2ri-55/14 — Tragerea persoanelor de conducere la răspundere subsidiară

prima instanţă : B. Bîrca dosarul nr. 2ri-55/14 DECIZIE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druţă Maria Ghervas Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către lichidatorul Societăţii cu Răspunderea Limitată „Proalment”, ÎI „Druguş Zinaida”, în cauza la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „BIComplex” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Proalment”, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă cererea lichidatorului SRL „Proalment” cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a directorului Boţ Ivan şi a contabilului Boţ Oxana, constată: La 09 februarie 2012, SRL „BIComplex” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Proalment”, drept temei invocînd incapacitatea de plată a acesteia.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Proalment”, iar în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate SRL „Proalment” fiind desemnată ÎI „Druguş Zinaida”, posesor al certificatului de pregătire profesională nr. 4 din 02 februarie 2008. În cadrul derulării procesului de insolvabilitate, administratorul insolvabilităţii SRL „Proalmet”, Druguş Zinaida a înaintat cerere de atragere la răspundere subsidiară a directorului şi contabilului SRL „Proalmet” Boţ Ivan si Boţ Oxana.

În argumentarea cererii a invocat că potrivit art. 248, pct. h) a Legii insolvabilităţii, dacă în cadrul procesului sânt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14 care prevede că debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10. Susţine că debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în art. 10 alin. (2). Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere limitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute,

după expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Aceste persoane sânt trase la răspundere penală în conformitate cu legea. Un alt temei invocat de administratorul insolvabilităţii pentru atragerea la răspundere subsidiară a conducătorului şi contabilului SRL „Proalmet” este reflectarea fictivă a datelor din evidenţa contabilă, fapt ce se încadrează în prevederile pct. e) art.248. Până la momentul validării creanţelor, fiind în şedinţa de judecată atât directorul cât şi contabila debitorului au relatat, că alte datorii decât la cei patru creditori, neindicând creditorul BC „Investprivatbank” SA, întreprinderea nu are. Iar, în realitate când BC „Investprivatbank” SA a depus cererea de validare a creanţei de 6 276 972,26 lei au recunoscut, că de fapt, au datorii pe creditul de care au beneficiat.

Ulterior, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2013, faţă de SRL „Proalment”, a fost iniţiată procedura falimentului simplificat, în calitate de lichidator fiind desemnată ÎI „Druguş Zinaida”. În cadrul derulării procedurii de faliment, lichidatorul SRL „Proalment”, ÎI „Druguş Zinaida” a susţinut cererea de atragere la răspunderea subsidiară pe Boţ Ivan şi Boţ Oxana cu suma de 1345740,30 lei, creanţe validate cu excluderea sumelor de rang inferior. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, a fost respinsă cererea lichidatorului SRL „Proalment” cu privire la atragerea la răspunderea subsidiară a directorului Bolţ Ivan şi contabilului Boţ Oxana.

La 17 martie 2014, lichidatorul SRL „Proalment”, ÎI „Druguş Zinaida” a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate din 30 ianuarie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea cererii a administratorului insolvabilităţii cu privire la atragerea la răspunderea subsidiară a lui Boţ Ivan şi Boţ Oxana. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea recurată, considerînd că instanţa nu a dat o apreciere justă şi deplină probelor din dosar, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi nu a apreciat situaţia critică a creditorilor, care au fost nevoiţi să suporte cheltuieli suplimentare pentru a iniţia litigii în instanţele de drept comun ca în prezent să se ajungă în situaţia, că SRL „Proalment” este supraîndatorată.

Susţine că la materialele dosarului este anexat răspunsul de la Camera de înregistrări nr.271 din 27 martie 2013 prin care informează, că Boţ Oxana este fondator încă la două întreprinderi, înregistrate pe aceiaşi adresă juridică ca şi SRL „Proalmet”, şi anume SRL „Rotoplast Impex” şi SRL „Proalcons”, care au fost înregistrate după ce au fost acumulate datoriile la SRL „Proalmet”. Afirmă că în cazul depunerii cererii introductive în anul 2010, cînd deja au cunoscut, că sumele de la debitori nu vor mai fi recuperate, n-ar fi parvenit nici situaţia de supraîndatorare. Consideră că faptul nedepunerii acestei cereri în termen de 30 zile de la data intrării în incapacitatea de plată, îi face pasibili pe intimaţi de răspundere subsidiară, prin prisma prevederilor art. 248 li.h) a Legii insolvabilităţii.

Menţionează că supraîndatorarea din motivul nedepunerii cererii introductive, care ar fi oprit calcularea penalităţilor şi dobînzilor majorate, a constituit aproximativ 1000000 lei. Or, toate acţiunile directorului şi contabilului Boţ Ivan şi Boţ Oxana, probate prin titluri executorii, contracte de credit şi bilanţuri contabile, demonstrează, că dînşii nu au întreprins acţiunile legale pentru a evita supraîndatorarea faţă de creditori, fapt ce arestă că acţiunile lor cad direct sub incidenţa art. 14, alin. (1), (3 ) şi (4) a Legii insolvabilităţii, existînd ambele temeiuri prevăzute de art. 10 - incapacitatea de plată şi supraîndatorarea. Insistă că este cert şi dovedit faptul că aceste două persoane cu funcţie de răspundere: Boţ Ivan şi Boţ Oxana au dus o contabilitate fictivă.

In cadrul examinării cauzei au fost aduse mai multe probe care demonstrează acest fapt, şi anume, reprezentantul debitorului dorind să dovedească, că debitorul este de „bună credinţă” a anexat la materialele dosarului acordul de executare benevolă nr.2800 cu transmiterea către BC „Investprivatbank” SA a bunului ipotecat, iar contabilul Boţ Oxana a recunoscut, că această sumă achitată pentru credit din bunul ipotecat nu este trecută în evidenţa contabilă a SRL „Proalmet”. Relatează că faptul recunoaşterii de către contabil a neincluderii cărorva sume în evidenţa contabilă înseamnă, că el este dovedit şi concluzia instanţei de insolvabilitate precum că nu sa demonstrat acest fapt este una greşită, or, pînă la prezentarea acestei probe în instanţă, din bilanţul contabil nu se vedea rulajul sumei respective, ceea ce atestă faptul ducerii unei contabilităţi fictive.

La capitolul salarizare, invocă că de asemenea numai după efectuarea controlului de la Inspecţia muncii sa stabilit, că Pantea Mihail a fost angajat la SRL „Proalmet” în calitate de şofer, iar salariul nu ia fost calculat, fapt dovedit şi prin hotărîrea judecătoriei sect.Rîşcani nr.2-5668/2011 din 01 octombrie 2012, acţiuni, care la fel se referă la ţinerea contabilităţii fictive. Acţiunile ilegale ale intimaţilor fiind dovedit de Inspecţia muncii şi instanţa de drept comun şi nu se cere a fi dovedite a doua oară. Luînd în consideraţie, că procedura de insolvabilitate a fost intentată în baza Legii insolvabilităţii nr.632 din 14.11.2001, menţionează, că conform art.26. de asemenea debitorul avea obligaţia depunerii cererii introductive în termen de 30 zile de la data apariţiei temeiurilor prevăzute la art. 22 alin.(2), normă, însă, care a fost ignorată de Boţ Ivan şi Boţ Oxana.

În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi prevederile art. 247 al Legii nr.149 din 29.06.2012, acre indică că persoanelor cu funcţii de răspundere, la caz intimaţilor, le pot fi aplicate prevederile alin.(1), iar art.248 al aceleiaşi legi prevede, că dacă acestor persoane le-ar fi imputabilă starea de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datorii să le suporte ei.

Consideră că prin faptul, că contabila Boţ Oxana, care este soţia lui Boţ Ivan a fondat două noi întreprinderi chiar în perioada cînd a parvenit supraîndatorarea şi prin intermediul SRL „Proalcons” acordă credite bancare cu dobînzi, iar creditorii SRL „Proalmet” nu-şi pot revindeca creanţele, se demonstrează desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal şi în detrimentul creditorilor, reţinînd în acest sens şi răspunsul de la Judecătoria Nisporeni, din care rezultă că prin ordonanţa de la un debitor s-a încasat suma de 930 euro şi în baza încheierii de la altă persoană suma de 19425 lei pentru suma de 3000 lei – împrumutată, or, în cazul dacă acestea datorii se raportau la antreprenori de bună credinţă, ultimii ar fi achitat datoriile prin cesionarea lor de către întreprinderile noi create, fapt care, însă nu a fost realizat.

Menţionează că analiza situaţiei la SRL „Proalmet” demonstrează, că debitorul a beneficiat de sumele care se cer a fi achitate prin atragerea la răspundere subsidiară, pe cînd intimaţii nu au demonstrat, că aceste sume ar fi fost investite în întreprindere şi din circumstanţe neprevăzute n-ar fi fost posibil de achitat. Nu, situaţia este de natura, că ei au încasat banii şi au fondat noi întreprinderi care se ocupă cu creditări şi beneficiază de supraprofituri. Mai susţine că nu a participat la pronunţarea hotărîrii în prima instanţa, iar hotărîrea motivată a primei instanţe a recepţionat-o la 28 februarie 2014, termenul limită de depunere a cererii de recurs fiind 17 martie 2014, considerînd, astfel, că recursul este depus în termenul legal de prescripţie.

Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Iar potrivit art. 248 alin.(6) a Legii insolvabilităţii, în toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. Materialele cauzei nu atestă date, care ar confirma expedierea în adresa recurentei a copiei hotărîrii primei instanţe din 30 ianuarie 2014, iar ultima insistă că copia hotărîrii motivate a recepţionat-o la 28 februarie 2014. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 17 martie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de creditorul Pîntea Mihail, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe parţial şi a restitui pricinii spre rejudecare în prima instanţă în partea dată din considerentele ce urmează. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, la 09 februarie 2012, SRL „BIComplex” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Proalmet”, invocând drept temei incapacitatea de plată a întreprinderii în mărime de 142765,48 lei.

Ulterior, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de STL „Proalmet”, iar în calitate de administrator al procedurii de insolvabilitate SRL „Proalmet” a fost desemnată ÎI „Druguş Zinaida”, deţinător al certificatului de pregătire profesională nr. 4 din 02 februarie 2008. Aici este de menţionat că pe parcurs, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2013, faţă de SRL „Proalmet” a fost iniţiată procedura falimentului simplificat, în calitate de lichidator fiind desemnată ÎI „Druguş Zinaida” Tot materialele pricinii denotă că la 16 august 2013, administratorul insolvabilităţii SRL „Proalmet”, Druguş Zinaida a depus cerere în instanţa de insolvabilitate cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a Societăţii cu Răspundere Limitată „Proalmet”, Boţ Ivan şi Bolţ Oxana, cu încasarea din contul acestora a datoriei creanţelor validate conform tabelului creanţelor în sumă de 2440448,87 lei, precum şi cheltuielile procesului de insolvabilitate în sumă de 95260 lei.

Ca urmare, instanţa de insolvabilitate, prin hotărârea din 30 ianuarie 2014 a respins cererea menţionată, ca fiind neîntemeiată. Verificând legalitatea concluziilor din hotărârea recurată în raport cu argumentele recursului, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărârea primei instanţe este una nemotivată, astfel soluţia dată în sensul respingerii cererii de atragere la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a Societăţii cu Răspundere Limitată „Proalmet” este incertă, neavând putere de convingere.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii. (2) Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

La caz, prezintă relevanţă şi prevederile art. 248 al Legii insolvabilităţii care indică că dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. La acest segment instanţa de recurs remarcă şi prevederile alin. (3) al normei enunţate care statuează că dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin. (1) ameninţă să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin. (1). Acelaşi articol la alin.(4) prevede că, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului.

Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. (5) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate. (6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligaţiile asociatului (fondatorului) este Legea insolvabilităţii, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. În condiţiile art. 15 şi 248 din Legea insolvabilităţii, este de înţeles că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept invocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a preluat argumentele invocate în referinţa depusă de avocatul pîrţilor Boţ Ivan şi Boţ Oxana, Prepeliţa Mihail, precum că la caz nu s-a stabilit incontestabil vinovăţia a directorului Boţ Ivan şi a contabilului, Boţ Oxana, de incapacitatea de plată sau supraîndatorarea a SRL „Proalmet” şi nici ţinerea de către aceştia a unei contabilităţi fictive. Or, aceste concluzii sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenţei sau lipsei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte.

Astfel, după cum atestă actele cauzei, persoanele care se solicită în speţă de a fi atrase la răspundere subsidiară au ocupat diferite funcţii, care necesitau aprecierea separată a activităţii fiecăruia, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de insolvabilitate a debitorului SRL „Proalmet”. În acest context instanţa de recurs va remarca că la judecarea cauzei prima instanţă a lăsat fără apreciere răspunsul „Camerei Înregistrării de Stat” SA nr. 271 din 27 martie 2013, din care rezultă că Boţ Oxana este asociat unic la SC „Rotoplast Impex” SRL şi SRL „Proalcons Grup”, cît şi susţinerile lichidatorului SRL „Proalmet” precum că societăţile menţionate au fost înregistrate după acumularea datoriilor la SRL „Proalmet”.

Prin urmare, soluţia în cauză urma a fi adoptată prin verificarea faptului dacă întreprinderile SC „Rotoplast Impex” SRL şi SRL „Proalcons Grup” au fost formate în perioada parvenirii supraîndatorării a SRL „Proalmet” şi dacă prin acest fapt se demonstrează desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal şi în detrimentul creditorilor. Acesta deoarece administratorul lichidatorului insistă că Boţ Oxana, care este şi soţia lui Boţ Ivan, prin intermediul SRL „Proalcons” acordă credite bancare cu dobînzi, pe cînd creditorii SRL „Proalmet” nu-şi pot revendica creanţele.

De altfel, de rînd cu cele relatate instanţa urma să verifice şi să stabilească cu certitudine dacă directorul şi contabilul Boţ Ivan şi Boş Oxana au întreprins careva acţiuni legale pentru a evita supraîndatorare faţă de creditori şi dacă aceasta îndatorare a fost formată din motivul nedepunerii cererii introductive în condiţiile art. 14 a Legii insolvabilităţii, care ar fi oprit calcularea penalităţilor şi dobînzilor majorate şi respectiv evita supraîndatorarea întreprinderii.

Totodată, instanţa de recurs reţine că, ignorând dispoziţiile relevante speţei în cauză, instanţa de insolvabilitate prin hotărîrea recurată, în mod arbitrat a concluzionat că la caz nu este probată nici afirmaţia că debitorul a ajuns la starea de insolvabilitate ca urmare a ţinerii unei contabilităţi fictive, şi anume din motivul că nu au fost incluse datoriile pe care debitorul le avea faţă de S „Investprivatbank”, or în cadrul examinării pricinii, s-a constat cu certitudine că între SA „Investprivatbank” şi SRL „Proalmet” a fost încheiat Acord de executare benevolă a dreptului de ipotecă cu nr. 2800, cu transmiterea către SA „Investprivatbank” a bunului imobil ipotecat, însă suma achitată pentru credit din bunul ipotecat nu a fost trecută în evidenţa contabilă a SRL „Proalmet”, fapt confirmat, în cadrul examinării cauzei, de însuşi contabila întreprinderii Bolţ Oxana, fapt însă care nu a fost luat în consideraţie de instanţa de insolvabilitate.

Acest aspect urma a fi stabilit şi din considerentul că din actele cauzei nu se oglindeşte nici faptul dacă instanţa ar fi verificat şi susţinerile recurentului precum că în evidenţa contabilă nu se reflectă nici salariul calculat lui Pantea Mihail, care a fost angajat la SRL „Proalmet” în calitate de şofer, cum de altfel lipseşte şi aprecierea dată de instanţă asupra chestiunii dacă circumstanţele menţionate demonstrează ţinerea unei contabilităţii fictive, fapt, însă care, după cum susţine recurentul, a fost dovedit de Inspecţia Muncii şi prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 octombrie 2012. În conexiunea celor relatate se constată că prima instanţă nu a supus unei analize minuţioase şi nu a verificat aceste circumstanţe, care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea cerinţei lichidatorului SRL „Proalmet” de tragere la răspundere subsidiară a directorului şi contabilului SRL „Proalmet”. În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată examinând pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de lichidatorul SRL „Proalmet”, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa hotărârea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă.

La judecarea pricinii în partea dată, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către lichidatorul Societăţii cu Răspunderea Limitată „Proalmet”, ÎI „Druguş Zinaida”. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „BIComplex” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Proalment”, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druţă Maria Ghervas Tamara Chişca-Doneva