2ra-2531/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: M. Moraru dosarul nr.2ra-2531/14 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Angela Procopciuc în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ Dant Angro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „ Dant Angro” către Societatea pe Acţiuni „ Calcar – Granit” intervenient accesoriu Creţu Serghei privind recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune mobiliară, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, prin care s-a admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „ Calcar – Granit”, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Ungheni din 08 iulie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 11 ianuarie 2013, SRL „Dant-Agro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Calcar-Granit” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune mobiliară.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin contractul de colaborare nr. 17 încheiat cu SA „Calcar-Granit” la 27 septembrie 2001, ultimul i-a transmis cu titlu gratuit autogrederul DZ-143, pentru executarea lucrărilor de reparaţie din contul său, iar valoarea şi modalitatea de achitare a serviciilor prestate urmau a fi stabilite în actul de executare a lucrărilor semnat de ambele părţi. Prin acelaşi contract pîrîtul a garantat că nu va invoca termenul de prescripţie în cazul înaintării acţiunii în judecată pentru neexecutarea condiţiilor contractuale. Menţionează reclamantul că, devenind posesor de bună credinţă al autogrederului DZ-143, a executat lucrările de reparaţie în sumă de 21894 lei, fapt confirmat prin actul din 15 octombrie 2001 semnat de ambele părţi.

La data de 14 ianuarie 2002 a fost semnat actul de verificare a datoriilor reciproce, prin care se confirmă că SA „Calcar-Granit „ recunoaşte datoria în sumă de 21894,00 lei. 1 La fel invocă că prin contractul nr. 41 din 14 mai 2004 între părţi a fost convenit continuarea lucrărilor de reparaţie a autogrederului DZ-143, iar prin actul de executare a lucrărilor din 05 iunie 2004 s-a stabilit că costul lucrărilor de reparaţie constituie 73105,2 iei, pîrîtul recepționând lucrările fără careva pretenţii. Susţine că prin actul de verificare a datoriilor din 05 iunie 2004, s-a stabilit că suma cheltuielilor de reparaţie a autogrederului DZ-143 a constituit 94999,2 lei, iar prin acordul din 18 noiembrie 2009 părţile au convenit ca autogrederul DZ-143 să rămînă în folosinţa SRL „Dant-Agro” pînă la achitarea datoriilor depline.

Mai invocă că prin actul de executare a lucrărilor din 18 noiembrie 2009 reclamantul a executat lucrări de reparaţie şi completare a autogrederului DZ-143 în sumă de 41000,80 lei în total datoria pîrîtului la data de 18 noiembrie 2009, a constituit suma de 136000 lei, fapt confirmat prin actul de verificare reciprocă din aceiaşi dată, cît şi prin actul de verificare din 01 septembrie 2010. În context, afirmă că din 27 septembrie 2001 şi pînă în anul 2012, a deţinut legal autogrederul DZ-143 cu numărul de înmatriculare UNA-817 din 12 martie 2011, care aparţine cu drept de proprietate SA „Calcar-Granit” şi în care a executat investiţii de reparaţii şi îmbunătăţire în sumă de 136 000 lei, însă care nu a fost achitată de către pîrît.

