3ra-527/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Braşoveanu dosarul nr. 3ra-527/13 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de avocatul Vasile Tarnovschi în interesele SC „Mochiru” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat către Consiliul municipal Chişinău, SC „Mochiru” SRL privind anularea parţială a deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.2/29 din 31.03.2011 şi a contractului de arendă nr. 5690/2011 din 28.04.2011, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 iunie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 14 iunie 2011, reclamantul Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul municipal Chişinău, SC „Mochiru” SRL privind anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 2/29 din 31.03.2011 şi contractului de arendă nr. 5690/201 1 din 28.04.2011, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de 5 ani SC „Mochiru” SRL a loturilor de pămînt din str. Timiş 4, nr.1 cu suprafaţa de 734 mp şi nr. 2 cu suprafaţa de 416 mp, pentru deservirea imobilelor cu destinaţie locativă.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, în partea contestată actele administrative sunt nule, deoarece la adoptarea lor au fost ignorate prevederile art.2 alin.7 din Legea nr. 91 din 05.04.2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, care expres prevede că concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se face prin licitaţie publică, iar contractele directe pot fi încheiate doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a 1 acestei Legi. Construcţia ce aparţine cu drept de proprietate SC „Mochiru” SRL este amplasată pe terenul aferent.

Reclamantul a mai invocat că, potrivit prevederilor art.4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din 25.05.1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, „vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului.

Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege”. Reclamantul susţine că au fost ignorate şi prevederile art.77 alin.3, 5 a Legii nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală, care stipulează că bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii, iar înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 iunie 2013 acţiunea înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 s-a admis apelul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 iunie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a admis acţiunea integral şi s-a anulat deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.2/29 din 31.03.2011 şi contractul de arendă nr. 5690/2011 din 28.04.2011, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de 5 ani SC „Mochiru” SRL a loturilor de pămînt din str. Timiş 4, nr.1 cu suprafaţa de 734 mp şi nr. 2 cu suprafaţa de 416 mp, pentru deservirea imobilelor cu destinaţie locativă. La 10 martie 2014 avocatul Tarnovschi Vasile în interesele recurentului SC „Mochiru” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de apel a emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei.

2 Invocă că instanţa de apel nu a luat în consideraţie prevederile art. 77 alin. (3) a Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006, cît şi prevederile art. 4 alin. (1) a Legii nr. 1308 din 25.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului. Se mai arată că, instanţa de apel i-a încălcat recurentului SC „Mochiru” SRL dreptul la un proces echitabil stipulat în art.6 CEDO şi încălcarea dreptului la respectul proprietăţii garantat de art.1 Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu prevederile art. 444 CPC (în vigoare de la 30 noiembrie 2012), recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificînd argumentele recursului, studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

Obiectul litigiului iniţiat în procedura contenciosului administrativ constituie anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 2/29 din 31.03.2011 şi contractului de arendă nr. 5690/201 1 din 28.04.2011, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de 5 ani SC „Mochiru” SRL a loturilor de pămînt din str. Timiş 4, nr.1 cu suprafaţa de 734 mp şi nr. 2 cu suprafaţa de 416 mp, pentru deservirea imobilelor cu destinaţie locativă. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ 3 pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

În conformitate cu prevederile art.2 şi 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ î1 constituie - actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

În acelaşi context, noţiunea de „act administrativ” este reglementată atît în art.2 din Legea contenciosului administrativ, cît şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997 şi reprezintă o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art.24 al.(3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Legalitatea actului administrativ contestat de reclamant urmează a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia.

Instanţa de recurs constată că înaintînd acţiunea în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu SC „Mochiru” SRL, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 2/29 din 31.03.2011 şi contractului de arendă nr. 5690/201 1 din 28.04.2011, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de 5 ani SC „Mochiru” SRL a loturilor de pămînt din str. Timiş 4, nr.1 cu suprafaţa de 734 mp şi nr. 2 cu suprafaţa de 416 m.p., pentru deservirea imobilelor cu destinaţie locativă. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii înaintate de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, pe care a respins-o.

Judecînd apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 19 decembrie 2013, a admis apelul 4 declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 iunie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea poziţiei sale, instanţa de apel a concluzionat că terenurile litigioase din str. Timiş, 14, nr. 1 cu suprafaţa de 0,0734 ha înregistrat la OCT nr. cadastral 0100202.507 şi terenul nr. 2 cu suprafaţa de 0,0461 ha înregistrat la OCT cu numărul cadastral 0100202.510, sunt proprietate a administraţiei publice locale - Consiliului mun.

Chişinău. Din extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat de ÎS „Cadastru” la situaţia din 19.10.2005, aceste terenuri au fost înregistrate ca bunuri imobile formate de sinestătător, fiindu-le atribuit număr cadastral separat. Astfel, constituirea acestor bunuri ca bunuri imobile separate nu a fost contestată de careva persoane cointeresate.

Respectiv, prin prisma Legii nr.354 din 28 octombrie 2004, Cu privire la formarea bunurilor imobile şi a Regulamentului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.61 din 20 ianuarie 1999, la formarea acestor bunuri s-a verificat întrunirea de către acestea a condiţiile principale de formare, şi anume că sunt asigurate cu drum de acces sau că este instituită servitute pentru asigurarea accesului la sectorul de teren, este posibilă asigurarea sectorului de teren, după necesitate, cu conducte de apă şi canalizare şi că sectorul de teren nu are destinaţie agricolă, în caz contrar aceste terenuri nu puteau fi înregistrate ca obiecte separate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluzia instanţei de apel una neîntemeiată, bazată pe aprecierea eronată a normelor de drept material, din care considerente se impune soluţia de casare a acesteia cu menţinerea în acest sens a hotărîrii primei instanţe.

Potrivit materialelor dosarului rezultă că, prin decizia Consiliului municipal nr. 2/29-42 din 31.03.2011 şi a contractului de arendă nr. 5690/2011 din 28.04.2011 Consiliul municipal Chişinău a atribuit în arendă SC „Mochiru” SRL două terenuri din str. Timiş. 14 şi anume: terenul nr. 1 cu suprafaţa de 0,0734 ha înregistrat cu numărul trai 0100202.507 şi, terenul nr. 2 cu suprafaţa de 0,0461 ha înregistrat cu numărul cadastral 0100202.510. Vereficînd legalitatea deciziei CMC nr. 2/29-42 din 31.03.2011 şi a contractului de arendă nr. 5690/2011 din 28.04.2011, reclamantul-intimat a considerat-o ilegală şi prin cerere prealabilă a solicitat anularea acesteia. Iar prin răspunsul CMC, în anularea deciziei i s-a refuzat, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acţiune.

Este de remarcat faptul că terenurile ce constituie obiectul cauzei, anterior prin decizia Consiliului municipal Chişinău din 28/48-62 din 05.08.2005 au fost atribuite în folosinţă cu titlu de grădini foştilor proprietari ai bunurilor adiacente şi anume lui Elena Ţurcan, Leonid Ţurcan, Olesea Şibaeva şi Serghei Tretiacov. 5 După ce noul proprietar al acestor bunuri imobile a devenit SC „Mochiru” SRL, avînd în vedere faptul că acestei societăţi comerciale i-a revenit de facto dreptul de folosinţă asupra terenurilor învecinate de deservire, deoarece proprietarii anteriori odată cu vînzarea bunurilor imobile principale au pierdut şi posibilitatea faptică de a le folosi, prin scrisoarea din 16.11.2010 (f.d.

53), SC „Mochiru” SRL a solicitat Primăriei mun. Chişinău ca aceste terenuri să fie transmise din folosinţa foştilor proprietari în folosinţa SC „Mochiru” SRL pentru deservirea tuturor bunurilor imobile pe care le are în proprietate. Totodată, prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.2/29-42 din 31.03.2011 (f.d. 6-8), s-a abrogat decizia Consiliului municipal Chişinău din 05.08.2005 şi s-a retras din folosinţa foştilor deţinători Leonid Ţurcan, Elena Ţurcan, Olesea Şibaeva, Serghei Tretiacov terenurile obiect al prezentului litigiu, inclusiv terenul cu suprafaţa de 0,0925 situat adiacent acestor terenuri, care nu face obiect al prezentului litigiu, iar toate cele 3 terenuri au fost atribuite în arendă SC „Mochiru” SRL cu destinaţia pentru exploatarea şi deservirea imobilelor cu destinaţie locativă proprietate privată.

Totodată, prin această decizie a Consiliului municipal Chişinău din 31.03.2011, terenurile s-au transmis în folosinţa SC „Mochiru” SRL inclusiv în vederea consolidării tuturor terenurilor cu scopul prevenirii alunecărilor de teren şi necesităţii efectuării lucrărilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren. Prin urmare, se constată că terenurile nr. 1 şi nr.2 din str. Timiş 14 mun. Chişinău, care constituie obiect al prezentului litigiu, au fost iniţial în folosinţa foştilor proprietari a bunurilor imobile ce ulterior au devenit proprietatea SC „Mochiru” SRL.

Astfel trimiterile făcute de către instanţa de apel precum că în speţa dată urmează a fi aplicate prevederile art. 77 a Legii privind administraţia publică locală sunt neîntemeiate, deoarece aceste terenuri nici nu au putut fi formate în calitate de bunuri imobile de sine stătător în sensul art.4 a Legii nr. 1308 din 25.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului şi art.7 a Legii nr.354-XV din 28.10.2004 a Legii cu privire la formarea bunurilor imobile, pentru ca să fie posibilă transmiterea lor în arendă prin licitaţie.

Concluziile expuse de către instanţa de apel cu privire la faptul că sunt bunuri separate prin prisma Legii nr.354 din 28 octombrie 2004, Cu privire la formarea bunurilor imobile şi a Regulamentului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.61 din 20 ianuarie 1999 se combat cu circumstanţele pricinii şi anume prin faptul că după parametrii şi amplasarea lor, aceste terenuri nu pot fi formate ca bunuri imobile de sine stătătoare, deoarece ele nu au căi de acces decît de pe terenul adiacent proprietate privată a SC „Mochiru” SRL. Acest fapt este confirmat prin scrisoarea Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului mun. Chişinău nr. 21/1390-p din 07.09.2012 (f.d.

85), unde este indicat în mod expres că terenurile date, după parametri şi amplasare, nu pot fi formate ca bunuri imobile de 6 sine stătătoare din cauza lipsei posibilităţii de amenajare a căilor de acces către acestea, decît exclusiv de pe terenul adiacent aparţinînd cu drept de proprietate privată SC „Mochiru” SRL, care este înregistrat cu numărul cadastral 0100202481. Reiese că SC „Mochiru” SRL este unicul proprietar al terenului adiacent, pe unde trece, de altfel, unicul drum de acces spre terenurile atribuite în arendă SC „Mochiru” SRL conform Deciziei contestate a Consiliului municipal Chişinău. Prin urmare, terenurile în cauză nu poate fi formate ca bun imobil separat, astfel sunt aplicabile prevederile Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare- cumpărare a pămîntului Nr. 1308-XIII din 25.07.1997.

Mai mult ca atît, sunt întemeiate concluziile primei instanţe că potrivit aceleiaşi scrisori din 07.09.2012, terenurile din prezentul litigiu nu puteau fi formate ca bunuri imobile de sine stătător din cauza necesităţii efectuării lucrărilor de consolidare în vederea combaterii alunecărilor de teren, obligaţii care au fost instituite şi prin pct. 1 şi subpct.2.4. a deciziei Consiliului municipal Chişinău din 31.03.2011 (f.d. 191-192). Instanţa de recurs urmează să remarce şi faptul că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06.12.2010 Primăria mun. Chişinău a fost obligată să transmită Consiliului municipal Chişinău spre examinare proiectul deciziei privind atribuirea SC „Mochiru” SRL a acestor loturi de pămînt din str. Timiş 4 şi str. Timiş 14 mun.

Chişinău. Astfel, la momentul adoptării de către Consiliul municipal a Deciziei nr. 2/29-42 din 31.03.2011, terenurile din str. Timiş, 14, indicate în pct. 1.2, se aflau în folosinţa deţinătorilor anteriori ai terenului principal, dar potrivit pct. 11 din Regulamentul cu privire la organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor funciare cu strigare în municipiul Chişinău, aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 70/4 din 11.04.2007, „se interzice expunerea la licitaţie a terenurilor proprietate municipală asupra cărora nu a fost stins dreptul de folosinţă şi alte drepturi patrimoniale ale terţelor persoane fizice sau juridice”. Astfel, în pofida la cele mai sus menţionate, terenurile din prezentul litigiu nici nu puteau fi scoase la licitaţie, deoarece dreptul de folosinţă asupra acestora aparţinea de drept deţinătorilor anteriori.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar decizia instanţei de apel este neîntemeiată, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e 7 Se admite recursul declarat de Vasile Tarnovschi în interesele SC „Mochiru” Societate cu Răspundere Limitată. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

mun. Chişinău din 27 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat către Consiliul municipal Chişinău, SC „Mochiru” SRL privind anularea parţială a deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.2/29 din 31.03.2011 şi a contractului de arendă nr. 5690/2011 din 28.04.2011. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Elena Covalenco Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 8