3rh-87/14 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă – L. Brînză dosarul nr. 3rh-87/14 instanţa de apel – A. Minciuna, L. Bulgac, L. Popova instanţa de recurs – A. Cobăneanu, V. Macinskaia, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Cucoş împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014, prin care recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova au fost considerate inadmisibile constată: La 17 mai 2013, Valentin Cucoş a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratului General al Poliţiei al MAI al RM cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru,

încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că a activat în funcţia de comisar al Comisariatului de poliţie a sectorului Rîşcani, mun. Chişinău. Menţionează că prin ordinul nr. 204 ef. din 27 martie 2013 el a fost concediat din organele afacerilor interne, în care drept temei de concediere au fost induse prevederile art. 47 alin. (1) lit. f) al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, iar motivul concedierii a fost formulat ca fiind lichidarea subdiviziunii sau reducerea statelor de personal. Susţine că despre faptul că funcţia deţinută de el urmează a fi redusă, iar unitatea de poliţie a sectorului Rîşcani a mun.

Chişinău urmează a fi lichidată, el a fost preavizat la 09 ianuarie 2013. 1 Consideră că ordinul nr. 204 ef. din 27 martie 2013, este unul ilegal. Indică că în corespundere cu art. 88 al Codului muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de doar cu condiţia că va emite un ordin, dispoziţie, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal. Afirmă că unitatea de poliţie a sectorului Rîşcani mun. Chişinău nu a fost lichidată, dar a fost operată doar o redenumire a subdiviziunii de poliţie a sectorului Rîşcani a mun.

Chişinău, deoarece nu există ordin, prin care să se dispună lichidarea acestei subdiviziuni de poliţie. Invocă că nu a fost lichidată funcţia de conducător al subdiviziunii de poliţie a sectorului Rîşcani mun. Chişinău, dar la fel s-a operat doar o schimbare de denumirii funcţiei, în rest, obligaţiile funcţionale de bază au rămas aceleaşi. Insistă şi asupra faptului că funcţia deţinută de el nu a fost redusă, iar după 05 martie 2013, după ce s-a operat modificarea denumirilor în statele de personal, el a continuat conducerea cu subdiviziunea teritorială de poliţie, a primit indicaţii de la şefii superiori, a dat indicaţii, a condus şedinţele operative a subdiviziunii poliţieneşti şi anume a executat şi a fost acceptat să exercite în continuare funcţia de şef de subdiviziune poliţienească a sectorului Rîşcani mun.

Chişinău. Consideră că preavizarea lui despre existenţa unei careva reduceri de funcţie pe care o ocupa este una ilegală şi contravine realităţii de fapt şi de drept, motiv pentru care ordinul nominalizat urmează a fi anulat. La fel cu referire la art. 88 Codul muncii, indică că deşi în ordinul de preavizare din 09 ianuarie 2013 este menţionat că funcţia se va reduce peste două luni, el a fost eliberat din funcţie doar la 23 aprilie 2013, prin aducerea la cunoştinţă a extrasului din ordinul de concediere din 27 martie 2013, adică peste aproximativ o lună şi jumătate după expirarea termenului de preavizare despre reducerea funcţiei. Astfel, consideră că procedura a fost încălcată, iar drepturile angajatului de a nu fi concediat ulterior expirării termenului de preaviz au fost încălcate.

La fel, susţine că contrar art. 88 Codul muncii, lui la momentul preavizării şi în toată perioada de preavizare nu i s-a propus o altă funcţie, aşa cum şi nu a fost lăsat să activeze în continuare în funcţia deţinută, însă consideră că deţinând anterior funcţia de conducere a CPS Rîşcani, este evident că avea cea mai înaltă productivitate şi calificare faţă de toţi subalternii săi, astfel dânsul avea prioritate în funcţiile de conducere ale Inspectoratului de poliţie. Afirmă că de asemenea contrar art. 88 alin. (1) lit. h) o adresare din partea angajatorului către organul sindical din unitate în vederea concedierii lui, care era membru de sindicat, nu a fost operată, cum nu a fost primit nici un accept despre concediere din partea sindicatului.

Insistă că de fapt, funcţia de conducător al subdiviziunii de poliţie rămâne în continuare să existe în cadrul subdiviziunii raionale de poliţie, fapt ce denotă că locul de muncă a lui nu a fost lichidat, sau chiar şi fiind lichidat acesta a fost restabilit, ce la fel contravine art. 88 Codul muncii. Menţionează că în realitate el a exercitat în perioada 05 martie 2013 – 22 martie 2013 atribuţiile de conducător al subdiviziunii de poliţie a sectorului Rîşcani mun. Chişinău. Altfel, consideră că în perioada dată, cu acceptul pârâtului, el a fost considerat drept şef al Inspectoratului de poliţie a sectorului Rîşcani mun. 2 Chişinău şi a exercitat atribuţiile conducătorului subdiviziunii poliţieneşti a sectorului Rîşcani, în acest sens referindu-se la prevederile art. 58 Codul muncii.

Potrivit prevederilor art. 13 alin. (1), lit. g) al Legii cu privire la Poliţie şi statutul poliţistului, şeful Inspectoratului General de Poliţie numeşte şi eliberează din funcţie personalul Inspectoratului General al Poliţiei. Consideră că textul Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nu stabileşte competenţa ministrului afacerilor interne de a angaja sau de a concedia din Poliţie persoanele din funcţiile pe care le ocupa el, pe când ordinul de concediere nr. 204 ef. din 27 martie 2013 adus la cunoştinţa lui abia la 23 aprilie 2013, a fost semnat, contrar competenţei de către Ministrul Afacerilor Interne. Solicită anularea ordinului MAI nr. 204 ef. din 27 martie 2013 în partea concedierii lui din organele afacerilor interne, restabilirea în organele afacerilor interne în funcţia de Şef al Inspectoratului de Poliţie Rîşcani al Direcţiei de Poliţie a mun.

Chişinău al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, încasarea în beneficiul lui a salariului pentru întreaga perioada de absenţă forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei şi încasarea de la pârât cheltuielile de judecată suportate de el pentru asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 iulie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.204 ef din 27 martie 2013 în partea concedierii lui Valentin Cucoş, restabilit Valentin Cucoş în funcţia de şef al Inspectoratului de Poliţie Rîşcani al Direcţiei de Poliţie a mun.

Chişinău începând cu 11 iulie 2013, încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Valentin Cucoş salariul pentru lipsa forţată de la lucru pentru perioada 27 martie 2013 până la 11 iulie 2013 în sumă de 24994,15 lei cu efectuarea reţinerilor obligatorii din salariul achitat conform legislaţiei în vigoare, încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Valentin Cucoş prejudiciul moral cauzat în mărime de 10000 lei. Totodată a fost indicat că hotărârea în privinţa restabilirii în funcţie şi încasării unui salariu mediu în mărime de 7209,89 lei pentru absenţa forţată de la lucru urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de cătreMinisterul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014 recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM au fost considerate inadmisibile. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 martie 2014 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ministerul Afacerilor Interne al RM împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014. La 17 mai 2014, Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM a depus cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014, reexaminarea recursului şi emiterea unei decizii privind respingerea integrală a acţiunii.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. 3 Invocă că prin decizia din 14 mai 2014, pronunţată în pricina civilă Vasile Bragoi împotriva MAI şi IGP al MAI RM, al cărui obiect dedus judecăţii a fost considerat concedierea acestuia din funcţia de comisar al Comisariatului de poliţie Călăraşi, prin ordinul MAI nr. 201ef.

din 25 martie 2013, în temeiul art. 47 alin. (l) lit. f) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, circumstanţe identice cu cele din speţa dată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei sunt două persoane juridice de sine stătătoare, doi angajatori diferiţi a diferitor subdiviziuni, pentru care Legea delimitează strict care sunt subdiviziunile şi competenţele ministrului şi şefului IGP la angajare. Totodată, indică că prin decizia sus enunţată, Colegiul a constatat şi acel fapt că Ministerul Afacerilor Interne a fost supus unei reorganizări instituţionale, unitatea unde a activat Bragoi V., şi anume Comisariatul de poliţie Călăraşi nefiind lichidată.

În acest sens, au fost emise actele de reducere a statelor de personal, având loc o reorganizare reală şi efectivă a subunităţilor, prin crearea/absorbţia/fuziunea/divizarea unor structuri distincte cu identitate juridică, sau prin lichidarea unor subdiviziunii. Declară că raportând faptele stabilite prin decizia enunţată la situaţia din speţa dată se impune necesitatea de remarcat că, deşi intimatul Valentin Cucoş a fost concediat prin actul emis de către MAI din funcţia de comisar al Comisariatului de poliţie sectorul Râşcani al Comisariatului General de Poliţie al mun.

Chişinău al Departamentului poliţiei al MAI, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, instanţa de fond şi instanţa de apel în situaţia lui au considerat că funcţia deţinută de către intimat nu a fost redusă, ci doar modificată denumirea, iar reducerea de facto nu a avut loc, astfel, considerând că urmează a fi restabilit în funcţia de şef al IP Râşcani al DP mun. Chişinău al IGP al MAI.

Menţionează că odată ce prin hotărârea judecătorească irevocabilă de referinţă au fost stabilite fapte juridice care duc la modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile şi care au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile, având, totodată, o putere decisivă nu doar asupra concluziei instanţei de judecată, ci şi asupra procedurii de executare, consideră că aceste circumstanţe influenţează esenţial soluţia dată de către instanţă, în sensul delimitării competenţelor revizuenţilor în calitate de angajatori în partea pretenţiilor de restabilire a intimatului, precum şi stabilirea părţilor participante la raportul de muncă existent la momentul concedierii. La fel, este de opinia că faptele invocate au o importanţă esenţială şi în sensul identificării entităţii de IP Râşcani al DP mun.

Chişinău al IGP al MAI şi cea de Comisariat de poliţie sectorul Râşcani al Comisariatului General de Poliţie al mun. Chişinău al Departamentului poliţiei al MAI la momentul concedierii intimatului, la 27 martie 2014, odată ce Inspectoratul General al Poliţiei este o persoană juridică nou formată, potrivit extrasului din Registrul de stat al unităţilor de drept nr. 267147 din 21 martie 2013, iar conform art. 13 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 şeful IGP al MAI numeşte şi eliberează din funcţie doar personalul Inspectoratului General al Poliţiei. Cu referire la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, indică că Inspectoratele de poliţie sunt subdiviziuni ale Inspectoratului General al Poliţiei.

4 Afirmă că deşi respectarea principiului siguranţei raporturilor juridice, care este unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului prevede că, nici o parte nu are dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei, iar o derogare de la acest principiu este justificat doar atunci când este necesară datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Hotărârea CEDO pe cauza Roşea v. Moldova, nr. 6267/02, § 25, Hotărârea CEDO Ryabykh v. Russia, nr. 52854/99, § 52), consideră că în speţa dată sunt prezente circumstanţe imperative care determină cu certitudine retractarea încheierii supuse revizuirii şi reexaminarea cauzei.

Consideră că prin încheierea supusă revizuirii a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, recursurile fiind considerate ca inadmisibile, măsură care a încălcat dreptul revizuenţilor la un proces echitabil în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Hotărârea CEDO Brumărescu v. România, nr. 28342/95, § 61 şi §62). Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 453 alin. (1), lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Ca temei de revizuire revizuentul Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, care statuează că revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Întru susţinerea cerinţelor sale revizuentul a anexat la cererea de revizuire copia deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014 prin care, într-o cauză similară celei examinate, a fost admis recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 iulie 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea lui Vasile Bragoi împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratului General al Poliţiei al MAI al RM cu privire la declararea nulităţii ordinului de concediere şi restabilirea în funcţie a fost respinsă. Verificând argumentul invocat prin prisma prevederilor art. 449 CPC, Colegiul constată că într-o situaţie similară examinată de Curtea Supremă de Justiţie a fost adoptată o soluţie contrară celei adoptate în speţa dată.

În circumstanţele descrise se atestă că încheierea revizuită contravine practicii existente, cât şi principiului unificării practicii judiciare. Or, Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei. 5 În acest sens Colegiul reiterează cazul Beian vs România examinată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art. 6 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil. Potrivit aceleiaşi hotărâri, rolul unei instanţe supreme este de a reglementa contradicţiile din jurisprudenţa naţională şi de a elimina divergenţele de jurisprudenţă pentru evitarea consecinţelor inerente ale practicii judiciare.

În asemenea împrejurări şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa încheierea instanţei de recurs şi de a reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători. În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se admite cererea de revizuire depusă de către Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM.

Se casează încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Cucoş împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată şi se reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi Maria Ghervas Ala Cobăneanu 6