3ra-712/14 — Cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului la cumpărarea încăperii nelocative şi obligarea încheierii contractului de vînzare-cumpărare

Dosarul nr.3ra-712/14 prima instanţă: A. Danilov instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat Firma Editorial- Poligrafică „Tipografia Centrală” cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului la cumpărarea încăperii nelocative şi obligarea încheierii contractului de vînzare- cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de Agenţia Proprietăţii Publice a Republicii Moldova şi Întreprinderii de Stat Firma Editorial-Poligrafică „Tipografia Centrală”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 18 mai 2013, societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice a Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat Firma Editorial-Poligrafică „Tipografia Centrală” cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului la cumpărarea încăperii nelocative şi obligarea încheierii contractului de vînzare- cumpărare. În motivarea acţiunii înaintate, societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” a menţionat că la 01 august 2012, şi la 01 aprilie 2013 a încheiat cu Întreprinderea de Stat Firma Editorial-Poligrafică „Tipografia Centrală”, contractul de locaţiune nr. 07/1326 asupra încăperii nelocative din str. Columna, 60, mun. Chişinău, înregistrată la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău cu numărul cadastral 0100420.129.01, avînd suprafaţa de 306 m.p.. Încăperea nelocuibilă menţionată, aparţine cu drept de proprietate statului Republica Moldova şi se află în gestiunea economică a Întreprinderii de Stat „Tipografia Centrală”.

1 La momentul încheierii contractului de locaţiune, încăperea dată, nu era folosită în procesul tehnologic, aceasta reprezentînd o construcţie nefinalizată fără uşi, ferestre şi reţele inginereşti, fiind lipsite serviciile comunale (apă, canalizare, servicii de încălzire centralizată), astfel locatorul, din lipsă de surse financiare, a lăsat aducerea încăperilor la normalitate pe seama locatorului. Totodată se susţine că din data încheierii contractului de locaţiune, încăperea nelocuibilă, închiriată, nu putea fi utilizată conform destinaţiei.

Luînd în consideraţie investiţiile mari ce urmează a fi valorificate pentru darea în exploatare a încăperii în cauză, durata mică de doar un an a contractului de locaţiune şi deoarece imobilul dat este proprietatea statului, la 18 aprilie 2013 s-au adresat către Agenţia Proprietăţii Publice cu cerere, solicitînd de a i se permite cumpărarea încăperii nelocuibile în cauză în baza prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.468 din 25 martie 2008 cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune. Agenţia Proprietăţii Publice, prin scrisoarea nr.04-450 din 23 aprilie 2013, i-a informat că solicitarea lor nu se încadrează în normele legale prevăzute de Legea nr. 121 din 04 mai 2007 şi Hotărîrea Guvernului nr.468 din 25 martie 2008. Consideră societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” că bunul imobil nu deţine careva restricţii legale, care ar interzice privatizarea acestuia.

Solicită societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” de a recunoaşte drept neîntemeiat refuzul Agenţiei Proprietăţii Publice a Republicii Moldova nr. 04-450 din 23 aprilie 2013 şi nr. 05-496 din 02 mai 2013 prin care nu s-a permis cumpărarea încăperii nelocuibile date în locaţiune, situate în mun. Chişinău, str. Columna, 60, numărul cadastral 0100420.129.01; a obliga Agenţia Proprietăţii Publice a Republicii Moldova de a încheia contractul de vînzare-cumpărare a încăperii nelocuibile menţionate. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă integral. S-a recunoscut drept neîntemeiat refuzul Agenţiei Proprietăţii Publice a Republicii Moldova nr. 04-450 din 23 aprilie 2013 şi 05-496 din 02 mai 2013 de a nu permite cumpărarea de către societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” a încăperii nelocuibile date în locaţiune acesteia, situate în mun.

Chişinău, str. Columna, 60, numărul cadastral 0100420.129.01. S-a obligat Agenţia Proprietăţii Publice a Republicii Moldova de a încheia cu societatea cu răspundere limitată „Alexcrist”, contractul de vînzare-cumpărare a încăperii nelocuibile cu numărul cadastral 0100420.129.01, cu suprafaţa de 306 m.p., situată pe adresa mun. Chişinău, str. Columna, 60 (f.d.47, 52-54). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, au fost admise apelurile declarate de către Agenţia Proprietăţii Publice şi Întreprinderii de Stat Firma Editorial-Poligrafică „Tipografia Centrală”, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care: S-a respins acţiunea depusă de către societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” ca fiind neîntemeiată (f.d.79-84).

La 31 martie 2014, societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” a depus recurs iar la 10 iunie 2014 recurs suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul este declarat în termen. Recurenta societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” în motivarea recursului a indicat că concluzia instanţei de apel este una greşită cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural fapt ce a dus la neexaminarea motivelor de fapt şi de drept a acţiunii depuse.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 12 mai 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor cererea de recurs, iar la 10 iunie 2014 cererea de recurs suplimentară depuse de către societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă la cererea de recurs şi la supliment, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, societatea cu răspundere limitată „Alexcrist”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. 3 În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Alexcrist”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Alexcrist” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4