3ra-626/14 — Încetarea contractului individual de muncă şi restabilirea în funcţie

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 3ra-626/14 Judecător: E.Buzu Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 13 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Primăria or. Orhei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Primăriei or. Orhei, interveninet accesoriu Varzari Alexandru, privind anularea dospiziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi la cererea de chemare în judecată a lui Marga Alexandru împotriva Primăriei or.

Orhei, interveninet accesoriu Varzari Alexandru, privind anularea dospiziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi restabilirea în funcţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La 11.05.2012, Marga Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Orhei privind anularea dispoziţiei Primarului or. Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi concedierea lui Marga Alexandru din funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei”, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, încasarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, în temeiul contractului individual de muncă nr. 171 din 22 februarie 2011, încheiat cu Primăria or. Orhei, şi a dispoziţiei Primăriei or. Orhei nr. 38-p din 22.02.2011, Marga Alexandru a fost angajat în funcţia de manager şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei” pe durată determinată, începînd cu 22.02.2011 şi pînă la 22.02.2013. La fel, Marga Alexandru a susţinut că, în temeiul dispoziţiei nr. 103-p din 04 aprilie 2012 „cu privire la încetarea contractului individual de muncă”, Primarul or. Orhei a dispus în mod unilateral concedierea lui Marga Alexandru din funcţia de manager şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei” şi încetarea raporturilor de muncă începînd cu data de 17 aprilie 2012. În drept, Primăria or.

Orhei a invocat aplicabilitatea art. 82 lit. i) şi 263 lit. b) Codul muncii, art. 29 şi 32 al Legii privind administraţia publică locală din 28.12.2006. 1 Consideră reclamantul Marga Alexandru că dispoziţia Primăriei or.

Orhei nr. 103-p din 04 aprilie 2012 este ilegală, neîntemeiată, tendenţioasă şi abuzivă, care în consecinţă îi violează reclamantului dreptul la muncă garantat de Constituţie şi de legislaţia muncii în vigoare, dispoziţia contestată fiind emisă prin încălcarea flagrantă a legislaţiei naţionale şi internaţionale, şi anume contrar art. 4, 6 şi 7 al Convenţiei de la Geneva cu privire la încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa patronului nr. 158, adoptată de către Organizaţia Internaţională a Muncii la 22 iunie 1982, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului R. Moldova nr. 994 din 15 octombrie 1996. Reclamantul Marga Alexandru, considerînd dispoziţia cu privire la încetarea contractului de muncă ca fiind emisă contrar normelor legislaţiei naţionale şi internaţionale, a solicitat instanţei de judecată: - anularea dispoziţiei Primarului or.

Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă”; - restabilirea în funcţia de manager şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei”; - încasarea de la Primăria or. Orhei în beneficiul reclamantului a salariului mediu pentru perioada de lipsă forţată de la serviciu; - încasarea de la Primăria or. Orhei în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 30 000 (trei zeci mii) lei; - încasarea de la Primăria or. Orhei în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată; - suspendarea acţiunii dispoziţiei Primarului or. Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă. La 15.06.012, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a înaintat o cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ către Primăria or.

Orhei, intervenient accesoriu Marga Alexandru privind anularea dispoziţiei nr. 103-p din 04 aprilie 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă. În motivarea acţiunii înaintate, reclamantul a indicat că, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a supus controlului de legalitate actele administrative emise de către Primarul or. Orhei. În scopul controlului legalităţii dispoziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, de către OT Orhei al Cancelariei de Stat au fost solicitate toate actele ce au servit ca circumstanţe la adoptarea actului menţionat. De asemenea, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a menţionat că, la 05.05.2012, de către Primăria or.

Orhei au fost prezentate/expediate dispoziţia nr. 25-p din 10.02.2011 „cu privire la demisia din funcţie”, dispoziţia nr. 38-p din 22.02.2011 cu privire la angajarea în cîmpul muncii pe durată determinată, precum şi contractul individual de muncă nr. 171 din 22 februarie 2011. Susţine reclamantul că, în procesul controlului s-a constatat că raporturile de muncă cu Marga Alexandra au încetat la 10.02.2011 din proprie iniţiativă, prin actul administrativ nr. 25-p din 10.02.2011 „cu privire la demisia din funcţie”. Ulterior, la data de 22.02.2011, Marga Alexandru a fost angajat din nou în funcţia de manager şef al ÎM „Achiziţi Comerţ şi Pieţe Orhei” pe o perioadă determinată, începînd cu 22.01.2011 şi pînă la 22.03.2013, în baza contractului individual de muncă nr. 168 din 22.02.2011, în baza art. 55 lit. f) Codul muncii.

A menţionat Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat că, conform legislaţiei în vigoare, nu este interzisă angajarea persoanelor care au atins vîrsta de pensionare în funcţie de manageri ai întreprinderilor municipale.

2 Consideră reclamantul că, contractul individual de muncă nr. 168 din 22.02.2011, urmează a fi executat pînă la expirarea perioadei determinate indicată în contract, ori să fie încetat din alte circumstanţe prevăzute la concediere, sau la emiterea dispoziţiei autoritatea publică a admis încălcări ale Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 111, ratificată de către Parlamentul RM prin Legea nr. 593-XIII din 26 septembrie 1995. Suplimentar, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a susţinut că, prin notificarea nr. 01-4/80 Oficiul a solicitat abrogarea dispoziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, iar la data de 05 iunie 2012, Oficiului i-a fost prezentată informaţia Primarului or.

Orhei potrivit căreia Primarul a refuzat abrogarea dispoziţiei contestate. A solicitat Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat anularea dispoziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 „cu privire la încetarea contractului individual de muncă”. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2012, cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat către Primăria or. Orhei şi cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Marga Alexandru către Primăria or. Orhei, au fost conexate într-o singură procedură. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 18 martie 2013, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Varzari Alexandru.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Primăriei or. Orhei, interveninet accesoriu Varzari Alexandru, privind anularea dospiziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi cererea de chemare în judecată a lui Marga Alexandru împotriva Primăriei or. Orhei, interveninet accesoriu Varzari Alexandru, privind anularea dospiziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi restabilirea în funcţie.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat că nota prevăzută la art. 82 din Codul muncii este prevedere integră al acestui articol şi aplicabilă anume categoriilor de persoane care au atins vîrsta de 65 ani, şi anume, persoanele eliberate din serviciu în temeiul lit. i) pot fi angajate pe o durată determinată conform art. 55 lit. f) din Codul muncii, în orice funcţie, alta decît cea de conducător de unitate de stat, inclusiv municipală, sau de unitate cu capital majoritar de stat. La 01.07.2013, Marga Alexandru a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă.

În motivarea apelului, apelantul a invocat că instanţa de fond nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate şi a examinat superficial circumstanţele de fapt ale speţei deduse judecăţii; hotărîrea contestată nu cuprinde o cercetare a probelor administrate pe cauza respectivă, prin prisma normelor legislaţiei în vigoare; circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente. La 22.07.2013, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013, solicitînd admiterea 3 apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă.

În motivarea apelului, apelantul a invocat că instanţa de fond nu a dat o apreciere faptului că, prin angajarea lui Marga Alexandra în funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei” în temeiul dispoziţiei nr. 38-p din 22.02.2011, s-au realizat dispoziţiile art. 55 lit. f) Codul muncii - angajarea persoanei pentru o perioadă determinată care nu va depăşi 2 ani; nu a fost dată o apreciere cuvenită faptului că, prin dispoziţia nr. 103-p din 04.04.2012 „cu privire la încetarea contractului individual de muncă”, a fost încetat contractul individual, de muncă încheiat cu Marga Alexandru cu încălcarea normelor Codului muncii, fapt ce s-a soldat cu privarea ilegală a lui Marga Alexandru de posibilitatea de a munci; în speţă, prevederile art. 82 lit. i) Codul muncii nu se reflectă/manifestă, deoarece Marga Alexandru la angajarea în funcţie împlinise deja 65 de ani, şi astfel contracul individual de muncă urma a fi executat pînp la expirarea perioadei determinate indicate în contractul individual de muncă, ori încetat din alte circumstanţe prevăzute de Codul muncii; instanţa nu a verificat probele prezentate de către reclamant care demonstrează faptul că, conform dispoziţiei nr. 103-p din 04.04.2012, a fost reziliat anticipat contractul individual de muncă încheiat cu Marga Alexandru,

fără ca Marga Alexandru să fie preavizat despre încetarea contractului individual de muncă înainte de termen. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, au fost admise apelurile declarate de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat şi Marga Alexandru, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013 şi emisă o hotărîre nouă prin care: S-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat către Primăria or. Orhei, intervenient accesoriu Varzari Alexandru privind anularea dospiziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi cererea de chemare în judecată înaintată de Marga Alexandru către Primăria or.

Orhei, intervenient accesoriu. Alexandru Varzari privind anularea dispoziţiei nr. 103-p din 04.04,2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi restabilirea în funcţie. S-a dispus anularea ca ilegală a dispoziţiei Primăriei or. Orhei nr. 103-p din 04 aprilie 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă. S-a dispus restabilirea lui Marga Alexandru în funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei” pe perioada acţiunii contractului individual de muncă pe termen determinat începînd cu 04 aprilie 2012 şi pînă la 22 martie 2013. S-a încasat de la Primăria or. Orhei în beneficiul lui Marga Alexandru salariul pentru perioada lipsei forţate de la muncă în perioada 04.04.2012 - 22.03.2013 în mărime de 63 230,16 lei.

În legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă nr. 168 din 22.02.2011 la data de 22.03.2013, nu a fost dispunsă executarea hotărîrii în partea restabilirii lui Marga Alexandru în funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei”. S-a încasat de la Primăria or. Orhei în beneficiul lui Marga Alexandru prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei. S-a dispus executarea imediată a hotărîrii în partea încasării unui salariu mediu în sumă de 5 460 lei de la Primăria or. Orhei în beneficiul lui Marga Alexandru.

4 În motivarea soluţiei, instanţa de apel a constatat că Marga Alexandru, la data de 22 februarie 2011, deja împlinise vîrsta de 65 ani, şi astfel, norma art. 82 lit. i) Codul muncii, care reglementează modalitatea încetării contractului individual de muncă odată cu atingerea vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii de stat, inclusiv municipale sau al unităţii cu capital majoritar de stat, nu este aplicabilă raportului juridic litigios, iar contractul individual de muncă nr. 171 (168) încheiat cu Marga Alexandru la 22.02.2011, a fost încheiat cu respectarea normei art. 82 Codul muncii, şi urma a fi executat pînă la expirarea perioadei indicate. Totodată, instanţa de apel a menţionat că, obiect al litigiului dat îl constituie legalitatea dispoziţiei Primăriei or.

Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 „cu privire la încetarea contractului individual de muncă” şi nu legalitatea contractului de angajare nr. 171 (168) din 22.02.2011, aşa precum a susţinut instanţa de fond în motivarea soluţiei adoptate. La fel, instanţa de apel a statuat prin prisma art. 263 lit. b) şi 264 Codul muncii, că Primăria or. Orhei nu l-a preavizat pe Marga Alexandru cu o lună înainte despre încetarea contractului de muncă, şi astfel, a constatat că angajatorul la emiterea dispoziţiei de încetare a contractului individual de muncă a admis derogări de la normele Codului muncii. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 11.02.2014, Primăria or. Orhei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat încălcarea normelor de drept material şi procedural.

Astfel, Primăria or. Orhei a susţinut că încetarea raporturilor de muncă după atingerea vîrstei de 65 ani este un temei legal standart, care nu contravine normelor internaţionale şi nu interzic eliberarea din funcţie. Menţionează că emiterea dispoziţiei Primăriei or.

Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 nu contravine art. 15 şi 16 din Constituţie şi art. 4.6.7 din Convenţia Orgenizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 158 cu privire la încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului, la care R. Moldova este parte, deoarece aceste norme reglementează aspectele juridice ce ţin exclusiv de încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului, adică cînd are loc desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă - concedierea, conform temeiurilor cuprinse în art. 86 Codul muncii, la care cazurile de încetare a raporturilor de muncă conform art. 82 Codul muncii, inclusiv la atingerea vîrstei de 65 ani de către conducătorul întreprinderii municipale, nu se referă.

Mai susţine recurentul că dreptul Primăriei de a înceta contractul individual de muncă în legătură cu atingerea vîrstei de 65 ani de către reclamant, ca manager a întreprinderii municipale nu a dispărut odată cu încheierea contractului individual de muncă pe perioadă determinată nr. 171 din 22.02.2011, or, odată cu încheierea contractului individual de muncă cu reclamantul a apărut juridic şi dreptul de a înceta ulterior acest contract în cazurile specificate de lege, adică art.81 alin. (l) Codul muncii, inclusiv şi art. 82. Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat. 5 La fel a depus referinţă şi Marga Alexandru, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele recursului declarat de Primăria or.

Orhei şi a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Primăria or. Orhei a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor prezentate de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, prin decizia Primăriei or. Orhei nr. 2 din 02 februarie 1998, Marga Alexandru a fost desemnat în funcţia de director a Asociaţiei Orăşeneşti de Achiziţii, Comerţ şi Pieţe Orhei, începînd cu data de 02 februarie 1998 (vol. II. f.d. 42). Prin dispoziţia nr. 25-p din 10 februarie 2011 „cu privire la demisia din funcţie”, a fost admisă demisia lui Marga Alexandru, directorul ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe Orhei” din data de 10.02.2011 (vol. II, f.d.

7). Prin dispoziţia Primăriei or. Orhei nr. 38-p din. 22 februarie 2011 „cu privire la angajarea în cîmpul muncii pe durată determinată”, Marga Alexandru a fost angajat în funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe” Orhei, pe durată determinată începînd cu data de 22.02.2011 şi pînă la data de 22.02.2013, conform contractului de muncă nr. 168 din 22.02.2011 (vol. II, f.d. 5-6). Ulterior, prin dispoziţia Primăriei or. Orhei nr. 103-p din 04 aprilie 2012 „cu privire la încetarea contractului individual de muncă”, a fost dispusă încetarea contractului individual de muncă nr. 171 (168) din 22.02.2011, încheiat pe perioadă determinată cu managerul-şef al ÎM „Achiziţii Publice şi Comerţ Pieţe” Orhei - Marga Alexandru începînd cu data de 17 aprilie 2012 (vol. II, f.d.

44). Marga Alexandru şi ulterior şi Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat au reclamat în instanţă dispoziţia Primarului or. Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi concedierea lui Marga Alexandru din funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe” Orhei, invocînd ilegalitatea ei, deoarece nu este interzisă angajarea persoanelor care au atins vîrsta de pensionare în funcţie de manageri ai întreprinderilor municipale. Instanţa de fond a respins integral acţiunea reclamanţilor din motivul netemeiniciei cerinţelor înaintate.

Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de admitere integrală a acţiunii, motivînd prin faptul că Marga Alexandru, la data de 22 februarie 2011, deja împlinise vîrsta de 65 ani, şi astfel, norma art. 82 lit. i) Codul muncii, care reglementează modalitatea încetării contractului individual de muncă odată cu atingerea vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii de stat, 6 inclusiv municipale sau al unităţii cu capital majoritar de stat, nu este aplicabilă raportului juridic litigios, iar contractul individual de muncă nr. 171 (168) încheiat cu Marga Alexandru la 22.02.2011, a fost încheiat cu respectarea normei art. 82 Codul muncii, şi urma a fi executat pînă la expirarea perioadei indicate.

La fel, instanţa de apel a statuat prin prisma art. 263 lit. b) şi 264 Codul muncii, că Primăria or. Orhei nu l-a preavizat pe Marga Alexandru cu o lună înainte despre încetarea contractului de muncă, şi astfel, a constatat că angajatorul la emiterea dispoziţiei de încetare a contractului individual de muncă a admis derogări de la normele Codului muncii. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele.

Potrivit art. 5 lit. a) Codul muncii, unul din pricipiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaţional şi din cele ale Constituţiei Republicii Moldova, este libertatea muncii, incluzînd dreptul la munca liber aleasă sau acceptată, dreptul dispunerii de capacităţile sale de muncă, dreptul alegerii profesiei şi ocupaţiei. Potrivit art. 6 Codul muncii, libertatea muncii este garantată prin Constituţia Republicii Moldova. Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă, a profesiei, meseriei sau activităţii sale. Nimeni, pe toată durata vieţii sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într- o anumită profesie, oricare ar fi acestea.

În acelaşi timp, normele evocate nu pot fi absolute şi nelimitate. Legislaţia muncii condiţionează încadrarea în cîmpul muncii de întrunirea anumitor condiţii, la fel, stabileşte situaţiile de încetare a raporturilor de muncă. Astfel, prevederile art. 81 din Codul muncii, definesc temeiurile de încetare a contractului individual de muncă. Potrivit acestor temeiuri, contractul individual de muncă poate înceta în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, precum şi la iniţiativa uneia dintre părţi (demisia sau concedierea). Prin urmare, exercitarea oricărei profesii solicită prezenţa anumitor capacităţi profesionale. Noile cerinţe existente pe piaţa muncii impun acordarea unei atenţii deosebite factorului uman pentru a asigura realizarea sa integrală şi la parametrii cei mai înalţi.

Stabilirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului constituţional la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi. Asemenea limitare poate avea un caracter necesar atunci cînd este determinată de specificul unei profesii, care, datorită exigenţelor sporite faţă de calităţile fizice şi psihice ale persoanei, nu pot fi exercitate de persoane în etate, sau atunci cînd servesc ca măsură de optimizare a utilizării forţei de muncă în anumite sectoare de activitate.

Or, nota prevăzută la art. 82 Codul muncii este parte integră al acestui articol şi aplicabilă anume categoriilor de persoane care au atins vîrsta de 65 ani, şi anume, persoanele eliberate din serviciu în temeiul lit. i) pot fi angajate pe o durată determinată conform art. 55 lit. f) din Codul muncii, în orice funcţie, alta decît cea de conducător de unitate de stat, inclusiv municipală, sau de unitate cu capital majoritar de stat. În speţă, prin dispoziţia Primarului or. Orhei nr. 25-p din 10 februarie 2011, 7 Marga Alexandru a fost demisionat din funcţia de director al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe” Orhei, în legătură cu atingerea vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii municipale, iar prin dispoziţia Primarului or.

Orhei nr. 38-p din 22 februarie 2011 cu privire la angajarea în cîmpul muncii pe durată determinată, în conformitate cu prevederile art. 55 lit. f) Codul muncii, în baza contractului de muncă nr. 168 din 22 februarie 2011, Marga Alexandru a fost angajat în funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe” Orhei pe durata determinată începînd cu 22 februarie 2011 pînă la 22 februarie 2013. Totodată, s-a constatat că prin dispoziţia Primarului or. Orhei nr. 103-p din 04 aprilie 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 82 lit. i), 263 şi 264 lit. b) Codul muncii, art. 29 şi 32 din Legea privind administraţia publică locală, a încetat din 17 aprilie 2012 contractul individual de muncă nr. 171/168 din 22 februarie 2011, încheiat pe perioada determinată cu manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe” Orhei, Marga Alexandru.

Potrivit art. 82 lit. i) Codul muncii, contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de atingere a vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii de stat, inclusiv municipale, sau al unităţii cu capital majoritar de stat. Potrivit notei la art. 82 Codul muncii, persoanele eliberate din serviciu în temeiul lit.i) pot fi angajate pe o durată determinată conform art. 55 lit. f), în orice funcţie, alta decît cea de conducător de unitate de stat, inclusiv municipală, sau de unitate cu capital majoritar de stat. În aceste condiţii, legiuitorul a prevăzut că, în vederea asigurării funcţionării eficiente a unor sfere de activitate, fixarea unui prag de vîrstă este necesară pentru menţinerea persoanelor cu capacităţi profesionale adecvate pentru desfăşurarea unor activităţi de interes major pentru întreaga societate.

Impunerea unei limite de vîrstă nu exclude posibilitatea persoanelor de a-şi continua munca în alte segmente care au tangenţă cu profesia lor. Astfel, se reţine că prin dispoziţiile legale legiuitorul a limitat dreptul de a exercita unele profesii în legătură cu stabilirea a limitei de vârstă de 65 de ani. Această limitare este justificată de natura specifică a domeniului de activitate în care se aplică, fiind un domeniu de interes public, reglementat prin norme ce garantează o bună desfăşurare a activităţii acestora. În acest sens, instanţa de fond corect a constatat că contractul individual de muncă nr. 171/168 din 22 februarie 2011 încheiat cu Marga Alexandru, contravine legislaţie în vigoare, deoarece funcţia de manager-şef al ÎM „Achiziţii Comerţ şi Pieţe” Orhei este o funcţie de conducător de unitate de nivel municipal.

Or, este lipsită de consistenţă concluzia instanţei de apel cum că obiect al litigiului dat îl constituie legalitatea dispoziţiei Primăriei or. Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 „cu privire la încetarea contractului individual de muncă” şi nu legalitatea contractului de angajare nr. 171 (168) din 22.02.2011. Colegiul conchide că anume prin prisma acestui contract şi urmează a fi apreciată legalitatea dispoziţiei nr. 103-p din 04.04.2012, deoarece, încheind un contract de muncă care contravine prevederilor legale, angajatorul a remediat această eroare prin dispoziţia contestată, totodată respectînd cadrul legal. Mai mult ca atît, deşi menţionează că obiect al litigiului îl constituie legalitatea dispoziţiei Primăriei or.

Orhei nr. 103-p din 04.04.2012 şi nu legalitatea 8 contractului de angajare nr. 171 (168) din 22.02.2011, instanţa de apel însăşi dă apreciere acestui contract de angajare, concluzionînd că a fost încheiat cu respectarea normei art. 82 Codul muncii şi urma a fi executat pînă la expirarea perioadei indicate în el. Instanţa de recurs consideră eronată şi concluzia instanţei de apel cum că prevederile art. 82 lit. i) Codul muncii nu sunt aplicabile speţei date. Or, anume această normă legală a şi constituit temeiul emiterii dispoziţiei Primăriei or. Orhei nr. 103-p din 04.04.2012, în legătură cu atingerea vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii de stat, inclusiv municipale, sau al unităţii cu capital majoritar de stat şi imposibilităţii acestuia de a mai ocupa funcţia respectivă, conform notei la acest articol.

Potrivit preambulului Directivei CoE (2000)78 din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, interzicerea discriminărilor pe criterii de vârstă constituie un element esenţial pentru atingerea obiectivelor stabilite în liniile directoare privind ocuparea forţei de muncă şi încurajarea diversităţii la încadrarea în muncă; cu toate acestea, diferenţele de tratament legate de vîrstă pot fi justificate în anumite împrejurări şi necesită dispoziţii specifice care pot varia în funcţie de situaţia statelor membre; este aşadar esenţial să se facă distincţie între diferenţele de tratament care sunt justificate, îndeosebi prin obiective legitime de politică a ocupării forţei de muncă, a pieţei muncii şi a formării profesionale, şi discriminările care trebuie să fie interzise.

La fel, articolul 6 al respectivei Directive prevede că fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 2 alin. (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferenţiat pe motive de vîrstă nu constituie o discriminare atunci cînd este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, în cadrul dreptului naţional, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forţei de muncă, a pieţei muncii şi a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare şi necesare.

Fără a aduce atingere articolului 2 alin. (2), statele membre pot să prevadă că nu constituie discriminare luarea în considerare a criteriului vîrstei la stabilirea, pentru regimurile profesionale de securitate socială, a unei vârste pentru aderare sau admitere la prestaţiile de pensie sau invaliditate, inclusiv la fixarea, pentru aceste regimuri, a unor vârste diferite pentru lucrători sau pentru categorii de lucrători şi la utilizarea, în cadrul acestor regimuri, a criteriilor de vârstă în calculele actuariale, cu condiţia ca acestea să nu se traducă prin discriminări pe motive de sex. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Primăria or.

Orhei şi- au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs. Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. 9 În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Primăria or.

Orhei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Primăriei or. Orhei, interveninet accesoriu Varzari Alexandru, privind anularea dospiziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi la cererea de chemare în judecată a lui Marga Alexandru împotriva Primăriei or. Orhei, interveninet accesoriu Varzari Alexandru, privind anularea dospiziţiei nr. 103-p din 04.04.2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă şi restabilirea în funcţie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 10