3rh-142/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: G. Zubati dosarul nr. 3rh-142/13 ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea mixtă „LKW- Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012, prin care a fost respins recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2011, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 07 septembrie 2009, ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL a indicat că la 04 august 2009, în adresa ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL a parvenit actul constatator privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export nr. 378 din 03 august 2009, prin care Biroul vamal Chişinău a dispus încasarea drepturilor de import în sumă de 272 793,79 lei. Consideră că actul constatator privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export nr. 378 din 03 august 2009 este ilegal. ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL este un agent economic, care conform actului de constituire prestează servicii de transportare în bază de contract de transport internaţional, încheiat în concordanţă cu prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale.

În actul constatator menţionat pârâtul a făcut trimitere la prevederile art. 1273 din Codul vamal, însă prevederile acestui articol au fost interpretate eronat şi abuziv, deoarece articolul enunţat prevede expres că la introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt introduse. Plătitor vamal este persoana care introduce mărfuri ilegal. Răspund solidar cu plătitorul: persoanele care au participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie că introducerea acestora este ilegală şi persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie, la data achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

Prin introducere ilegală de mărfuri, în sensul prezentului articol, se înţelege situaţia cînd mărfurile pasibile de drepturi de import nu au fost supuse total sau parţial procedurilor de vămuire. Prin urmare, norma dată nici nu poate fi aplicată în cazul din speţă, deoarece nu a avut loc introducerea ilegală a mărfii de către reclamant care nu ştia şi nici nu putea să ştie cum a fost efectuată de vămuirea de către persoanele responsabile. În afară de aceasta, conform prevederilor Hotărârii Guvernului RM nr. 1086 din 25 noiembrie 1997 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a Convenţiei vamale relativ la transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR, organele vamale în cazul depistării cărorva abateri sunt obligate să întocmească procese-verbale, prin care să stabilească abaterile depistate.

La momentul transportării şi la momentul trecerii frontierei de stat nu au fost depistate careva încălcări admise de către transportator caracteristice activităţii acestuia şi, prin urmare, la moment nu pot fi înaintate careva pretenţii sub forma obligaţiunilor de plată faţă de SRL „LKW-Aleks Spedition”, care în acest caz nu este responsabil de careva diminuare de sume spre plată sau alte încălcări pe care nu le-a comis. La 07 august 2009, SRL „LKW-Aleks Spedition” s-a adresat la Serviciul Vamal cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actului constatator nr. 378 din 03 august 2009, însă la 28 august 2009, Serviciul Vamal a aplicat sechestrul asupra conturile bancare, iar careva răspuns la cererea prealabilă nu a parvenit.

Prin urmare, solicită anularea actului constatator privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export nr. 378 din 03 august 2009, întocmit de către Biroul vamal Chişinău. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2010 acţiunea a fost admisă şi a fost anulat actul constatator nr. 378 din 03 august 2009, emis de către Biroul vamal Chişinău privind încasarea de la ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL a drepturilor de import în sumă de 272 793.79 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2011 a fost admis recursul declarat de către Biroul vamal Chişinău, casată integral hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2011 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012 a fost respins recursul declarat de către ÎM „LKW-Aleks Spedition” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 octombrie 2013, ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea acesteia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Revizuientul ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL, în motivarea cererii de revizuire, a invocat ca temei al revizuirii deciziei instanţei de recurs prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionând că circumstanţă esenţială, care nu a fost cunoscută pe parcursul examinării anterioare a prezentei pricinii de către instanţe este faptul existenţei cauzei penale intentate în baza art. 248 din Codul penal.

Susţine că în cadrul cauzei penale menţionate, în calitate de învinuit figurează firma delicventă SRL „Aras-Comtrans”, căreia i se impută săvârşirea infracţiunii de trecere peste frontiera vamală a RM a mărfurilor, obiectelor şi a alor valori în proporţii mari, elidându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. Afirmă că conform răspunsului Procuraturii Anticorupţie nr. 3809 din 21 iunie 2013, ÎM „LKW-Aleks Spedition”, precum şi reprezentanţii acesteia nu au fost recunoscuţi în calitate de bănuiţi/învinuiţi sau parte civilmente responsabilă în cadrul cauzei penale nr. 2008036486 pornită în baza art. 248 alin. (5) din Codul penal.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că cele invocate de către revizuientă în cererea de revizuire nu pot fi considerate ca circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientei, deoarece ele nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roşca contra Moldovei din 25 februarie 2005 şi în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea mixtă „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „LKW-Aleks Spedition” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Ion Corolevschi