2ra-2491/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare

prima instanţă – I. Raropu dosarul nr. 2ra-2491/14 instanţa de apel – L. Popova, M. Moraru, S. Caitaz ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldasig” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni împotriva lui Vitalie Slusarenco cu privire la încasarea sumei în ordine de regres împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Vitalie Slusarenco, casată hotărârea Judecătoriei Călărași din 30 ianuarie 2014 și emisă o hotărâre nouă, prin care a fost respinsă acţiunea și încasat din contul Întreprinderii Mixte Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Vitalie Slusarenco cheltuielile de judecată constată: La 07 noiembrie 2012, ÎM SIA „Moldasig” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Slusarenco cu privire la încasarea sumei în ordine de regres.

În motivarea acţiunii a indicat că la 08 octombrie 2010, urmare a accidentului care a avut loc în or. Călăraşi, a fost deteriorat autoturismul de model Ford Tranzit, cu n/î ST AN 749 care aparţine lui Ion Tutunaru, dar condus de către Ion Bitco. Menționează că vinovat de încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere şi de cauzarea pagubei a fost recunoscut şoferul mijlocului de transport Vaz 2107 cu n/î SG AD 877, Vitalie Slusarenco, proprietar şi asigurat al autoturismului fiind Sergiu Petrov care posedă certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria AG nr. 0199780 din 16 iulie 2010, emis de ÎM SIA „Moldasig” SA. Afirmă că în conformitate cu art. 21 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în urma cererilor din partea persoanelor cointeresate, SIA „Moldasig„ SRL a întocmit un dosar de daune înregistrat sub nr. D/AORC/11-603.

Susține că suma prejudiciului cauzat constituie 12767,42 lei. SIA „Moldasig” SRL a achitat păgubitului suma despăgubirii de asigurare conform dispoziţiei de plată 1 din 08 iulie 2011 suma de 12767,42 lei pentru reparaţia autoturismului de model Ford Tranzit, cu n/î ST AN 749. Mai indică că conform lit. f) al art. 29 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule reglementează expres că asiguratorul înaintează acţiune de regres faţă de persoana răspunzătoare de producerea accidentului dacă nu dispune de revizia tehnică. Își întemeiază acțiunea în baza art. 572 alin. (2), art. 1329 alin. (1) și art. 1415 alin. (1) Cod civil. Solicită încasarea de la Vitalie Slusarenco a sumei de 12767,42 lei ce constituie prejudiciul material şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 383,02 lei suportat de SIA „Moldasig” SA.

La 24 aprilie 2013 SA „Moldasig” a depus cerere de modificare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea de la Vitalie Slusarenco a sumei de 6383,71 lei şi de la Ion Bitco a sumei de 6383,71 lei ce constituie prejudiciul material şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 383,02 lei suportat de SA „Moldasig”. În susținerea pretențiilor a menționat că în cadrul şedinţei s-a stabilit că conform ordonanţei de încetare a urmării penale din 16 mai 2012, ambii conducători au încălcat regulamentul circulaţiei rutiere și au fost recunoscuţi vinovați. Susține că în conformitate cu art. 21 lit. m) a Legii nr. 414 din 22 decembrie 2012, dosarul de daună trebuie să conţină angajamentul scris prin care persoana păgubită se obligă să restituie despăgubirea în cazul anulării actelor perfectate de lucrătorii organelor afacerilor interne, ai unităţii de pompieri, ai procuraturii, ai instituţiilor medicale, după caz.

Astfel, solicită ca suma sus nominalizată să fie restituită proporţional vinovăţiei ambilor conducători. La 01 octombrie 2014 SA „Moldasig” a depus cerere de modificare a acțiunii, solicitând încasarea de la Vitalie Slusarenco a sumei de 12767,42 lei ce constituie prejudiciul material şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 383,02 lei suportat de SA „Moldasig”. Suplimentar în susținerea acțiunii a indicat că Ion Bitco a prezentat încheierea din 08 iunie 2012, prin care se expune că s-a anulat ordonanța de încetare a urmăririi penale pe motive de procedură. Astfel, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut doar Vitalie Slusarenco. Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 30 ianuarie 2014 acțiunea a fost admisă, încasat de la Vitalie Slusarenco în beneficiul SA „Moldasig” prejudiciul material în mărime de 12767,42 lei și încasat de la Vitalie Slusarenco în beneficiul SA „Moldasig” a cheltuielilor de judecată în mărime de 383,02 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către Vitalie Slusarenco, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea și încasat din contul ÎM SIA „Moldasig” SA în beneficiul lui Vitalie Slusarenco cheltuielile pentru taxa de stat la depunerea apelului în mărime de 280 lei şi de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei, în total 1280 lei. La 17 iunie 2014 SA „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a deciziei recurate și casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasat de la Vitalie 2 Slusarenco taxa de stat pentru prima instanță în mărime de 383,02 lei și taxa de stat pentru instanța de recurs de 135 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând că instanța de apel a interpretat eronat prevederile Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspunderea civilă nr. 414 în vigoare din 09 septembrie 2007 şi prevederile Hotărârii Explicative al Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 16 decembrie 2013. Menționează că conform scrisorii emise de Agenţia Naţională Transport Auto din 17 mai 2011 mijlocul de transport Vaz 2107 cu numărul de înmatriculare SG AD 877 nu dispune de revizie tehnică. În prima instanţă, avocatul lui Vitalie Slusarenco nu a menţionat că mijlocul de transport Vaz 2107 cu numărul de înmatriculare SG AD 877 dispunea de revizie tehnică şi nici nu a prezentat careva probe în acest sens.

Iar în instanţa de apel, Vitalie Slusarenco a anexat la cererea de apel Raportul Tehnic din 16 iulie 2010, ce atestă faptul că într-adevăr mijlocul de transport deţinea revizie tehnică la momentul producerii accidentului rutier. Indică că în conformitate cu art. 18 alin. (1) lit. c) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, la producerea accidentului de autovehicul, asiguratul sau utilizatorul de autovehicul este obligat în 48 de ore din momentul producerii accidentului, să înştiinţeze asigurătorul care a emis poliţa de asigurare RCA sau certificatul de asigurare „Carte Verde”, participanţii la accident care deţin poliţe de asigurare RCA şi/sau certificate de asigurare „Carte Verde”, indiferent de rezultatele constatării vinovatului, anunţă asigurătorii respectivi şi sunt obligaţi să nu întreprindă de sine stătător măsuri de reparare a pagubelor.

Susţine că intimatul nu s-a prezentat la companie să anunţe despre producerea accidentului rutier şi nici nu a fost la constatarea defectelor a automobilului deteriorat. Astfel, Vitalie Slusarenco nu a prezentat acte să confirme că dispune de certificat de revizie tehnică. Dosarul de daună trebuie să conţină documente ce pot fi acumulate doar de la persoanele implicate în accident, inclusiv şi raportul de revizie tehnică. Dacă aceste acte nu sunt, atunci compania de asigurări întreprinde măsuri pentru a le anexa la dosar. Afirmă că Agenţia Naţională Transport Auto a informat compania că mijlocul de transport Vaz 2107 cu n/î SG AD 877 nu dispune de revizie tehnică, iar Vitalie Slusarenco a trecut totuşi testarea tehnică la staţia SRL „Vimar Auto”, informaţie care a aflat-o abia în instanţa de apel.

Consideră că SA „Moldasig” a fost dusă în eroare doar prin indiferenţa şi inacţiunea intimatului de a anunţa compania de asigurări şi a prezenta actele necesare. Remarcă că în conformitate cu art. 18 alin. (2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, nerespectarea de către asigurat sau de către utilizatorul autovehiculului a prevederilor alin. (1) lit. b) şi c) nu îl scuteşte pe asigurător de obligaţia de a plăti despăgubirea, acesta fiind însă în drept să înainteze împotriva asiguratului acţiune de regres privind cheltuielile suplimentare aferente neîndeplinirii prevederilor menţionate. Invocă dezacordul cu soluţia instanței de apel, susţinând că dacă intimatul prezenta în prima instanţă raportul tehnic, atunci compania de asigurări înceta procesul şi nu mai avea careva pretenţii.

3 Consideră că cheltuielile pe care le solicită intimatul sunt nefondate şi nu urmează a fi achitate de către SA ,,Moldasig”, deoarece greşelile de procedură au fost comise de Vitalie Slusarenco. Afirmă că SA „Moldasig” are dreptul la regres pentru cheltuieli suplimentare aferente neîndeplinirii prevederilor art. 18 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 17 iunie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Moldasig” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Moldasig”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Moldasig” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldasig” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 5