2ra-2272/14 — Transmiterea bunului

Prima instanţă: N.Chiseliova dosarul nr. 2ra-2272/14 Instanţa de apel: B.Bîrcă, M.Ciugureanu, M.Moraru ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Anatolie Diaconu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Organizaţie de Microfinanţare Microinvest Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Anatolie Diaconu cu privire la transmiterea în posesiune a bunului gajat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Anatolie Diaconu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Străşeni din 10 iulie 2012 c o n s t a t ă La 8 noiembrie 2011, ÎM OMF Microinvest SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Diaconu cu privire la transmiterea în posesiune a bunului gajat.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la data de 28 iulie 2008 Nicolai Şişcanu a cerut un împrumut de la ÎM OMF Microinvest SRL în scopul dezvoltării afacerii. La 31 iulie 2008, între reclamant şi Nicolai Şişcanu a fost încheiat un contract de împrumut cu destinaţie specială, şi anume cu dobândă, înregistrat sub nr. CGC-05.08, prin care Nicolai Şişcanu a primit un împrumut sub formă de mijloace băneşti, în sumă de 11 500 Euro, cu o dobândă de 23,5 % anual, pentru un termen de 48 luni. Ulterior, în scopul garantării restituirii împrumutului, plăţii dobânzii şi altor sume aferente împrumutului, la data de 6 august 2008, ÎM OMF Microinvest SRL a încheiat un contract de gaj cu nr. CGC- 05.08G1 cu pârâtul Anatolie Diaconu.

Astfel, reieşind din acest contract, bunul a fost gajat în beneficiul reclamantului şi anume, camionul de marca MERCEDES 210D, anul producerii 1994, motorul nr. 60294010329603, caroseria nr.WDB6014671P333212, culoarea albastru, număr de înmatriculare ST AO 689, actul de proprietate- certificatul tehnic de înmatriculare 02 MTH nr. 751484. S-a stabilit că, Nicolai Şişcanu nu a respectat graficul de rambursare, a înregistrat în repetate rânduri datorii la tranşele împrumutului şi dobânda aferentă. La adresările periodice pe numele lui Nicolai Şişcanu cu privire la achitarea datoriei, acestea s-au soldat fără nici un rezultat. În scopul soluţionării extrajudiciare a litigiului, reclamantul a cerut transmiterea benevolă de către pârât (debitor gajist) a bunului gajat, în scopul vânzării lui, în condiţiile legii şi achitării datoriei fată de reclamant.

Mai mult ca atât, pârâtul a refuzat transmiterea benevolă a bunului gajat şi din care considerente reclamantul cere: transmiterea în posesiunea lui a bunului gajat, în scopul vânzării acestuia, în condiţiile legii şi achitării datoriilor faţă de reclamant şi anume: camionul de marca MERCEDES 201D, anul producerii 1994, motorul nr. 60294010329603, caroseria nr. WDB6014671P333212, culoarea albastru, numărul de înmatriculare ST AO 689, act de proprietate certificatul tehnic de înmatriculare 02 MTH nr. 751484 şi preţul de gaj suma de 60 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 10 iulie 2012 acţiunea a fost admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Anatolie Diaconu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Străşeni din 10 iulie 2012. La 19 februarie 2014, Anatolie Diaconu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Anatolie Diaconu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Anatolie Diaconu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Anatolie Diaconu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă