2ra-2674/15 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararae prejudiciului moral

prima instanţă: M. Muruianu dosarul nr. 2ra-2674/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Levinţa Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Levinţa Ion împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor, privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Levinţa Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 octombrie 2014, c o n s t a t ă La data de 25 iulie 2014, Levinţa Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor, privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 februarie 1998 s-a dispus încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul său a sumei de 4 949 lei cu titlu restante salariale. Hotărîrea dată a devenit irevocabilă. La data de 14 martie 1998, titlul executoriu a fost expediat spre executare executorilor judecătoreşti de pe lîngă Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău. Menţionează reclamantul că, pe parcursul a 6 ani nu s-a întreprins nici o măsură pentru executarea documentului executoriu. Din cauza că titlu executoriu a fost pierdut de oficiul de executare, la data de 23 noiembrie 2006, s-a adresat la Judecătoria Orhei cu solicitarea de a i se elibera duplicatul titlului executoriu, care a fost repetat prezentat la executare. Oficiul de executare a expediat titlul de executare la Ministerul Afacerilor Interne, care s-a aflat la MAI pe parcursul unui an şi jumătate, fără a fi întreprinse careva măsuri de executare. Prin scrisoarea nr. 15/1-50 din 27 iulie 2009, Ministerul Afacerilor Interne a expediat titlul executoriu şefului Oficiului Centru - Igor Doroftei, motivînd că pe contul Oficiului de către MAI au fost depuse mijloace băneşti, solicitînd să fie utilizate pentru executarea titlului de executare.

Insă, Oficiul de Executare nu a întreprins nici o măsură pentru executarea titlului dat. Avînd în vedere neexecutarea hotărîrii judecătoreşti pe parcursul a 11 ani, s-a adresat cu cerere la Curtea Europeană. În luna martie 2011 Curtea Europeană a comunicat Guvernului despre cererea sa, propunînd totodată Guvernului să depună observaţiile sale. După aceasta executorul judecătoresc Igor Doroftei a preluat titlul executoriu şi a început executarea documentului executoriu, încasînd suma dispusă în hotărîrea judecătorească. La 29 septembrie 2011, a fost informat de Curtea Europeană că în Republica Moldova a întrat în vigoare Legea nr.87 şi înainte de a se adresa Curţii, urmează să treacă procedura prevăzută de aceasta lege.

Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 11 februarie 1998 şi a titlului executoriul nr.2-93-112/98 emis la 27 februarie 1998, încasarea în beneficiul său de la bugetul de stat a prejudiciului moral în urma încălcării dreptului pretins în mărime de 156 670,61 lei, cît şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 octombrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca tardivă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 18 noiembrie 2014 Levinţa Ion a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de Levinţa Ion şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel la emiterea deciziei a menţionat că instanţa de fond just a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca depusă tardiv, luînd în consideraţie faptul că, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare. Instanţa de apel a stabilit că la caz, procedura de executare nr. 064-260/2011, intentată în baza documentului executoriu nr. 2-93-112/98 din 11.02.1998, emisă de către Judecătoria Orhei a fost încetată la data de 16.12.2011, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 25.07.2014, prin urmare, a fost depusă tardiv.

Or, conform art. 3 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşt, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în 2 cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie. La data de 09 septembrie 2015 Levinţa Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău, a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 09 septembrie 2015 se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată la emiterea hotărîrilor nu au aplicat prevederile art. 10 alin. (2) Cod de Executare, conform cărora executarea silită începe prin sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii şi se efectuează prin orice formă prevăzută de prezentul cod, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare. Astfel, în opinia recurentului, executarea hotărîrii judecătoreşti nu se termină după ce se încasează suma adjudecată prin hotărîre, dar durează pînă la calcularea şi încasarea celorlalte plăţi prevăzute de lege, inclusiv a dobînzii de întîrziere.

Susţine că dobînda de întîrziere i-a fost achitată abia la data de 30 iulie 2014. Prin urmare, după recurent, în orice caz, termenul de prescripţie urmează a fi calculat de la 30 iulie 2014, urmînd să expire la data de 30 iulie 2015, astfel încît s-a încadrat în termenul de depunere a acţiunii. Menţionează că în prezent pe rolul Judecătoriei Centru mun. Chişinău se află litigiul privind încasarea prin intermediul executorului judecătoresc a compensării devalorizării sumei de 4949 lei în legătură cu inflaţia. Prin faptul că pînă în prezent nu s-a executat cerinţa sa privind încasarea compensaţiei în legătură cu indicii inflaţiei , executarea hotărîrii judecătoreşti pînă în prezent nu este finalizată, deci, pînă în prezent se află în interiorul termenului de prescripţie.

Invocă că prin încheierea executorului judecătoresc din 16 decembrie 2011, la care s-a referit instanţa de fond şi cea de apel, nu a fost efectuată întreaga procedură de executare, ci doar în partea care priveşte încasarea sumei de bază. Astfel, instanţa de fond şi ce de apel incorect au concluzionat că procedura de executare a fost 3 finisată la 16 decembrie 2011 şi respectiv incorect au calculat şi aplicat termenul de prescripţie. La fel, susţine că instanţa de apel a ignorat cerinţa sa privind amînarea şedinţei din cauza imposibilităţii prezentării avocatului său, prin ce i-a încălcat dreptul său la apărare, fiind astfel încălcat dreptul său la un proces echitabil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Levinţa Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Instanţa de recurs consideră necesar a se expune şi a respinge argumentul recurentului, precum că instanţa de apel a ignorat cerinţa sa privind amînarea şedinţei din cauza imposibilităţii prezentării avocatului său, prin ce i-a încălcat dreptul său la apărare. Acest motiv în instanţa de apel nu a fost probat în nici un fel, din care considerente, instanţa de apel a purces la examinarea pricinii. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Levinţa Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Levinţa Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Petru Moraru Iurie Bejenaru 5