2ra-1855/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G. Gorun dosarul nr. 2ra-1855/14 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, M. Guzun ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Gheorghe Ionel și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Ionel împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Gheorghe Ionel, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi modificată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chişinău din 19 decembrie 2011, c o n s t a t ă: La 20 mai 2011, Gheorghe Ionel a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 12 octombrie 2007, organul de urmărire penală al DGUP a Ministerului Afacerilor Interne a pornit în privinţa sa urmărirea penală pe cauza penală nr. 2007990245, conform componenţei de infracţiune prevăzută de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal. Menţionează că la 12 noiembrie 2007, la cauza penală nominalizată a fost conexată cauza penală nr. 2007990248, pe care urmărirea penală a fost începută la 17 octombrie 2007, conform elementelor componenţei de infracţiune prevăzută de art. 290 alin. (1) din Codul penal, iar la 19 noiembrie 2007, cauza penală a fost trimisă în instanţa de judecată pentru examinare în fond. Susţine că prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 noiembrie 2008 el a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa pe un termen de 5 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de 3 ani şi de art. 290 alin. (1) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa pe un termen de 2 ani de închisoare. În temeiul art. 84 din Codul penal, pedeapsa definitivă pentru concursul de infracţiuni, prin cumulul parţial, a fost stabilită de 5 ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de 3 ani. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2009 a fost casată sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 noiembrie 2008, rejudecată 2 cauza şi pronunţată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care el, învinuit în temeiul art. 3621 alin.(3) lit. a) şi art. 290 alin. (1) Cod penal, a fost achitat pe motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţionale. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 iunie 2009 a fost decisă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Chişinău, Sergiu Ciobanu, acesta fiind vădit neîntemeiat şi neîndeplinind cerinţele de conţinut prevăzute în art. 430 din Codul de procedură penală. Consideră că prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 noiembrie 2008 a fost condamnat ilegal, fiind plasat în detenţie pe un termen de 76 de zile, în lipsa existenţei faptei prejudiciabile, fapt confirmat prin hotărârile de achitare a instanţelor judecătoreşti ierarhic superioare.

Invocă că prin acţiunile ilegale ale Procuraturii Generale şi ale instanţei judecătoreşti i-a fost încălcat dreptul la libertate, acţiuni manifestate prin atragerea nemotivată la răspundere penală şi condamnarea pentru o infracţiune gravă. Mai invocă că intentarea dosarului penal în privinţa sa şi atragerea ilegală la răspundere penală, a fost făcută cu scopul de a-i leza onoarea şi demnitatea, atât în faţa societăţii, deoarece reţinerea sa a fost mediatizată prin intermediul posturilor de televiziune şi mass-media, cât şi în faţa consătenelor, care la alegerile locale din primăvara anului 2007 i-au acordat majoritatea voturilor pentru alegerea în funcţia de primar.

Afirmă că drept urmare a tragerii la răspundere penală şi condamnare ilegală, lui i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 25633,04 lei, care este compus din salariul neachitat în perioada 12 octombrie 2007-01 decembrie 2007 în sumă de 4633,04 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică suportate în cadrul dosarului penal în sumă de 21000 lei. De asemenea, drept urmare a tragerii la răspundere penală şi condamnare ilegală, lui i-a fost cauzat prejudiciu moral în sumă de 10108 Euro şi 493000 lei. Menţionează că din momentul intentării cauzei penale şi în timpul examinării acesteia în instanţele judecătoreşti, el permanent era stresat, aflându-se sub influența permanentă de a nu rămâne privat de libertate, astfel încât chiar şi după eliberarea sa, suferinţele psihice sub formă de frică continuau.

Prin urmare, solicită încasarea din contul Ministerului Finanţelor a sumei de 25633,04 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a sumelor de 10108 Euro şi 493000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Ulterior, Gheorghe Ionel a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea din contul Ministerului Finanţelor a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 10000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 19 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Gheorghe Ionel suma de 78000 lei şi 11000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, salariul ratat în sumă de 4633,04 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 31000 lei, iar în total 124633,04 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2012 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi modificată hotărârea primei instanţe prin 3 micşorarea sumelor prejudiciului moral de la 78000 lei şi 11000 lei până la o sumă unică de 20000 lei, iar cheltuielile de asistenţă juridică de la 31000 lei până la 22000 lei. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2013 au fost admise recursurile declarate de către Gheorghe Ionel şi Ministerul Finanţelor, a fost casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Gheorghe Ionel, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi modificată hotărârea primei instanţe prin micşorarea sumelor prejudiciului moral de la 78000 lei şi 11000 lei până la suma unică de 22000 lei. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 28 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Gheorghe Ionel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia,casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi parţială a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri,prin care să se încaseze din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său suma de 31000 lei, cu titlu de prejudiciu material şi sumele de 10108 Euro şi 493000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Recurentul Gheorghe Ionel, în motivarea recursului, a invocat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi, anume, a interpretat eronat legea şi nu a aplicat prevederile CEDO. Menţionează că pentru perioada de 45 de zile de arest preventiv, mărimea prejudiciului moral pentru o zi de detenţie ilegală a fost stabilită în conformitate cu decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 29 martie 2011, prin care cererea depusă de către Gheorghe Ionel la CEDO la 14 mai 2008, în temeiul art. 37 alin. (1) pct. c) din Convenţie, a fost scoasă de pe rol în urma declaraţiei Guvernului Republicii Moldova, prin care a recunoscut violarea art. 3 şi a art. 5 din Convenţie.

Susţine că pentru reţinerea şi arestul preventiv ilegal pe un termen de 45 de zile i-a fost acordat cu titlu de prejudiciu moral suma de 6000 Euro. Afirmă că Guvernul RM a constatat că suma de 6000 Euro, cu titlu de prejudiciu moral pentru detenţie ilegală timp de 45 de zile, este o sumă reală, rezonabilă şi echitabilă. Astfel, Guvernul RM este de acord să acorde persoanelor fizice 133 Euro pentru o zi de reţinere şi arest preventiv ilegal. Invocă că el în instanţa de apel şi-a motivat cerinţele în temeiul aprecierii date de Guvernul RM a cuantumului prejudiciului moral cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală şi, anume, pentru perioada de 76 de zile, prejudiciul moral constituie 10208 Euro.

Mai invocă că în ceea ce priveşte prejudiciul material, compus din salariul ratat, instanţa de apel a dispus încasarea acestuia doar pentru perioada efectuării urmăririi penale şi nu a adus nici un argument întru confirmarea faptului că el nu are dreptul la încasarea plăţilor salariale pentru întreaga perioadă de timp a acţiunilor ilegale ale organelor de drept. Prin referința depusă la 21 mai 2014 Procuratura Generală a solicitat respingerea recursului declarat de către Gheorghe Ionel ca fiind inadmisibil. La 21 mai 2014, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi diminuarea hotărârilor 4 judecătoreşti în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul material şi moral.

Recurentul Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt parţial neîntemeiate. Menţionează că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat dispoziţiile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Susţine că instanţele judecătoreşti urmau să menţină echilibru între interesele individuale ale persoanei, în cazul dat ale intimatului şi interesele generale ale întregii societăţi. Deci, urma a fi respectat principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale. Suma acordată nu trebuie să reprezinte o contribuţie exagerată a celui ce plăteşte şi o îmbogăţire nejustificată pentru beneficiar.

Afirmă că conform practicii Curţii Europene pentru Drepturile Omului, prin sentinţa de achitare deja se oferă o satisfacţie pe măsură intimatului şi se repară substanţial prejudiciul moral. Invocă că motivarea primei instanţe cu privire la repararea prejudiciului moral în sumă de 22000 lei este neîntemeiată şi nejustificată, în condiţiile în care instanţele judecătoreşti, la emiterea hotărârilor, nu au ţinut cont de prevederile Legii menţionate.

De asemenea, instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare practica judiciară, în conformitate cu care, la stabilirea mărimii compensaţiei morale, instanţele judecătoreşti se conduc după următoarele patru criterii: existenţa suferinţelor fizice, care în cazul dat lipsesc; caracteristicile individuale ale persoanei vătămate; suferinţele psihice determinate de consecinţele acţiunilor contestate – stări de şoc, stres, tulburări de somn, acestea neputând fi probate şi circumstanţele în care a avut loc cauzarea prejudiciului. Mai invocă că prin cererea de chemare în judecată Gheorghe Ionel a solicitat repararea prejudiciului material, care este compus din cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 21000 lei, însă prima instanţă a încasat din bugetul de stat cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 31000 lei.

Menţionează că conform contractului de asistenţă juridică şi bonurilor de plată, anexate la materialele dosarului, suma achitată de către intimat este de 21000 lei, dar nu 31000 lei. Susţine că intimatul nu a prezentat nici o dovadă a acţiunilor întreprinse de persoanele, ce i-au acordat asistenţă juridică. Afirmă că făcând trimitere la practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în special la cauza Ziliberberg contra Moldovei şi în conformitate cu art. 96 CPC, costurile şi cheltuielile de asistenţă juridică ca să fie rambursate, ele trebuie să fie necesare, real suportate şi rezonabile ca cuantum, însă raportând suma de 31000 lei la circumstanţele reale, precum şi la criteriile menţionate, ele sunt exagerate şi respectiv, statul nu are obligaţia de a compensa sumele exagerate contractate între intimat şi apărătorul său.

Prin referința depusă la 24 iunie 2014 Gheorghe Ionel a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova ca fiind neîntemeiat. 5 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată părților de către Curtea de Apel Chișinău la 17 martie 2014, recepționată la 24 martie 2014 (f.d. 135). Astfel, recursul se consideră depus în termen. Examinând temeiurile recursurilor declarate de către Gheorghe Ionel și Ministerul Finanțelor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a)CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Gheorghe Ionel și Ministerul Finanțelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Gheorghe Ionel și Ministerul Finanțelor ca inadmisibile.

6 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Gheorghe Ionel și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi