2ra-2292/14 — Repararea prejudiciului

Prima instanţă: C.Vârlan dosarul nr. 2ra-2292/14 Instanţa de apel: M.Anton, D.Manole, A.Panov ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Ministerul Finanţelor, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marin Tofan împotriva Ministerului Finanțelor, intervenienţilor accesorii Ministerul Justiţiei şi Procuraturii Generale cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul atragerii ilegale la răspundere penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 3 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Marin Tofan, au fost admise apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor, intervenienţii accesorii Ministerul Justiţiei şi Procuraturii Generale şi a fost modificată hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 30 octombrie 2013, prin micşorarea sumei încasate în calitate de prejudiciului moral c o n s t a t ă La 12 octombrie 2011, Marin Tofan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor, intervenienţilor accesorii Ministerul Justiţiei şi Procuraturii Generale cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul atragerii ilegale la răspundere penală.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 12 septembrie 2007 a fost iniţiată cauza penală nr.2007210177 conform elementelor infracţiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.i) Cod penal, în cadrul căreia acesta a fost recunoscut bănuit prin ordonanţa din 17 septembrie 2007, iar prin ordonanţa din 04 martie 2009 s-a dispus punerea reclamantului sub învinuire, prin rechizitoriul din 06 martie 2009, fiind învinuit de faptul că prin acţiuni premeditate ar fi comis infracţiunea prevăzută de art.152 alin.(2) lit.i) Cod penal. Mai indică reclamantul că prin sentinţa Judecătoriei Criuleni din 28 septembrie 2009 reclamantul a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.152 alin.(l) Cod penal cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pa termen de 2 ani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 1 februarie 2010 reclamantul a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost comisă de reclamant. Menţionează reclamantul că el a avut calitatea de bănuit pe termen de 530 de zile, de învinuit 2 zile, acestuia i-a fost aplicată măsura preventivă sub forma obligaţiei de nepărăsire a localităţii până la data de 28 septembrie 2009, iar calitatea de inculpat a avut-o 200 zile şi de condamnat 150 zile.

Mai indică reclamantul cu trimitere la art.7 şi 8 al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 că a suportat cheltuieli pentru asistenţa juridică acordată în mărime de 5 000 lei, cheltuieli efectuate în legătură cu chemările la organul de urmărire penală în mărime de 100 lei, în procuratură 100, în instanţa de judecată 500 lei, iar antecedentele penale au constituit un impediment în angajarea în câmpul muncii, ce a generat un prejudiciu în mărime de 23 600 lei pentru perioada 1 iunie 2009 – 1 februarie 2010 reieşind din salariul mediu pe economie pentru anul 2009 în mărime de 2950 lei lunar, cheltuieli ce urmează a fi încasate, în opinia reclamantului. La fel mai indică reclamantul că a suferit un prejudiciu moral evaluat de acesta la suma de 50 000 lei pe care o consideră echitabilă reieşind din caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice.

Cere reclamantul încasarea din bugetul de stat în beneficiul lui în calitate de prejudiciu material suma în mărime de 29 300 lei, iar în calitate de prejudiciu moral suma de 50 000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 30 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, încasându-se în beneficiul reclamantului cu titlu de prejudiciu moral suma în mărime de 25 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 3 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Marin Tofan, au fost admise apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor, intervenienţii accesorii Ministerul Justiţiei şi Procuraturii Generale şi a fost modificată hotărârea judecătoriei Râşcani mun.Chişinău din 30 octombrie 2013, prin micşorarea sumei în calitate de prejudiciului moral de la 25 000 lei până la 7 000 lei.

La 30 mai 2014, Ministerul Finanţelor, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Ministerul Finanţelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Ministerul Finanţelor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă