2ra-892/14 — Recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare cumpărare

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 2ra-892/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Strtaulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 122, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa Construcţie a Locuinţelor nr. 122 către Diana Danilişin, Evelina Didencu, Iurii Danilişin, Anatoli Danilişin, Consiliul municipal Chişinău şi Agenţia Proprietăţii Publice, cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a imobilului şi a actului de primire-predare a imobilului în proprietate privată şi radierea înscrisurilor privind înregistrarea acestor acte din Registrul bunurilor imobile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 122 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 iunie 2013, c o n s t a t ă La data de 04 iunie 2010 Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 122 a depus cerere de chemare în judecată către Danilişin Diana, Evelina Didencu, Iurii Danilişin, Anatoli Danilişin, Consiliul municipal Chişinău şi Agenţia Proprietăţii Publice cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 4278 din 09 septembrie 2006 a încăperilor nelocuibile cu nr. cadastral 0100414.162.01.147 situate pe bd. Moscova, mun. Chişinău, cu radierea înscrierii privind înregistrarea acestui contract din Registrul bunurilor imobile. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 09 septembrie 2006 între Primăria mun. Chişinău, pe de o parte şi Danilişin Diana şi Didencu Evelina - pe de altă, parte a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a încăperilor nelocative cu suprafaţa de 47,2 m.p., amplasate în blocul locativ din bd.

Moscova, 14 mun. Chişinău. Despre tranzacţia respectivă a aflat abia la 21 mai 2010 prin certificatul din Registrul bunurilor imobile după începerea lucrărilor de construcţie în luna mai 2010 în încăperile litigioase. Consideră reclamantul CCL nr. 122 că tranzacţia este ilegală şi nulă, deoarece prin Decizia Comitetului executiv al Consiliului orăşenesc Chişinău de Deputaţi ai Poporului nr. 1/1 din 04 ianuarie 1982, blocul locativ nr. 14 din bd. Moscova, or. Chişinău a fost transmis la balanţa CCL 122. Astfel, consideră că CCL 122 este gestionarul blocului locativ respectiv.

Mai indică reclamantul că CCL 122 este proprietarul a 97 % cote-părţi în blocul locativ dat, iar 3 % cote-părţi aparţin Republicii Moldova în temeiul Legii Cadastrului bunurilor imobile, ceea ce nu corespunde Deciziei Comitetului executiv al Consiliului orăşenesc Chişinău de deputaţi ai Poporului nr. 1/1 din 04 ianuarie 1982, invocînd că faptele menţionate sunt confirmate prin extrasul din Registrul bunurilor imobile. Mai mult, reclamantul CCL nr. 122 invocă că cotele-părţi nu au fost stabilite în natură, iar împărţirea bunului în natură între coproprietari nu a fost efectuată. Reclamantul CCL nr. 122 menţionează că blocul locativ din bd. Moscovei, 14 mun.

Chişinău a fost construit în anii 1979-1981, din mijloacele membrilor CCL 122, fără atragerea surselor din fondurile bugetare, faptul dat fiind confirmat prin Certificatul nr. 7 din 14 aprilie 2006 privind înregistrarea dreptului de proprietate pe încăperile cu nr. cadastral 0100414.162.01.146, considerente din care reclamantul conchide că încăperile litigioase constituie proprietatea CCL. Reclamantul CCL nr. 122 invocă că bunul imobil cu nr. cadastral 0100414.162.01.147, ce a constituit obiectul contractului de vînzare-cumpărare nr. 4278 din 09 septembrie 2006 nu a fost separat din proprietatea comună şi ca urmare nu a fost format ca obiect imobil separat conform legii. Astfel, reclamantul pretinde că în temeiul art. 351 al.

(1) Cod Civil RM, în privinţa bunurilor proprietate comună pe cote-părţi nu se pot încheia acte de dispoziţie decît cu acordul tuturor coproprietarilor. Reclamantul CCL nr. 122 mai indică că, conform datelor din Registrul bunurilor imobile, Primăria mun. Chişinău nu are nici un drept asupra bunului imobil litigios, astfel, nu a fost în drept să înstrăineze bunul imobil respectiv. Solicită reclamantul CCL nr. 122 recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare nr. 4278 din 09 septembrie 2006 a încăperilor nelocative cu nr. cadastral 0100414.162.01.147 din bd. Moscovei, 14 mun. Chişinău, cu radierea înscrisurilor privind înregistrarea acestui contract din Registrul bunurilor imobile.

Ulterior, în cadrul şedinţei de judecată reclamantul, CCL nr. 122 a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, solicitînd recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 3674 din 08 august 2006 a încăperilor nelocuibile cu nr. cadastral 0100414.162.01.147 din bd. Moscova, mun. Chişinău, cu readucerea părţilor în situaţia iniţială, recunoaşterea nulă a actului de transmitere-primire nr. 141/04 din 17 august 2006, cu radierea înscrisurilor privind înregistrarea acestor acte din Registrul bunurilor imobile, recunoaşterea nulă a contractului de vînzare- cumpărare nr. 4278 din 09 septembrie 2006 a încăperilor nelocuibile cu nr. cadastral 0100414.162.01.147 din bd. Moscova, mun.

Chişinău, cu radierea înscrierii referitor la acest contract din Registrul urilor imobile. Iar, prin cererea de chemare în judecată concretizată reclamantul CCL nr. 122 a indicat că în perioada anilor 1979-1981 a fost construit blocul locativ, amplasat în mun. Chişinău, bd. Moscova, 14, fără atragerea surselor din fondurile bugetare, ci din mijloacele membrilor CCL 122, fapt confirmat prin avizul nr. 35 din 18 februarie 1982, prin care Direcţia Construcţii capitale a transmis la balanţa CCL 122 2 sursele financiare folosite la construcţia a 143 apartamente din casa de locuit de pe bd. Moscova, 14, transmisă ulterior la OCT pentru înregistrarea dreptului de proprietate. Reclamantul CCL nr. 122 a mai comunicat că ulterior, prin Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 39/6-2 din 24 ianuarie 2006 au fost date în locaţiune pe un termen de trei ani lui Anatoli Danilişin încăperile cu suprafaţa de 47,2 m.p.

de pe bd. Moscovei, 14 mun. Chişinău, lit. A parter. Iar, la 20 februarie 2006 între viceprimarul Petru Şveţ şi Danilişin Anatoli, în baza Deciziei nr. 39/6- 2 a fost încheiat contractul de locaţiune a încăperilor nr. 12-16, cu suprafaţa de 47,2 m.p., situate pe bd. Moscova, 14 mun. Chişinău. Prin Hotărîrea nr. 2 din 14 iulie 2006 a Comisiei Republicane de vînzare- cumpărare a obiectelor din fondul de imobile nelocuibile date în locaţiune, a fost permisă vînzarea-cumpărarea lui Danilişin Anatoli a încăperilor menţionate. Iar, în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 3674 din 08 august 2006, Agenţia de Privatizare pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului a vîndut încăperile în litigiu lui Danilişin Anatolie, care prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 4280 din 09 septembrie 2006 le-a înstrăinat către Evelina Didencu şi Danilişin Diana.

Mai menţionează reclamantul CCL nr. 122 că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile eliberat de OCT Chişinău, suprafaţa totală a blocului de pe bd. Moscova, 14 este de 9167,4 m.p.. Suprafaţa care a fost transmisă în proprietatea statului, cota parte de 3 % constituie 275,02 m.p., reieşind din calculul 3% X 9167,4 = 275,02. Conform Deciziei Comitetului executiv Chişinău nr. 11/16-4 din 13 mai1982 suprafaţa nelocuibilă, cota de 3/100 a fost transmisă la balanţa Regiei locative pentru IMGFL şi bucătărie.

Suprafaţa totală a IMGFL şi a bucătăriei constituie 275,2 m.p., reieşind din calculul (bucătăria 47,8 + IMGFL 215,4 + 12 suprafaţa Imediat Service SRL, care anterior aparţinea IMGFL =275,2 m.p.) Prin urmare, conchide reclamantul CCL nr. 122, restul încăperilor, inclusiv încăperile nr. 12, 13, 14, 15, 16 cu suprafaţa totală de 47,2 m.p., au fost ilegal vîndute în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 3674 din 08.08.2006 lui Anatoli Danilişin, care ulterior le-a înstrăinat prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 4278 din 09.09.2006 către Didencu Evelina şi Danilişin Diana nu fac parte din cota de 3/100 înregistrată la OCT Chişinău ca proprietatea statului. Reclamantul CCL nr. 122 consideră că, contractele de vînzare- cumpărare cu nr. 3674 din 08.08.2006 şi nr. 4278 din 09.09.2006 sunt lovite de nulitate întrucît contravin legii, urmînd a fi declarate nule.

Solicită reclamantul CCL nr. 122: - recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 3674 din 08.08.2006 a încăperilor nelocuibile cu nr. cadastral 0100414.162.01.147 din bd. Moscova, mun. Chişinău, cu readucerea părţilor în situaţia iniţială; - recunoaşterea nulă a Actului de primire-predare nr. 141/04 din 17.08.2006 şi radierea înscrisurilor privind înregistrarea acestor acte din Registrul bunurilor imobile; - recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 4278 din 09.09.2006 a încăperilor nelocuibile cu nr. cadastral 0100414.162.01.147 din bd. 3 Moscova, mun. Chişinău cu repunerea părţilor în situaţie iniţială cu radierea acestui contract din Registrul bunurilor imobile.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de CCL nr. 122 şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au constatat că prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 39/6-2 din 24 ianuarie 2006 „Cu privire la darea în locaţiune a unor încăperi din bd.Moscovei 14 lit A (parter), lui Anatol Danilişin, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova au fost transmise în locaţiune încăperile nelocative din bd.Moscovei 14. La data de 20 februarie 2006 a fost încheiat contractul de locaţiune nr.5/06/014 din 20 februarie 2006 (f.d.131-132) pentru o perioadă de pînă la 21.05.2006.

Ulterior, prin decizia nr. 2 din 14.07.2006 a Comisiei Republicane de vînzare- cumpărare a obiectelor din fondul de imobile nelocuibile date în locaţiune în conformitate cu Hotărîrea Guvernului RM nr.342 din 06.04.2006 a hotărît de a permite vînzarea lui Danilişin Anatol a următoarelor obiecte transmise în locaţiune: mun.Chişinău Bd.Moscovei 14 lit „A" parter încăperile nr. 12,13,14,15,16 ce nu se exploatează (f.d.137). Conform prevederilor art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Din materialele dosarului instanţa de apel a constatat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04.11.2011, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2012, a fost respinsă ca tardivă şi neîntemeiată cererea de chemare în judecată a CCL-122 împotriva Agenţia Proprietăţii Publice, intervenienţi accesorii Danilişin Diana, Danilişin Iurii, Didencu Evelina, Danilişen Antol, Consiliul municipal Chişinău, privind repunerea în termen, declararea ilegală şi anularea Hotărîrii nr.2 din 14 iulie 2006 a Comisiei republicane de vînzare-cumpărare a obiectelor din fondul de imobile nelocuibile date în locaţiune în partea ce se referă la permisiunea de vînzare-cumpărare lui Danilişen Anatol a unor încăperi nelocuibile cu suprafaţa totală de 47,2 m.p., amplasate la parterul blocului locativ de pe adresa mun.

Chişinău bd. Moscovei 14 (f.d 63-70 vol. I). Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 01 august 2012, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de CCL-122 împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2012. Astfel, reieşind din cele expuse coroborat cu prevederea art. 123 alin. (2) CPC, instanţa de apel şi prima instanţă au conchis că întrucît legalitatea Hotărîrii Comisiei Republicane de vînzare-cumpărare a obiectelor din fondul de imobile nelocuibile date în locaţiune, în partea ce se referă la permisiunea vînzării unor încăperi nr. 2 din 14.07.2006, a constituit deja obiectul litigiului, fiind pronunţată o decizie irevocabilă, acesta nu mai poate pusă la dubiu.

4 Prin urmare, instanţele au conchis că hotărîrea Comisiei Republicane de vînzare-cumpărare a obiectelor din fondul de imobile nelocuibile date în locaţiune, în partea ce se referă la permisiunea vînzării unor încăperi nr. 2 din 14.07.2006, perfect legală, prin prisma actelor judecătoreşti enunţate şi potrivit prevederilor legale a stat la baza contractului de vînzare-cumpărare a obiectului în proprietatea privată din 08 august 2006, încheiat între Agenţia Privatizare pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului cu Danilişin Anatoli, înregistrat cu nr. 3674, prin care ultimul a dobîndit în proprietate bunul imobil cu suprafaţa de 47,2 m.p. situat mun.Chişinău Bd.Moscovei 14 lit „A" parter încăperile nr. 12,13,14,15,16.

Din materialele dosarului, instanţa de apel a reţinut că ulterior, prin Actul de primire-predare a întreprinderii cu nr. 141/04 (f.d.48) Danilişin Anatoli a primit, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului RM nr. 688 din 09.10.1995, imobilul constituit din încăperi nelocuibile cu nr. cadastral 0100414.162.01.147 din bd. Moscova, mun. Chişinău, menţionat în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 3674 din 08.08.2006. De asemenea, Colegiul Civil reţine că contractul de vînzare-cumpărare cu nr. 3674 din 08.08.2006, cît şi Actul de primire-predare a întreprinderii cu nr. 141/04 a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la data de 21.08.2006. Or, conform prevederilor art.497 Cod Civil RM, înscrisurile făcute în Registrul bunurilor imobile se prezumă autentice şi complete până la proba contrară.

Conţinutul registrului este considerat autentic în favoarea celui care a dobândit prin act juridic un drept de la o persoană dacă dreptul era înscris în registrul în numele persoanei. Iar, prin contractul de vînzare-cumpărare din 09.09.2006 (f.d.32), înregistrat cu nr. 4278, Danilişin Anatoli a vîndut către Didencu Evelina şi Danilişin Diana bunul imobil situat în mun.Chişinău Bd.Moscovei 14 lit „A" parter încăperile nr. 12,13,14,15,16, nr. cadastral 010041416201147, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la data de 12.09.06. În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) CPC al RM, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, reieşind din cele expuse, Colegiul Civil a constatat cu certitudine că CCL-122 nu a adus careva argumente, ce ar demonstra ilegalitatea actelor juridice contestate. La data de 09 ianuarie 2014 CCL-122 a depus recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deiziei instanţei de recurs şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel şi prima instanţă nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplica eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Invocă recurentul că tranzacţiile contestate sunt ilegale şi nule, indicînd că prin Decizia Comitetului executiv al Consiliului orăşenesc Chişinău de Deputaţi ai Poporului nr. 1/1 din 04 ianuarie 1982, blocul locativ nr. 14 din bd.

Moscova, or. 5 Chişinău a fost transmis la balanţa CCL 122. Astfel, CCL 122 este gestionarul blocului locativ respectiv. În susţinerea recursului recurentul mai invocă că cotele-părţi nu au fost stabilite în natură şi împărţirea bunului în natură între coproprietari nu a fost efectuată. Iar, conform datelor din Registrul bunurilor imobile Primăria mun. Chişinău nu are nici un drept la bunul imobil litigios şi ca urmare nu a fost în drept de a înstrăina acest bun imobil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 122 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel şi prima instanţă le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în 6 speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 122 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 122 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 7