2ra-2254/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanță: L.Pruteanu dosarul nr.2ra-2254/14 instanța de apel: D.Manole, E.Fistican N.Traciuc DECIZIE 06 august 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală Ion Corolevschi, Maria Ghervas examinând recursul declarat de Ministerul Justiției, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Verdeş Natalia împotriva Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 11 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Verdeş Natalia, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 august 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parțial, a c o n s t a t a t: La 13.11.2012 reclamantul Verdeş Natalia a înaintat acțiune împotriva Ministerului Justiţiei, solicitând încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material de 6000 lei şi moral de 80000 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 14.11.2011, OUP a SUP a CPS Ciocana mun. Chişinău, a inițiat cauza penală nr.2011481692 în privinţa sa, pe faptul falsificării semnăturii lui Cheptine Elizaveta din contractul de vânzare-cumpărare a unui teren de pământ, ce aparținea ultimei cu drept de proprietate şi din contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, încheiat între dânsa şi Cheptine Elizaveta, cu scopul obținerii ilegale a bunurilor acesteia.

Cauza penală a fost pornită după semnele infracțiunii prevăzute la art.361 CP, temei servind plângerea lui Cheptine Elizaveta. La 18.11.2011 a fost efectuată percheziția conform ordonanței de efectuare din 15.11.2011, în urma căreia s-u ridicat contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr.10082, contractul de vânzare-cumpărare a unui teren de pământ nr.1767 şi testamentul, toate actele fiind încheiate legal şi cu acordul lui Cheptene Elizaveta. La 12.12.2011, prin ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, reclamantul a fost recunoscut ca bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) CP. Prin ordonanța procurorului Brăteanu S. din 13.03.2012, din Procuratura sect.

Ciocana, mun. Chişinău, s-a dispus încetarea urmăriri penale nr.2011481692, din lipsa faptei infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) CP. La 25.04.2012, prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău, s-a admis plângerea lui Cheptine Elizaveta, fiind declarate nule ordonanțele din 13.03.2012 și 30.03.2012 a procurorului în Procuratura Ciocana mun. Chişinău privind încetarea urmăririi penale ca fiind neîntemeiate, cu expedierea materialelor cauzei pentru continuarea efectuării urmării penale. Reclamantul a indicat că s-a adresat de mai multe ori către organele de urmărire penală pentru a-i elibera ordonanța din 13.03.2012, prin care s-a dispus încetarea urmăriri penale nr.2011481692 din lipsa faptei infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) CP, însă i s-a comunicat că răspunsul este expediat prin intermediul oficiului poștal, dar menționează că nu a primit nici un răspuns.

Din aceste motive a fost nevoită să se deplaseze personal la Procuratură pentru a ridica actele necesare, care i-au fost eliberate abia la 10.07.2012. Prin ordonanța procurorului în Procuratura Ciocana mun. Chişinău din 23.08.2012, s-a dispus repetat încetarea urmăririi penale nr.2011481692 din lipsa faptei infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) Cod Penal. La fel, s-a adresat la Procuratură pentru a ridica ordonanța din 23.08.2012, însă, i s-a comunicat că răspunsul este expediat prin poștă, pe care nu la primit. La 26.09.2012 a depus cererea nr.2320 către procurorul Ciocana mun. Chişinău, prin care a solicitat eliberarea ordonanței din 23.08.2012, prin care repetat s-a dispus încetarea urmăriri penale nr.2011481692, din lipsa faptei infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) CP.

La 10.10.2012 s-a deplasat personal la Procuratura sect. Ciocana mun. Chişinău, unde în sfârșit i s-a eliberat actul solicitat. Astfel, reclamantul consideră că acţiunile procesuale penale efectuate în privința sa au avut loc cu încălcarea normelor procesual penale. Din cauza acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, a avut de suferit material şi moral. Urmărirea penală, desfășurată pe parcurs de unsprezece luni, a fost începută cu încălcarea normelor de drept. Acţiunile procedurale ale organelor de urmărire penală l-au intimidat, i-au atins demnitatea şi reputația profesională, au provocat dubii în fața colegilor şi conducerii întreprinderii în care activează privind încrederea în sine şi nivelului său de profesionalism.

Nenumăratele citări la organul de urmărire penală în calitate de bănuit, au făcut să se simtă înjosit, umilit, pierdut cu firea, având emoții negative, iar din cauza timpului pierdut în acest sens a fost nevoit să muncească după orele de lucru până la 20.00. Relevă că până în prezent nu i s-a adus nici o scuză în acest sens. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispoziţiile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești, nr.1545 din 25.02.1998, şi art.1422 alin.(1) Cod Civil. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21.08.2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 11.02.2014, a fost admis apelul declarat de către Verdeş Natalia, casată hotărârea primei instanțe din 21.08.2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Verdeş Natalia prejudiciul material 2000 lei, prejudiciul moral 15000 lei şi cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în ordine de apel acordată de avocatul Rusu Victor în mărime de 2000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 17.05.2014, Ministerul Justiției a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 11.02.2014 și menținerea hotărârii primei instanțe din 21.08.2013 prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

2 În motivarea recursului a invocat art.432 alin.(2), lit.c) și alin.(4) CPC și anume că la examinarea acțiunii instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod eronat normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost arbitrară. Recurentul menționează precum că este neîntemeiată motivarea instanţei de apel că ordonanța de încetare a urmăririi penale în legătură cu lipsa faptei infracțiunii constituie temei de reabilitare pentru Verdeş Natalia și poate servi temei legal de a invocaîn mod direct că măsurile organului de urmărire penală sunt ilegale. Afirmă că instanța de apel a aplicat eronat prevederile Legii nr.1545, deoarece nu au fost întrunite cumulativ circumstanțele prevăzute la art.6 şi la art.3, norme indisolubile ce nu pot fi aplicate separat.

Consideră că organul de urmărire penală nu a acționat ilegal față de Verdeş Natalia și nu există nici o încheiere a judecătorului de instrucție sau a organului ierarhic superior, prin care se declară ca fiind ilegale acţiunile de urmărire întreprinse. Totodată, recurentul menționează că Verdeş Natalia nu a contestat ordonanțele emise, respectiv măsurile de urmărire nu au fost declarate ca fiind ilegale printr-un act procedural definitiv şi irevocabil, conform art.3 din Legea nr.1545. Recurentul consideră că Verdeş Natalia a acceptat tacit acţiunile întreprinse de organul de urmărire penală, ca ulterior să înainteze o acțiune civilă în baza Legii nr.1545 în sensul încasării neîntemeiate a beneficiilor materiale din contul statului.

Referitor la faptul că în privinţa intimatei Verdeş Natalia a fost încălcat termenul de menținere în calitate de bănuit prevăzut la art.63, alin.(2), pct.3 Cod Penal, recurentul subliniază că instanţa de apel s-a expus neîntemeiat în acest sens, deoarece potrivit hotărârii Plenului CSJ nr.8 din 24.12.2012, pct.14, această chestiune nu ține de competența instanţei civile, ci se decide în cadrul procedurilor penale. În ce privește prejudiciul moral și material, consideră că nu există temei legal de a se dispune acordarea acestor sume bănești, iar mărimea despăgubirii morale este cu totul exagerat stabilită şi nerezonabilă cuantumului sumelor acordate în cauze similare de Curtea Europeană şi instanţa națională.

Mai afirmă, precum că din moment ce a fost emisă ordonanța de încetarea a urmăririi penale pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, această acțiune reprezintă în sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral pretins. Conform art. 434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Justiției, ca fiind depus în termen, deoarece a făcut cunoștință cu decizia instanței de apel la 21.03.2014. În conformitate cu art.444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanțe. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi urmează a fi admis, cu modificarea deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a ajuns la această concluzie reieșind din normele de drept aplicabile și circumstanțele prezentei cauze civile.

3 În raport cu normele de drept aplicabile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că potrivit art.3 alin.(1) lit.d) Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești, nr.1545 din 25.02.1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanelor fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Potrivit art. 6 lit. b) aceeași Lege, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de Procedură Penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigații cu încălcarea prevederilor legislației.

Conform art.10 din Legea nr.1545 din 25.02.1998, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art.6.

Potrivit art.11 din aceeași Lege, mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Conform art.1422 alin.(2) Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Potrivit art.1423 Cod Civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. În conformitate cu art.96 CPC alin.(1), instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile, iar potrivit art.94 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut 4 procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

În raport cu circumstanțele prezentei cauze civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că la 12.12.2011, prin ordonanța organului de urmărire penală Verdeş Natalia a fost recunoscută în calitate de bănuit în cauza penală, iar prin ordonanța din 13.03.2012, a fost dispusă încetarea urmăririi penale pe motiv că nu există faptul infracțiunii. La 25.04.2012, în baza încheierii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, a fost declarată nulă ordonanța din 13.03.2012 cu dispunerea continuării urmăririi penale. La 23.08.2012, repetat, a fost dispusă încetarea urmării penale din motivul că fapta nu întrunește elementele componenței de infracțiune (f.d.6-14).

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor judecătorești în raport cu aspectele relatate, adică reieșind din normele de drept aplicabile, materialele și circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că prima instanță a respins acțiunea neîntemeiat, iar instanța de apel just a admis-o, însă a stabilit incorect cuantumul prejudiciilor solicitate, ceea ce implică modificarea mărimii prejudiciului material și moral acordat de instanță. Or, referitor la prejudiciul material pricinuit, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că Verdeş Natalia l-a suportat în mărime 3000 lei, fiind alcătuit din 1000 lei cheltuieli de asistență juridică în dosarul penal încetat (f.d.17) și 2000 lei – în prezentul dosar civil (f.d.93).

Cheltuielile de judecată în baza copiei bonului de plată seria EO nr.481521/664 din 21.11.2011 nu pot fi acceptate de instanță, deoarece prezenta cauză civilă a fost intentată la 13.11.2012 adică mult mai târziu, aproape peste un an de la eliberarea bonului respectiv (f.d.17). În privința prejudiciului moral, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că suma de 15000 lei stabilită de instanța de apel este exagerată, deoarece nu esteproporțională în raport cu caracterul şi gravitatea reală a suferințelor pe care le-a suportat Verdeş Natalia, dar şi cu gradul de vinovăție al organului de urmărire penală la cazul pricinii.

Or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale şi echitabile, nicidecum exagerate, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, fiind menținut astfel echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată. În contextul actelor normative și a circumstanțelor elucidate în prezenta cauză, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că este întemeiată acțiunea lui Verdeş Natalia privind încasarea prejudiciului material, alcătuit din cheltuieli de asistența juridică pentru serviciile avocatului la formularea apărării în procesul penal și procesul civil în instanța de apel, cât și a prejudiciului moral suportat.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a constatat just că Verdeş Natalia, fiind atrasă la răspundere penală şi având calitatea de bănuit în cauza penală privind pretinsa comitere a infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) CP, are dreptul la repararea prejudiciului cauzat, în baza normelor de drept material prevăzute la art.art: 1422,1423 Cod Civil și Legea nr.1545 din 25.02.1998.

5 Din considerentele menționate, având în vedere faptul că prima instanță a respins acțiunea neîntemeiat, iar instanța de apel just a admis-o, însă a stabilit incorect cuantumul prejudiciilor solicitate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul Justiției şi de a modifica decizia instanţei de apel în partea ce ține de prejudiciul material și moral prin micșorarea sumelor dispuse a fi încasate în acest sens. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Verdeş Natalia împotriva Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului material şi moral.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chișinău din 11 februarie 2014 și se micșorează cuantumul prejudiciului material de la 4000 (patru mii) lei la 3000 (trei mii) lei, format din cheltuieli de asistență juridică în procesul penal 1000 (una mie) lei și în procesul civil în instanța de apel 2000 (două mii) lei, iar cuantumul prejudiciului moral se micșorează de la 15000 (cincisprezece mii) lei la 5000 (cinci mii) lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Ion Corolevschi Maria Ghervas 6