2rac-349/14 — Încasarea despăgubirilor

prima instanţă: I. Potîngă dosarul nr. 2rac-349/14 instanţa de apel: N. Vascan, I.Cotruţă, E. Clim DECIZIE 06 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu , Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Valerian Mînzat în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „ B.I.G.P. Auto”, în pricina civilă la cererea înaintată de Societatea pe Acţiuni, Î.M. C.A „ Grawe Carat Asigurări” către Societatea cu Răspundere Limitată „ B.I.G.P. Auto” privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ B.I.G.P.

Auto”, s-a menţinut hotărârea judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10 iunie 2013 prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 21 iunie 2012, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări" SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL "B.I.G.P. Auto,, intervenient accesoriu Levinţa Ion, privind încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul material neachitat şi cheltuielile de judecare. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 08 septembrie 2010, în mun. Chişinău a avut loc accidentul rutier cu participarea autocamionului de marca „DAF", cu n/î K AC 987, condus de către Levinţa Ion, angajat în calitate de şofer la SRL "B.I.G.P. Auto" şi automobilul de marca „Hyundai Getz", cu n/î C PA 317, condus de către Bălan Toma.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenţia administrativă seria MAI 01120989 din 08 septembrie 2010, vinovat de producerea respectivului accident rutier a fost recunoscut Levinţa Ion, conducător al autocamionului marca „DAF", cu n/î K AC 987, pentru care de către compania ÎM CA „Grawe Carat Asigurări" SA la 29 martie 2010, era eliberată poliţa de asigurare 1 obligatorie a răspunderii civile pentru pagubele produse prin utilizarea autoturismului menţionat, cu nr. BU 0037891. În temeiul contractului de asigurare obligatorie a răspunderii civile pentru pagubele reduse de autovehicule din 29 martie 2010, încheiat între ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” şi SRL"B.I.G.P.

Auto", a fost achitată despăgubirea de asigurare în mărime de 31 348, 0 lei reprezentantului persoanei păgubite Bălan Toma, prin dispoziţia de plată nr. 4219 din 04 octombrie 2010. Mai menţioneazî reclamantul faptul că în temeiul art. 1329 alin. (1) CC, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei. La momentul comiterii accidentului rutier, şoferul vinovat, Levinţa Ion era angajat la RL"B.I.G.P. Auto" în temeiul contractului individual de muncă din 02 august 2010 şi îşi exercita atribuţiile de serviciu. În scopul valorificării posibilităţii de restituire benevolă a despăgubirii de asigurare, reclamantul s-a adresat prin reclamaţia nr. 3762/11 din 27 decembrie 2011 către SRL "B.I.G.P.

Auto”, la care reclamantul nu a primit nici un răspuns. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 10.06.2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă fiind dispusă încasarea de la SRL” B.I.G.P. Auto” în beneficiul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA despăgubire pentru prejudiciul material neachitat în sumă de 31 348,00 lei. Totodată a fost dispusă încasarea de la SRL"B.I.G.P. Auto" în beneficiul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA cheltuieli de judecare a pricinii, ce constituie taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă de 940,44 lei. Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, s-a respins apelul declarat de SRL „ B.I.G.P. Auto” şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Rîşcani, m. Chişinău din 10 iunie 2013 prin care acţiunea a fost admisă.

La data de 27 mai 2014, în termen legal SRL „ B.I.G.P. Auto”, au depus recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014 cu restituirea pricinii la rejudecare în ordine de apel. În motivarea amplă a recursului, recurentul a indicat în esenţă că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014 este pasibilă de a fi casată pe motivul încălcării normelor de drept material şi procedural. Recurentul indică că instanţa de apel nu a ţinut cont de art.379 CPC care prevede în alin. (1) că neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului.

Instanţa însă este în drept să amâne şedinţa dacă va constata că neprezentarea este motivată şi alin. (2) în cazul în care constată că participantului la proces nu i s-a remis cererea de apel, probele noi, referinţele, instanţa de apel dispune amânarea procesului pentru remitere, care a fost omis astfel lezându-se drepturile participanţilor la proces totodată instanţa admite erori procesuale . Mai indică recurentul faptul că Colegiul Civil şi contencios administrativ nu s-a expus asupra anexării referinţei. De asemenea menţionează că în nici un proces-verbal al şedinţelor de judecată conduse de instanţa de apel nu este indicat că reprezentantul intimatului 2 a anexat referinţa la materialele dosarului şi nici obiecţii la procesul-verbal în acest sens nu sunt.

Tot în această ordine de idei consideră recurentul că instanţa de judecată nu a respectat art. 380 CPC şi nu s-a expus asupra cererii de amânare depuse de către reprezentantul apelantului în legătură cu apariţia noilor circumstanţe şi nici nu a dat cuvînt reprezentantului intimatului pentru a se expune asupra acesteia. Tot instanţa de apel şi-a întemeiat decizia adoptată în baza art. 1329 alin (l) care nu are nici o tangenţă la cazul dat cu atît mai mult că este o normă generală, cazului dat însă i se aplică normele speciale şi anume Legea 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie pentru pagube produse de autovehicule mai ales art. art.. 15, 29 . Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, verificând temeinicia cererii de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele recursului coroborat circumstanţelor de drept pe care este întemeiată decizia instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de apel a dat o apreciere corectă pretenţiilor deduse judecăţii şi circumstanţelor de fapt stabilite, adoptând o hotărâre legală şi întemeiată. Astfel instanţa de recurs a stabilit că la data de 23 mai 2012, reclamantul Î.M.

C.A „ Grawe Carat Asigurări” a depus cerere de chemare în judecată către SRL „ B.I.G.P. Auto” privind încasarea sumei. Din materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că de către SRL "B.I.G.P. Auto" la data de 29 martie 2010 a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule. În contractul de asigurare din 29 martie 2010, la rubrica tipul contractului este menţionat faptul că este limitat de persoane, fapt ce evidenţiază caracterul limitat al contractului de asigurare (f.d 13). Instanţa de recurs constată că în contractul de asigurare menţionat, Levinţa Ion, şoferul care s-a făcut vinovat de comiterea accidentului rutier nu era inclus în lista persoanelor asigurate.

Deoarece la acel moment, art. 8 din Legea nr. 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule prevedea încheierea contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă de către persoane juridice cu un număr limitat de persoane, instanţa de recurs menţionează că compania de asigurare este în drept să solicite compensarea despăgubirilor achitate în urma producerii accidentului rutier, de către persoanele a cărora răspundere nu a fost asigurată, or potrivit art. 1403, alin. (1) CC, comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăţie de prepusul său în funcţiile care i s-au încredinţat. 3 Instanţa de recurs reţine că la 08.09.2010 în mun.

Chişinău Levinţa Ion, angajat în calitate de şofer, în temeiul contractului individual de muncă din 02 august 2010 la „ B.I.G.P. Auto” S.R.L., conducând autovehiculul de marca „DAF", cu n/î KAC încălcând regulile circulaţiei rutiere, a comis accidentul rutier, necedând trecerea automobilului de marca „Hyundai Getz”, cu n/î CPA 317, condus de către Bălan Toma, care se deplasa pe drum cu prioritate. Respectiv în rezultatul accidentului rutier a fost deteriorat autoturismul de de marca „Hyundai Getz", cu n/î CPA 317, cauzându-i proprietarului automobilului un prejudiciu material în mărime de 31 348,00 lei, fapt ce se confirmă prin procesul - verbal de constatare a pagubelor din în dosarul de daune nr. 352 din 09.09.2010 (f.d.

4). Reieșind din cele menţionate, instanţa de recurs reiterează că în temeiul contractului de asigurare obligatorie a răspunderii civile pentru pagubele produse autovehiculelor din 29 martie 2010, a fost achitată despăgubirea de asigurare în mărime de 31 348, 00 lei reprezentantului persoanei păgubite Bălan Toma. În acest sens la materialele dosarului este anexată dispoziţia de plată nr. 4219 din 04 octombrie 2010 (f.d 7). Instanţa de recurs reiterează astfel şi prevederile art. 15, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care statuează că asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum şi în cazul în care, la data accidentului utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor şi asigurător.

Astfel analizând situaţia de fapt în raport cu probele anexate la dosar, instanţa de recurs constată că obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol. Astfel, în cazul dat persoana responsabilă pentru repararea prejudiciului material este SRL "B.I.G.P. Auto”. Argumentul recurentului privitor la examinarea cauzei în lipsa reprezentantului apelantului este neîntemeiat. Instanţa de recurs menţionează că prima şedinţă de judecată numită pentru data de 13 decembrie 2013 a fost amânată pentru data de 05 februarie 2014 la cererea reprezentantului apelantului.

În conformitate cu prevederile art. 100, alin (3) CPC al RM, în cazul amânării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă. Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amânată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei. De asemenea în conformitate cu art. 206 alin (5) CPC neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului, sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia.

4 Tot aici se reţin şi prevederile art. 379 CPC, astfel neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. Reieşind din cumulul de probe anexat la materialele dosarului, ținând cont de circumstanţele pricinii coroborat cu normele legale menţionate mai sus, instanța de recurs conchide că instanţa de apel era în drept să examineze cauza în lipsa reprezentantului apelantului. Prin urmare, ținând cont de faptul că, decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către SRL "B.I.G.P. Auto". Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, în pricina civilă la cererea înaintată de SA Î.M. C.A „ Grawe Carat Asigurări” către SRL „ B.I.G.P. Auto” privind încasarea sumei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Svetlana Novac judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi Maria Ghervas 5