3r-173/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:D. Chistol 3r-173/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 13 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Consiliul municipal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Şel şi C” împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Consiliul municipal Chişinău împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013, ca fiind tardivă constată: La 16 septembrie 2013, SRL „Şel şi C” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că în baza Deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 11/18-16 din 12 noiembrie 2009 şi contractul de arendă funciară nr. 5201/2009 din 28 decembrie 2009 întreprinderea SRL „Şel şi C” a arendat spaţiile din str. Mitropolit G. Bănulescu - Bodoni, 20/1, mun. Chişinău. La 27 iunie 2013 Consiliul municipal Chişinău a emis Decizia nr. 6/2 din 27 iunie 2013 prin care a dispus modificarea taxelor locale, astfel pentru întreprinderea SRL „Şel şi C” a fost stabilită achitarea unei taxe de 720 lei m. p.. Susţine că respectiva decizie, fără a fi adusă la cunoştinţa SRL „Şel şi C”, a fost publicată la 05 iulie 2013 pe pagina oficială de internet a Primăriei mun.

Chişinău. Declară că în pofida faptului că decizia dată viza în mod direct interesele SRL „Şel şi C”, Consiliul municipal Chişinău nu a anunţat nici într-un mod întreprinderea despre existenţa unui astfel de proiect de modificare a taxelor, deşi prevederile art. 8 din Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător expres indică că autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să informeze asupra proiectelor de acte normative şi să asigure transparenţa în activitatea lor decizională prin implicarea sectorului privat a 1 societăţii civile şi a persoanelor fizice în elaborarea de acte normative şi în procesul luării deciziilor.

Afirmă că şi după adoptarea deciziei menţionate, Consiliul municipal Chişinău nu a întreprins careva acţiuni de a anunţa antreprenorul despre careva modificări la capitolul achitării taxelor locale, fapt ce în opinia reclamantului prejudiciază interesele contribuabilului şi lezează dreptul la apărare. În temeiul acestor circumstanţe, SRL „Şel şi C” la 05 august 20013 a depus la Cancelaria de Stat, Oficiul Teritorial Chişinău cerere-preavizare privind efectuarea controlului de legalitate a deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 6/2 din 27 iunie 2013, iar ca rezultat SRL „Şel şi C” a primit un comunicat prin care a fost expus faptul că acţiunile autorităţilor administraţiei publice locale sunt legale şi că acestea au drept independent să stabilească mărimea cotei taxei locale.

Reclamantul este de opinia că Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 6/2 din 27 iunie 2013 este ilegală şi pasibilă a fi anulată, deoarece acţiunile organului emitent se încadrează ca fiind acţiuni ce se înscriu în prevederile art. 12 din Legea concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012 care prevede că sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa.

Invocă că prin decizia contestată, pentru SRL „Şel şi C” s-a stabilit achitarea unei taxe disproporţionat de mari, Astfel, dacă pentru ceilalţi agenţi economici indicaţi în listă s-a stabilit un cuantum de achitare de 12, 15, 30, 60, 72 lei pentru metru pătrat, atunci pentru SRL „Şel şi C” s-a stabilit achitarea unei taxe de 720 lei pentru metru pătrat, fapt ce se califică ca o abatere de la principiul egalităţii şi proporţionalităţii şi este în contradicţie cu prevederile art. 3 din Legea concurenţii nr. 183 din 11 iulie 2012. Menţionează că, deşi în răspunsul primit de la Cancelaria de Stat, Oficiul Teritorial Chişinău a indicat că autorităţile administraţiei publice locale sunt în drept să stabilească independent cota taxei locale, în funcţie de caracteristicele obiectelor impunerii, acest răspuns nu a fost motivat nici într-un mod, în special ce ţine de temeiul de diferenţiere, motivul şi normele legale respective.

Consideră că în cazul în care se opta spre stabilirea unor preţuiri loiale, Consiliul municipal Chişinău urma să realizeze un studiu de evaluare a preţurilor de arendă, acest lucru însă nu a fost realizat, iar evaluările efectuate individual şi concluziile evaluatorilor pe care reclamantul le v-a prezenta, se v-a observa că taxa locală stabilită este excesiv de mare. Remarcă că în contextul emiterii Deciziei nr. 6/2 din 27 iunie 2013 Consiliul municipal Chişinău a încălcat prevederile art. 297 Cod fiscal, care indică că taxele locale se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, iar în cazul SRL „Şel şi C”, consideră că taxele locale au fost modificate separat de acţiunile de modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale.

În acelaşi context, precizează că, reieşind din prevederile art. 297 alin. (4) Cod fiscal, autoritatea executivă a administraţiei publice locale monitorizează deciziile consiliului local privind aplicarea taxelor locale pe teritoriul administrat, le prezintă Serviciul Fiscal de Stat în termen de 10 zile din data adoptării acestora şi le aduce la cunoştinţă contribuabililor. 2 Astfel, indică că mai mult de 2 luni, SRL „Şel şi C” nu a primit nici un aviz de informare cu privire la modificarea taxelor locale, fapt ce nu se încadrează nici în normele codului fiscal nici în principiile administrării democratice promovate de legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală.

Consideră că în temeiul circumstanţelor sus indicate precum şi în baza răspunsului Cancelariei de Stat, rezultă că prin acţiunile sale Consiliul municipal Chişinău prejudiciază drepturile SRL „Şel şi C”, iar acţiunile pârâtului pot fi calificate ca abuzuri, în temeiul prevederilor art. 69 a Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală. Solicită anularea ca fiind neîntemeiată şi ilegală a Deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 6/2 din 27 iunie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013 a fost anulată decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 6/2 din 27 iunie 2013 „Cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a cotelor taxei de piaţă pentru pieţele auto, de flori şi „second hand”” şi p. 12 al Anexei la Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 6/2 din 27 iunie 2013 privind „Cotele taxei de piaţă pentru pieţele auto, de flori şi „Second hand”” în partea ce ţine de Piaţa SRL „Şel şi C” din str. Mitropolit G. Bănulescu – Bodoni, 20/1, mun. Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014 nu a fost dat curs cererii de apel declarate de Consiliul municipal Chişinău împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013. Apelantului i-a fost acordat termen de până la 03 aprilie 2014, ora 10.00, pentru prezentarea apelului motivat, fiindu-i explicat că în cazul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de apel, cererea de apel va fi considerată ca fiind depusă la data prezentării iniţiale, iar în caz contrar cererea de apel va fi restituită fără examinare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 a fost restituită cererea de apel depusă de Consiliul municipal Chişinău împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Şel şi C” către Consiliul municipal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ . La 23 iunie 2014, Consiliul municipal Chişinău a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, solicitând repunerea în termen de declarare a cererii de apel, admiterea cererii de recurs şi casarea încheierii instanţei de apel. În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o neîntemeiată şi ilegală, din care considerent optează pentru anularea acesteia şi respingerea integrală a cerinţelor înaintate de SRL „Şel şi C”.

Apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele instanţei de apel precum că reprezentantul Primăriei municipiului Chişinău a luat cunoştinţă cu dispozitivul hotărârii instanţei de fond la 06 decembrie 2014, deoarece în realitate reprezentantul Primăriei municipiului Chişinău a luat cunoştinţă cu dispozitivul hotărârii primei instanţe la 09 ianuarie 2014, fapt confirmat de semnătura reprezentantului Consiliului municipal Chişinău existentă la materialele cauzei.

Relatează că reprezentantul Consiliului municipal Chişinău, în baza dispoziţiilor nr. 1/4-dc şi nr. 2/2-dc, începând cu 02 ianuarie până la 10 ianuarie 3 2014 s-a aflat în concediu neplătit, astfel fiind în imposibilitate să depună cererea de apel până la 09 ianuarie 2014 Referitor la acţiunea SRL „Şel şi C” cu privire la anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 6/2 din data de 27 iunie 2013, menţionează că Consiliul municipal Chişinău în baza notei informative a Direcţiei generale economice, reforme şi relaţii patrimoniale, în conformitate cu prevederile art. 288-298 Cod fiscal, „Taxele locale”, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. a), art. 19 alin. (4) şi art. 20 alin. (5) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 „Privind administraţia publică locală”, a decis stabilirea şi punerea în aplicare pe teritoriul municipiului Chişinău, din data aducerii la cunoştinţă publică prin publicarea, plasare sau afişare în locuri publice, cotele taxei de piaţă pentru pieţele auto, de flori şi „second hand”, conform anexei la decizia Consiliului municipiul Chişinău nr. 6/2 din 27 iunie 2013. Consideră această decizie absolut legală şi întemeiată, prin urmare nu există temei juridic pentru a fi abrogată, fapt care a fost susţinut şi de Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat prin răspunsul nr. 1306/OT-137 din 16 august 2013 unde s-a menţionat că decizia nr. 6/2 din 27 iunie 2013,

a fost adoptată cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Totodată, precizează că în conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. a) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 292 alin. (2) Cod fiscal, autorităţile administraţiei publice locale sunt în drept să stabilească de sine stătător mărimea cotei taxei locale, având ca scop majorarea veniturilor în bugetul unităţii administrativ-teritoriale. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei reiese că instanţa de apel a expediat în adresa recurentului copia încheierii recurate la 02 iunie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 1227 (f. d. 73). La materialele cauzei civile lipsesc şi date confirmative care ar atesta momentul recepţionării încheierii de către participanţii la proces.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 iunie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 22 mai 2014, Curtea de Apel Chişinău a restituit apelantului Consiliului municipal Chişinău cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului. 4 La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Consiliul municipal Chişinău în afara termenului legal ca justificată.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. În conformitate cu art. 111 al. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Raportând normele de drept enunţate la caz, se constată că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău, prin care a fost admisă acţiunea înaintată de SRL „Şel şi C” împotriva Consiliului municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, a fost pronunţat la 06 decembrie 2013. Prin urmare, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 07 decembrie 2013, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 06 ianuarie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. În conformitate cu art. 113 al. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Contrar normelor procedurale enunţate, în speţă se constată că Consiliul municipal Chişinău a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013 numai la 10 ianuarie 2014, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, fără a fi solicitată repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC. Argumentul recurentului precum că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că reprezentantul Primăriei municipiului Chişinău a luat cunoştinţă cu dispozitivul hotărârii primei instanţe la 09 ianuarie 2014 este lipsit de suport. Or, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Pe cale de consecinţă se va reţine şi jurisprudența constantă a CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), care a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a întreprinde măsurile necesare privind protecţia drepturilor sale de acces la Justiţie.

Astfel, reprezentantul Consiliului municipal Chişinău, care a depus cererea de apel astfel, fiind şi cel interesat în soarta soluţionării prezentului litigiu, urma, la intervale rezonabile de timp, să se intereseze de desfăşurarea procesului şi să conteste în termenul legal hotărârea primei instanţei, fapt însă ignorat de aceasta, ceia ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. 5 Ca urmare, nici afirmaţia reprezentantului recurentei precum că în perioada 02 ianuarie 2014 – 10 ianuarie 2014 s-a aflat în concediu neplătit, fiind astfel în imposibilitate să depună cererea de apel până la 09 ianuarie 2014, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs ca temei justificativ de a considera că apelul a fost declarat în termen.

În această ordine de idei, instanţa de recurs relevă că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Şel şi C” împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 6