2ra-2346/14 — Înlocuirea bunului aflta în posesie și repararea prejudiciului moral

prima instanţă – S. Namaşco dosarul nr. 2ra-2346/14 instanţa de apel: – M. Anton, A. Panov, I Cotruţă ÎNCHEIERE 07 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pânzari Tudor, reprezentat de Banari Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pânzari Tudor, reprezentat de Banari Alexandru împotriva Primăriei mun. Chișinău și Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău cu privire la înlocuirea bunului aflat în posesie şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Pânzari Tudor și admise apelurile declarate de către Direcția de Poliție a mun.

Chișinău a Inspectoratului General de Poliție și Primăria mun. Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, constată: La 09 noiembrie 2012, Pânzari Tudor, reprezentat de Banari Alexandru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău și Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău cu privire la înlocuirea bunului aflat în posesie și repararea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii a invocat că începând cu 12 iulie 2010, dânsul a inițiat o acțiune de protest împotriva autorităților Republicii Moldova, pe motiv că din anul 2004 nu este asigurat cu spațiu locativ, în locul apartamentului care a fost demolat în anul 2002, fără autorizație și permisiunea Primăriei or.

Căuşeni. Menționează că la 29 septembrie 2010, i-a fost satisfăcută cererea de modificare a locului desfășurării acțiunilor de protest, acestea fiind desfășurate în fața Guvernului RM din Piața Marii Adunări Naționale. Susține că în afara de acțiunile de protest, la 10 ianuarie 2011, a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Căușeni împotriva Consiliului și Primăriei or. Căușeni, Consiliului raional Căușeni, Parlamentului RM, Guvernului RM şi împotriva unor funcționari publici cu privire la obligarea asigurării cu spațiu locativ şi repararea prejudiciului moral în urma tratamentului degradant din partea autorităților statului și îngrădirea accesului la informație. 1 Invocă că pe întreaga durată de desfășurare a protestului, dânsul nu a comis careva încălcări ale legislației în vigoare, iar de la autorități nu i s-a înaintat careva observații asupra modului de desfășurare a acțiunilor de protest, însă prin acțiunile autorităților mun.

Chișinău i-a fost încălcat dreptul la întrunire garantat de art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, art. 40 din Constituția Republicii Moldova și Legea privind întrunirile nr.26 din 22 februarie 2008. Indică că în perioada 10-12 martie 2011, Primăria mun. Chișinău a emis o dispoziție, prin care a sistat acțiunile de protest pe o perioadă de 3 zile, în timpul vizitei oficiale a vice-președintelui SUA la Chișinău, iar în baza acestei dispoziții colaboratorii Comisariatului de poliție au demolat și înlăturat din Piața Marii Adunări Naționale cortul instalat de dânsul, invocând că vor plasa pe el împreună cu soția la un centrul de plasament particular, unde sunt toate condițiile de întreținere.

Afirmă că nu au fost de acord să fie plasați la un centru de plasament, iar ca urmare reprezentantul Primăriei mun. Chișinău de comun acord cu colaboratorii poliției RPS „Scut” al CGP mun. Chișinău i-au amenințat cu aplicarea față de ei a forței fizice, i-au îmbarcat într-un automobil al poliției și sub escorta polițiștilor îmbrăcați în haine civile i-au escortat. Relevă că ulterior, dânșii au fost plasați la Centrul de treiere a vagabonzilor din cadrul CGP, sub paza poliției, fiind ținuți forțat trei zile în condiții degradante, în mizerie, fără baie, fără apă și hrană. Iar după ce au fost eliberați din centru de plasament, s-au întors la locul unde își aveau cortul, însă, acesta a fost deteriorat complet, respectiv, în noaptea de 13 spre 14 martie 2011, dânsul a dormit la pământ.

Solicită încasarea din contul Primăriei mun. Chișinău și Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău în beneficiul său a sumei de 500 000 lei cu titlu de prejudiciului moral, cu obligarea înlocuirii bunului deteriorat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă obligarea Primăriei mun. Chișinău şi Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău de a substitui cortul distrus aflat în posesia lui Pînzaru Tudor cu un alt cort de aceiași mărime și stare bună de folosință și încasat în mod solidar de la Primăria mun. Chişinău și Comisariatul General de Poliție al mun. Chișinău în beneficiul lui Pînzaru Tudor prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Pânzari Tudor și admise apelurile declarate de către Direcția de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției și Primăria mun. Chișinău, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 19 mai 2014, Pînzari Tudor, reprezentat de către Banari Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admiterea acțiunii integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Menționează că conform art.14, 21 al Legii privind întrunirile nr.26 din 22 februarie 2008, Direcția de poliție a mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău, urmau 2 să depună inițial o acțiune în judecată prin care să solicite obligarea acestuia de a sista acțiunile de protest pe durata acestei vizite și evacuarea bunurilor care le păstra la locul desfășurării protestului, iar după emiterea hotărârii judecătorești, aceasta urma să fie executată de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de executare a RM, însă cu derogare cu normele citate, dânsul a fost evacuat din locul acțiunilor de protest de către colaboratorii de poliție, fiind evacuate lucrurile sale și deteriorat cortul de către angajații din cadrul Primăriei.

Susține că, instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că, dispoziția nr. 65-d din 09 martie 2011 emisă de către vice-primarul N. Grozavu a fost executorie pentru părțile implicate în litigiu, deoarece, la caz, Primăria urma să depună o acțiune în judecată în circumstanțele sus-menționate. Apreciază drept neîntemeiate şi argumentele instanței de apel precum că dânsul a renunțat benevol la acțiunile de protest, deoarece acestea nu corespund realității și sunt în contradicție cu concluziile primei instanțe și cu probele anexate la materialele pricinii, prin care s-a constatat că la 12 martie 2011, dânsul împreună cu concubina, Ţugulischi Galina au fost plasați la centrul de Treiere a vagabonzilor al CGP mun.

Chișinău. Afirmă că prin acțiunile întreprinse împotriva sai în perioada 10-12 martie 2011, de către angajații Primăriei și Comisariatului General de Poliție a mun. Chișinău, i-au fost încălcate drepturile constituționale și cele garantate de Convenția Europeană a Dreptului Omului, iar din cauza stresurilor suportate și tratamentelor degradante, la care este supus până în prezent, starea sănătății sale s-a înrăutățit, astfel a devenit din invalid de gradul III în invalid de gradul II pe viață. La 11 iulie 2014 Direcţia de Poliţie a mun. Chişinău a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chişinău în decizia din 27 martie 2014 a dat o apreciere corectă circumstanţelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, iar argumentele recurentului sunt declarative. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Pînzari Tudor în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile intimatului Direcţia de Poliţie a mun. Chişinău, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul lui Pînzari Tudor, reprezentat de către Banari Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul lui Pînzari Tudor, reprezentat de către Banari Alexandru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Pînzari Tudor, reprezentat de către Banari Alexandru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Pînzari Tudor, reprezentat de către Banari Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală 4