2ra-2383/14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: R. Mazureţ dosarul nr. 2ra-2383/14 (Judecătoria Ocniţa) instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, D. Puşca (Curtea de Apel Bălţi) ÎNCHEIERE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Melniciuc Aliona, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mazureac Iurie împotriva Alionei Melniciuc cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 aprilie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Melniciuc Aliona şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 23 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 04 martie 2013 Mazureac Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alionei Melniciuc cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 23 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasată de la Melniciuc Aliona în beneficiul lui Mazureac Iurie suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 2 060 lei cheltuieli de judecată (2 000 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 60 lei cheltuieli de citare publică), iar în beneficiului statului taxa de stat în mărime de 150 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Melniciuc Aliona şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 23 octombrie 2013. La 06 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Melniciuc Aliona a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 aprilie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei încheieri prin care procesul să fie încetat, cu compensarea de către Mazureac Iurie în beneficiul dânsei a cheltuielilor de judecată suportate în mărime de 3 150 lei (3 000 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică, 150 lei taxa de stat).

Recurenta Melniciuc Aliona în motivarea recursului a invocat că la depunerea cererii de chemare în judecată, Mazureac Iurie nu a respectat prevederile art. 166 CPC, şi anume nu a indicat informaţiile despre data naşterii, codul personal, nr. de telefon, poşta electronică, adresa de facto unde recurenta domiciliază (Federaţia Rusă, reg. Vladimir, r. Yuriev-Polskiy, s. Hvoinîy, bl. 17 ap. 1). Menţionează că intimatul-reclamant a solicitat prin cererea de chemare în judecată compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 500 lei, pe când instanţele ierarhic inferioare au dispus încasarea în acest sens a sumei de 2 000 lei. De asemenea, susţine că conflictul între dânsa şi Mazureac Iurie, în urma căruia ultimul îşi înaintează prezentele pretenţii, a avut loc la 05 iulie 2012, însă abia la 10 septembrie 2012 intimatul a depus o plângere la poliţie pe acest caz.

Iar organele de resort contrar normelor dreptului contravenţional nu au întreprins măsurile de investigaţie corespunzătoare. Mai indică recurenta că hotărârile judecătoreşti pronunţate demonstrează o motivare insuficientă. La 26 iunie 2014 în adresa intimatului Mazureac Iurie a fost expediată copia recursului declarat de către Melniciuc Aliona cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 16 iulie 2014 intimatul Mazureac Iurie a depus referinţă la recursul declarat de către Melniciuc Aliona, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Consideră argumentele recursului declarative, instanţele ierarhic inferioare examinând pricina sub toate aspectele şi pronunţând o soluţie corectă în raport cu normele de drept aplicate.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Melniciuc Aliona în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului Mazureac Iurie, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Melniciuc Aliona nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Nu poate fi reţinut argumentul recurentei Melniciuc Aliona ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că cererea de chemare în judecată depusă de către Mazureac Iurie nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 166 CPC, fapt ce serveşte temei pentru scoaterea acesteia de pe rol, deoarece este neîntemeiat.

Materiale prezente la dosar atestă cu certitudine că cererea de chemare în judecată a lui Mazureac Iurie împotriva Alionei Melniciuc satisface exigenţele legale, fiind perfectată cu respectarea condiţiilor privitoare la formă şi conţinut. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei privind încălcarea procedurii de examinare a cauzei cu privire la pretinsa contravenţie, aceasta nefiind investigată şi documentată în mod corespunzător, deoarece este irelevant la caz. Or, conform raportului de examinare medico-legală nr. 52 din 09 iulie 2012, lui Mazurneac Iurie i-au fost cauzate leziuni corporale neînsemnate prin intermediul unui corp ascuţit, posibil în rezultatul acţiunii unghiilor (f.d.

17, 17 verso), iar prin prisma art. 616 alin. (2) Cod Civil, în cazul vătămării integrităţii corporale sau al altei vătămări a sănătăţii, cel vătămat poate cere şi pentru prejudiciul nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme principiilor echităţii. Din încheierea privind rezultatele examinării petiţiei emisă la 13 septembrie 2012 de către Comisariatul de poliţie r. Ocniţa rezultă că faptele expuse în plângerea depusă de către intimatul-reclamant Mazureac Iurie privind vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale cauzată prin acţiunile recurentei Melniciuc Aliona, s-au adeverit. Astfel, la cazul prezentei speţe, având în vedere stabilirea în mod cert a cauzării lui Mazureac Iurie de vătămări intenţionate uşoare de către Melniciuc Aliona, acţiunea înaintată este întemeiată în fapt şi în drept.

Cu privire la argumentul recurentei precum că instanţele de fond şi de apel au depăşit limitele pretenţiilor înaintate de către Mazureac Iurie şi au dispus încasarea în beneficiului dânsului a sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică, se reţine că potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată din 14 octombrie 2013, intimatul şi-a concretizat cerinţele, solicitând majorarea compensaţiei pentru plata onorariului avocatului până la 2 000 lei şi prezentând probe confirmative în acest sens (f.d. 66 verso, 52). 3 Astfel, argumentul enunţat nu poate fi considerat ca temei al admisibilităţii prezentului recurs. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s- au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Melniciuc Aliona, ca fiind inadmisibil. Având în vederea considerarea recursului ca fiind inadmisibil, pretenţiile recurentei privind compensarea cheltuielilor de judecată se resping. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Melniciuc Aliona se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4