2ra-2513/14 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2513/14 : Instanţa de fond judecătoria Buiucani mun. Chişinău (judecător: V. Boico) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: L. Popova, M. Moraru, Sv. Caitaz)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Tamara Chişca Doneva Judecători: Ion Druţă Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei din data de 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tabac Ion împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabili a cauzei şi repararea prejudiciului moral şi material, c o n s t a t ă : La data de 13 septembrie 2013 reclamantul Tabac Ion a depus cerere de chemare în judecată în temeiul Legii nr.87 din 21.04.2011 împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral şi material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 29 mai 2007 s-a adresat la judecătoria Leova cu o cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului de Executare cu privire la declararea nulităţii procesului-verbal întocmit la data de 13.07.2007 de către şeful interimar al Oficiului de Executare Leova, în baza cărui a fost concediat din funcţia de executor-specialist al aceluiaşi oficiu de executare. Prin încheierea judecătoriei Leova din 04 iunie 2007 s-a refuzat în primirea cererii de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art.169 alin.(1) lit. a) CPC, pe motiv că nu urmează a fi judecată în instanţa judecătorească în procedură civilă. Prin decizia din 26 iulie 2007 a Curţii de Apel Cahul a fost respins recursul declarat de către I.Tabac şi menţinută încheierea din 04 iunie 2007. Împotriva deciziei date, I. Tabac a declarat cerere de revizuire.

Prin încheierea din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cahul, cererea de revizuire declarată de către Tabac Ion a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. Reclamantul susţine că urmînd indicaţiilor greşite date de către Curtea de Apel Cahul prin încheierea sa din 24 ianuarie 2008, unde este indicat că cet. Ion Tabac trebuie să se adreseze cu cerere de chemare în judecată în raza teritorială de aflare a Departamentului de Executare a Deciziilor Judecătoreşti, dar nu în instanţa de judecată Leova, la data de 25 iunie 2008 s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată la judecătoria Centru mun.Chişinău, în raza de a aflare a Departamentului de Executare, privind declararea nulităţii procesului-verbal întocmit la data de 13.07.2005 de către şeful interimar al Oficiului de Executare Leova.

Prin încheierea din 26 iunie 2008 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău cererea de chemare în judecată a fost restituită, în conformitate cu prevederile art.170 alin.(1) lit.b) CPC, pe motivul că instanţa nu este competentă să judece pricina, cu explicarea dreptului de a se adresa cu o asemenea cerere din nou la judecătoria Leova. Nefiind de acord cu încheierea dată, Tabac Ion a contestat-o cu recurs. Prin decizia din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Chişinău, încheierea din 26 iunie 2008 a fost casată cu restituirea pricinii spre rejudecare. Prin hotărîrea din 01 decembrie 2008 a judecătoriei Centru mun. Chişinău, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2009, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 04.11.2009 reclamantul repetat s-a adresat la judecătoria Leova cu cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului de Executare cu privire la declararea nulităţii procesului-verbal întocmit la data de 13.07.2005 de către şeful interimar al Oficiului de Executare Leova. Prin încheierile din 15.05.2009, 08.12.2009 şi 18.01.2010 au fost admise propunerile de recuzare a judecătorilor I. Polişciuc, L. Ursu, Gh. Bordea. Prin încheierea din 01 februarie 2010 a Curţii de Apel Cahul pricina civilă a fost strămutată spre examinare la judecătoria Cantemir. Prin hotărîrea din 04 martie 2011 a judecătoriei Cantemir acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cahul a fost admis apelul declarat de către Departamentul de Executare a fost casată hotărîrea primei instanţe cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, după competenţă jurisdicţională.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2012 procesul civil a fost suspendat şi dosarul înaintat la Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă jurisdicţională. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012 s-a constatat competenţa judecătoriei Cantemir şi s-a remis pricina spre judecare în fond la judecătoria Cantemir. Prin încheierea judecătoriei Cantemir din 25 septembrie 2012 s-a dispus încetarea procesului civil pe motivul că pîrîtul - Departamentul de Executare a fost lichidat în baza Hotărîrii Guvernului nr. 958 din 15.10.2010. Încheierea instanţei de fond a fost menţinută prin decizia din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Cahul.

Consideră reclamantul că i s-a încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a pricinii, cererea de chemare în judecată fiind depusă la data de 27.05.2007 şi examinarea finalizată la data de 25.09.2012. În temeiul Legii nr.87 din 21.04.2011 solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei şi material în sumă de 42198,20 lei, care constituie salariu pentru perioada absenţei de la lucru din momentul eliberării din funcţia de executor-specialist începînd cu data de 20.07.2005 şi pînă la data de 01.01.2008 cînd a fost angajat în serviciu în funcţie de jurist la IMSP Centrul de Sănătate Sărăteni.

Prin hotărîrea din 20 ianuarie 2014 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din data de 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de către Ion Tabac, casată integral hotărîrea din 20 ianuarie 2014 a judecătoriei Buiucani mun.Chişinău cu emiterea unei noi hotărîri prin care, cererea reclamantului a fost admisă parţial şi anume s-a constatat încălcarea dreptului reclamantului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile; s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ion Tabac suma de 5000 mii lei cu titlu de prejudiciu moral; în rest pretenţiile reclamantului privind reparare prejudiciului material şi moral au fost respinse.

La data de 10 iunie 2014 recurentul Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei din data de 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi aprecierea probelor a fost arbitrară. Concluziile instanţei de apel derivă parţial din aprecierea eronată a normelor de drept material ce reglementează examinarea acţiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei. În acest sens indică recurentul că statul răspunde eventual patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, iar elucidarea cazurilor şi condiţiilor de răspundere patrimonială se face printr-o lege specială.

Actualmente, în practica naţională o asemenea lege specială este Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti (în continuare Legea nr. 87). Indică recurentul că instanţa de apel neîntemeiat a reţinut argumentele reclamantului/intimatului conform cărora se pretinde că dosarul s-a aflat în curs de examinare începînd cu data de 13 iulie 2007 pînă la data de 11 martie 2013, întrucît se pretinde tergiversarea judecării a trei cauze civile diferite.

Acţiunea depusă de Ion Tabac la data de 29 mai 2007 la Judecătoria Leova împotriva Procuraturii raionului Leova privind declararea nulităţii ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale din 13 octombrie 2005 şi a Oficiului de executare Leova privind declararea nulităţii procesului-verbal din 13 iulie 2005 întocmit de către şeful interimar al Oficiului de executare Leova a fost restituită prin încheierea din 04 iunie 2007 din motivul că aceasta nu putea fi examinată în procedură civilă. La data de 25 iunie 2008 Ion Tabac s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Centru mun.Chişinău, împotriva Departamentului de Executare a Deciziilor Judecătoreşti privind anularea procesului-verbal din 13 iulie 2005 întocmit de către şeful interimar al Oficiului de executare Leova.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 decembrie 2008 acţiunea reclamantului/intimatului a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin urmare, în opinia recurentului este evident faptul că în speţă sunt integrate mai multe proceduri distincte, examinate în perioade diferite de timp. Mai indică recurentul că deoarece Legea nr. 87 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2011, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial, nu poate fi invocată încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei pentru cererile de chemare în judecată depuse la 29 mai 2007 la Judecătoria Leova şi la 25 iunie 2008 la Judecătoria Centru mun. Chişinău. Mai mult ca atît analizînd materialele anexate la dosar, au conchis că cererile invocate au fost soluţionate în termen rezonabil.

Consideră recurentul că nu există temei pentru repararea pecuniară a prejudiciului moral, iar prin decizia sa din 09 aprilie 2014 Curtea de Apel Chişinău, nejustificat şi neîntemeiat a dispus încasarea din contul statului în contul lui Ion Tabac a sumei de 5000 lei drept despăgubire pentru prejudiciul moral. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiţiei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei din data de 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca Doneva Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală