2ra-3179/13 — Înlocuirea bunului, recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: E.Palanciuc dosarul nr.2ra-3179/13 instanţa de apel: N.Budăi, I.Muruianu, A.Nogai ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Panuş Sandu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Panuş Sandu împotriva Direcţiei Poliţiei Rutiere a Ministerului Afacerilor Interne, Serviciul Poliţiei Rutiere al Comisariatului General de Poliţie şi Carauş Vladimir cu privire la înlocuirea bunului, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Panuş Sandu, şi menţinută hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 29.11.2010 Panuş Sandu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Poliţiei Rutiere a Ministerului Afacerilor Interne, Serviciul Poliţiei Rutiere al Comisariatului General de Poliţie şi Carauş Vladimir cu privire la înlocuirea bunului, repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 09 septembrie 2010 deplasându-se pe str. Columna, la intersecţia cu str. Mitropolit Dosoftei mun. Chişinău a observat automobilul poliţiei rutiere cu numărul de înmatriculare MAI- 1166, care staţiona neregulamentar (contrasens), la loc neiluminat, având girofarul stins.

Reclamantul invocă că, cunoscând prevederile Regulamentului Circulaţiei Rutiere şi Regulamentului Serviciului Patrulare Rutieră, a hotărât să precizeze care este motivul efectuării controlului respectării regulilor de circulaţie, încălcând Regulamentul Circulaţiei Rutiere, dar anticipând o eventuală reacţie negativă a colaboratorilor de poliţie şi întru apărarea de la un eventual abuz din partea acestora, a decis să filmeze deschis discuţia cu camera de luat vederi, pe care o avea asupra sa, el fiind singur, fără careva martori, însă poliţiştii au cerut să închidă camera video.

Apoi, a fost invitat la maşina poliţiei pentru a-i demonstra că girofarul nu funcţionează în poziţia destinată de staţionare pe timp de noapte, după ce i s-a arătat cum funcţionează girofarul, coborând din maşină, a fost forţat de către pîrîtul Carauş Vladimir, smulgându-i-se camera din mână, în timp ce celălalt colaborator de poliţie îl apucase de brâu şi ca urmare a acestor acţiuni, camera video a fost deteriorată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 octombrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Panuş Sandu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 octombrie 2012, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri, invocînd că, prima instanţă a omis să cerceteze acele circumstanţe care pot în mod determinant influenţa desfăşurarea procesului, prima instanţă şi-a motivat soluţia de respingere a acţiunii, precum că reclamantul nu a prezentat careva probe întru susţinerea acţiunii, iar cererea depusă este neîntemeiată întrucât ea este lipsită de suport probant şi temei juridic. Totodată apelantul indică că, în pofida faptului că el a prezentat o mulţime de probe care nu au fost luate în consideraţie, intimatul n-a prezentat nici o probă întru îndreptăţirea sa. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013 s-a respins apelul declarat de către Panuş Sandu, şi menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 octombrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, din ordonanţa de neîncepere a urmării penale din 26.11.2010 reiese că în baza plîngerii depuse de Panuş Sandu din 10.09.2010 în privinţa inspectorilor SPR al CGP mun. Chişinău Carauş Vladimir şi Onica Vasile n-a fost pornită urmărirea penală, deoarece fapta nu întruneşte elementele infracţiunii (f.d.8-10).

În cuprinsul acestui act oficial sunt invocate următoarele concluzii: „Astfel în cadrul examinării materialului în cauză au fost efectuate toate acţiunile posibile, însă afirmaţiile cet.Panuş Sandu precum că la data de 09.09.2010 ar fi fost bruscat de colaboratorii poliţiei rutiere precum şi că acestea în mod abuziv i-ar fi luat camera de filmat din mîină nu şi-au găsit confirmare obiectivă şi sînt apreciate critic de organul de urmărire penală, deoarece aceste afirmaţii au fost combătute prin materialele acumulate în cadrul controlului efectuat pe acest fapt şi colaboratorii de poliţie nu au întreprins careva acţiuni ilegale în privinţa cet.Panuş Sandu cu toate că acesta î-i provoca la conflict". Prin urmare, instanţa de apel, în raport cu aceste constatări a organului procuraturii, a relevat următoarele aspecte.

Astfel, potrivit art.274 alin.(6) Cod de procedură penală ordonanţa de a refuza începerea urmăririi penale poate fi atacată, prin plîngere, în instanţa judecătorească, în condiţiile art.313 CPP RM. În baza art. 117 CPC probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii şi în calitate de probe se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.

Astfel, ordonanţa procurorului din 26 noiembrie 2010, fiind un înscris în sensul normei legale, citate supra, este reţinută de instanţa de apel ca o dovadă pertinentă, în sensul art. 121 CPC. Argumentul apelantului precum că intimatul Carauş Vladimir i-a deteriorat camera video, instanţa de apel l-a considerat unul declarativ, deoarece din raportul de expertiza nr.669/12 din 25.01.2012 s-a indicat că nu poate fi stabilită data şi persoana care a deteriorat camera video (f.d.55-60). La 30 iulie 2013 Panuş Sandu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Panuş Sandu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Panuş Sandu, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Panuş Sandu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Panuş Sandu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru