că autorizaţia iniţială a expirat la 01 septembrie 2011, iar pînă la expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei nu a fost depusă nicio cerere de prelungire, marfa nefiind plasată sub un alt regim vamal. Potrivit art. 69 alin. (3), termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în baza unui contract de leasing financiar se va stabili în funcţie de durata contractului de leasing, dar nu va depăşi 3 ani.

4 În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine că prin materialul probatoriu administrat s-a stabilit faptul că Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată a încălcat termenul şi condiţiile de derulare a regimului vamal acordat, depunînd cererea de prelungire a termenului pentru regimul vamal de admitere temporară abia la 05 septembrie 2011. Or,conform art. 30 alin. (4) Cod Vamal, titularul autorizaţiei este obligat să informeze organul vamal asupra tuturor factorilor care pot apărea după acordarea autorizaţiei şi care pot influenţa continuarea sau conţinutul regimului. În funcţie de noile condiţii, organul vamal poate decide continuarea sau încheierea regimului ori poate dispune măsuri suplimentare.

Potrivit art. 231 pct. 5 Cod Vamal, nerespectarea de către titularul regimului vamal suspensiv (cu excepţia regimului de tranzit) a termenelor, obligaţiilor şi condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea acestui regim este considerată încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială. În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă incorect a concluzionat că procesul-verbal nr. 261/11 şi decizia aferentă acestuia din 14 noiembrie 2011 este ilegală. Pornind de la prevederile art. 29 alin. (3) Cod Vamal, prin autorizaţia emisă, organul vamal fixează termenul şi condiţiile de derulare şi încheiere a regimului vamal suspensiv.

Termenul de încheiere a regimului vamal suspensiv poate fi prelungit de către organul vamal care a autorizat regimul sau, în caz de refuz, de către organul vamal ierarhic superior, la cererea scrisă argumentată a titularului operaţiunii, depusă în cadrul termenului acordat iniţial. În această ordine de idei, organul vamal fixează termenul, pornind de la contractul de leasing acordat, fără a fi impus de a stabili durata valabilităţii autorizaţiei asemenea celei prevăzute în contractul încheiat între părţi. Prin urmare, reclamantul era obligat ca pînă la expirarea termenului, să solicite o prelungire sau să plaseze mărfurile într-un alt regim vamal.

În contextul materialelor anexate la dosar, Colegiul consideră că motivul invocat de către reprezentantul Societatăţii Comerciale „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată referitor la neaflarea acestuia în ţară la acea dată, nu este unul întemeiat şi nu constituie o probă ce l-ar absolvi de răspundere contravenţională, cu atît mai mult că nu a înştiinţat organul vamal, nici nu a prezentat vreo probă în acest sens. Astfel, reprezentantul Societatăţii Comerciale „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată, fiind titularul autorizaţiei de admitere temporară şi fiind responsabil de închiderea regimului, acesta, în prealabil, pînă la plecarea din ţară, în cadrul termenului acordat ar fi putut depune cerere de prelungire la organul vamal.

Nu pot fi reţinute argumentele Societăţii Comerciale „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată privind încălcarea regimului vamal care se datorează faptului imposibilităţii depunerii cererii de prelungire a regimului vamal de admitere temporară în cadrul termenului acordat iniţial, din considerentul că la 5 acea dată nu se afla în ţară, deoarece intimatul trebuia să se asigure de la bun început asupra tuturor deficienţelor ce se pot ivi pe parcurs. Or, nerespectarea prevederilor imperative ale legii duce la sancţiuni pe măsură încălcărilor comise.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite eronat de prima instanţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe în partea anulării procesului-verbal nr. 261/11 şi a deciziei aferente din 14 noiembrie 2011, şi de a emite în această parte o nouă hotărâre, prin care acţiunea depusă de Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea procesului-verbal nr. 261/11 şi a deciziei aferente din 14 noiembrie 2011, se respinge ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul depus de Biroul Vamal Chişinău. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ, în partea anulării procesului- verbal nr. 261/11 şi a deciziei aferente din 14 noiembrie 2011 şi se emite în această parte o nouă hotărâre prin care: Se respinge ca neîntemeiată acţiunea depusă de Societatea Comercială „Bigritrans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea procesului-verbal nr. 261/11 şi a deciziei aferente din 14 noiembrie 2011. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 6