Totodată susţine că în baza facturilor fiscale nr. RY0906365 şi nr. RY0906366 şi ordinelor de plată nr. 8772 din 27 decembrie 2006 şi nr. 115 din 04 octombrie 2007 a procurat ca piese de schimb automacaraua de model MAZ5334 cu nr. de înmatriculare UNAG 211 şi buldozerul de model DZ-42. Menţionează că la 08 iunie 2010 administratorul nou al SA „Calcar-Granit” a depus la procuratură o plângere privind deţinerea de către ei ilegal a autovehiculelor, însă prin ordonanţa Procuraturii Ungheni din 30 iulie 2010, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale pe motiv că în baza contractelor de colaborare, facturilor fiscale şi dispoziţiilor de plată bunurile mobile în litigiu sunt deţinute de ei legal. Solicită recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune mobiliară asupra autovehiculelor: buldozerul de model DZ-42, automacaraua de model MAZ5334 cu nr. de înmatriculare UNAG 211 şi autogrederului DZ-143 cu numerele de înmatriculare UNA-817.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 08 iulie 2013, acţiunea a fost admisă integral fiind recunoscut după SRL „Dant-Agro” dreptul de proprietate prin uzucapiune imobiliară asupra autovehiculelor: buldozerul DZ42, autocamionul MAZ 5334 cu n/î UN AG 211, şi autogrederul DZ-143 cu n/î UNA 817, şi s-a încasat de la SA „Calcar Granit” în beneficiul SRL „ Dant-Agro” taxa de stat în mărime de 600 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei, iar în total suma de 5600 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, s-a admis apelul declarat de către SA„ Calcar Granit”, s-a casat integral hotărârea judecătoriei Ungheni din 08 iulie 2013 şi s-a emis o hotărâre nouă, de respingere a cererii ca neîntemeiată.

S-a încasat cheltuielile de judecată din contul intimatului SRL” Dant-Agro” în 2 beneficiul apelantului SA„ Calcar Granit,, suma de 1438 lei cu titlu de cheltuieli de transport şi 2500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, în total suma de 3938 lei. La 20 iunie 2014, Angela Procopciuc în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ Dant Angro”, a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014 cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Menţionează reprezentantul recurentului că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile legii materiale privitoare la buna-credinţă şi recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliară, fapt ce constituie temei pentru casarea deciziei din 08.05.2014. Astfel, prin înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată şi pe parcursul judecării cauzei civile se denotă faptul că conducătorul SA „ Calcar Granit” Creţu Serghei, care este şi intervenient accesoriu în cauza dată şi care în şedinţa instanţei de fond a declarat că bunurile în litigiu au fost transmise de bună- voie reclamantului, deoarece nu aveau preţ de balanţă, erau epuizabile, nefolosite în procesul economic şi reprezentau nişte resturi, piese de mobile, nefiind înregistrate cu drept de proprietate la Inspectoratul se Stat Intehagro.

De asemenea reprezentantul recurentului consideră că în virtutea art.637-641 CC reclamantul legal deţine cu drept de posesie bunurile, iar probe că pîrîtul l-a despăgubit pe reclamant, sau că actele de frâng de verificări reciproce referitor la îmbunătăţirile aduse autovehiculelor nu sunt contestate, ele fiind legale pînă la proba contrară. Mai mult decît atît, conform înscrisurilor prezentate în şedinţa de judecată constată că pînă în anul 2011 bunurile mobile în litigiu nu erau înmatriculate la organele de înmatriculare a transportului auto - Inspectoratul de Stat INTEHAGRO, acestea fiind perfectate numai în anul 2011, cînd între părţi a apărut un litigiu, pentru a le reda formal un drept de proprietate asupra bunurilor, care se aflau în posesia pîrîtului.

Reprezentantul recurentului mai indică că instanţa de apel nu 1-a citat pe intervenientul accesoriu, acesta fiind lipsit de a primi copia apelului şi a se expune pe marginea ir aduse. Faptul dat la fel constituie un temei de casare a deciziei deoarece cauza în apel a fost judecată în lipsa unei părţi legal citate. De asemenea specifică că conform actului de control al CCCEC anexat de reprezentantul reclamantului la dosarul civil dat din 04.05.2012 nu s-a depistat careva încălcări ale legislaţiei fiscale. 3 Deci, procurarea bunurilor în litigiu a fost legală. Faptul dat se mai confirmă şi prin facturile fiscale anexate la materialele dosarului cît şi prin procesul verbal de apreciere a stării tehnice a autocranului UNAG 211 din 21.09.2007.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Angela Procopciuc în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ Dant Angro”, este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de Angela Procopciuc în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ Dant Angro”, în cererea de recurs că decizia judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, 4 comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Angela Procopciuc în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ Dant Angro”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Angela Procopciuc în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ Dant Angro”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5