2ra-2503/14 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-2503/14 : Instanţa de fond Judecătoria Briceni (judecător: M. Dolghieri ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălți (judecători: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 06 august 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Tamara Chişca-Doneva Judecători: Ion Druţă Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Popa Tudor împotriva deciziei din data de 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălți, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Popa Tudor împotriva SRL „Lilia Şolom” privind încasarea sumei, c o n s t a t ă : La data de 03 august 2012 Popa Tudor a înaintat în instanța de judecată cerere împotriva SRL „Lilia Şolom” privind încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a indicat că a activat în funcția de șofer de curse lungi pe microbuzul de model „Mercedes 312” cu numărul de înmatriculare CIG 400, care îi aparține cu drept de proprietate. A activat pe ruta Dnestrovsc-Lipcani, care este administrată de SRL „Lilia Şolom”. Reclamantul susţine că în perioada 01 septembrie 2006 pînă în septembrie 2009 a deservit ruta dată pentru ce ca remunerație, datorită înțelegerilor scrise și verbale cu SRL „Lilia Şolom”, ultimul îi datorează suma de 44643 lei. Dat fiind că pîrîtul nu-i achita sumele investite în transportul de pasageri, reclamantul a reziliat contractul de transport şi totodată a vîndut microbuzul cumpărătorului şi coproprietarului SRL „Lilia Şolom” – Lungu Igor.

Contractul de vînzare - cumpărare a fost încheiat în formă verbală, autentificat notarial şi nu au fost eliberate careva procuri. Ulterior, pîrîtul a folosit mijlocul de transport pentru transportarea pasagerilor, fără să achite reclamantului careva remunerație. A solicitat reclamantul încasarea de la pîrît a sumei de 44643 lei – pentru prestarea serviciilor de transport și locațiune, dobînda (pentru perioada 01.09.2009- 09.07.2013) în sumă de 10750,42 lei, dobînda de întîrziere (pentru perioada 01.09.2009-09.07.2013) – 537,52 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 32000 lei, cheltuielile legate de deplasarea avocatului în sumă de 19850 lei și taxa de stat în sumă de 3663,40 lei, iar în total suma de 111444,34 lei.

Prin hotărîrea din data de 09 iulie 2013 a judecătoriei Briceni, cererea lui Popa Tudor a fost admisă. Prin decizia din data de 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat de SRL „Lilia-Șolom” a fost admis, a fost casată hotărîrea din data de 09 iulie 2013 a judecătoriei Briceni și pronunțată o nouă hotărîre prin care cererea lui Popa Tudor a fost respinsă. La data de 10 iunie 2014 Popa Tudor a depus recurs împotriva deciziei din data de 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălți. În motivarea recursului s-a indicat că decizia este ilegală și neîntemeiată și la adoptarea acesteia a fost aplicată legea care nu urma să fie aplicată. A indicat recurentul că instanţa de apel a reţinut darea în locaţiune către SRL „Lilia-Şolom” a microbuzul de model „Mercedes 312”, dar nu a aplicat prevederile art. 875 Cod Civil.

Mai mult că intimatul în şedinţele de judecată a recunoscut existenţa raportului juridic de locaţiune, dar nu a achitat chiria şi nu a demonstrat acest fapt conform prevederilor art.118 CPC. Faptul că SRL „Lilia-Şolom” a prestat servicii de transport a fost demonstrat pe deplin atît în instanţa de fond cît şi în cea de apel, însă instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 970 Cod Civil, intimatul fiind obligat să plătească retribuția cuvenită. A mai indicat recurentul că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi anume a soluţionat pricina ca un litigiu de muncă ceia ce nu corespunde realităţii şi pretenţiilor invocate atît în cererea de chemare în judecată cît şi în cererea concretizată privind încasarea datoriei.

La fel a indicat recurentul că instanţa de apel a casat hotărîrea primei instanţe în lipsa cărorva temeiuri prevăzute de art. 386 CPC. De asemenea a indicat recurentul că Curtea de Apel Bălţi a confundat transmiterea în locaţiune a rutei „Lipcani-Dnestrovsk” pentru transportarea pasagerilor, ceia ce este imposibil şi ilegal, cu transmiterea în locaţiune a microbuzului care îi aparține cu drept de proprietate privată lui Popa Tudor. Atît în cererea de apel cît şi în cererea suplimentară la cererea de apel, intimatul nu a adus nici o probă pertinentă împotriva hotărîrii primei instanţe şi nu a făcut nici o trimitere la prevederile legislaţiei în vigoare care ar încadra temeiurile casării sau modificării hotărîrii de către instanţa de apel.

La fel, a indicat recurentul că termenul şi posibilitatea legală de a prezenta probe pentru SRL „Lilia-Şolom” a expirat, însă instanţa de apel în trei şedinţe suplimentare (din data de 04.02.2014, 04.03.2014 şi 08.04.2014) a admis şi a reclamat un act al Inspectorului fiscal din 05.05.2011 care nu are relevanţă cu cauza, deoarece pretenţiile sale privind încasarea datoriei se referă la perioada anului 2009, pe cînd conţinutul şi concluziile actului se referă la perioada anului 2008. Astfel, indică recurentul că administraţia SRL „Lilia-Şolom” nu a prezentat inspecţiei muncii date veridice şi respectiv concluzia privind lipsa restanţelor la plata salariului se referă la anul 2008, pe cînd recurentul a înaintat pretenţii privind încasarea datoriei pentru perioada anului 2009 şi nu pentru salariu, ci pentru locaţiunea microbuzului şi prestări servicii.

Mult mai mult că nici odată nu a primit salariu de la intimat, iar SRL „Lilia-Şolom” a refuzat să prezinte instanţei de fond listele salariale. La fel, indică recurentul că SRL „Lilia-Şolom” nu a executat încheierea judecătoriei Briceni din 24 aprilie 2013, prin care s-a ordonat SRL „Lilia-Şolom” să prezinte instanţei lista angajaţilor, lista lunară de plată a salariilor angajaţilor şi dările de seamă pentru perioada de timp de la 01.09.2006 până la 01.10.2009 , documente contabile care atestă remunerările recurentului, ceea ce suplimentar demonstrează încălcarea de către SRL „Lilia-Şolom” a prevederilor legislaţiei în vigoare şi a drepturilor sale.

A mai indicat recurentul că părtinirea instanţei de apel în interesele SRL „Lilia- Şolom” este evidentă şi datorită faptului că a lăsat fără atenţie încălcările depistate de inspecţia muncii la SRL „Lilia-Şolom”, privind neprezentarea contractului individual de muncă, neachitarea mijloacelor băneşti pretinse și nu cele salariale care erau ridicate de administraţia intimatului în locul recurentului, cu încălcarea drepturilor lui şi fără acceptul acestuia. Menționează recurentul că prima instanţă a elucidat şi constatat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, concluziile primei instanţe din hotărîre fiind conforme acestora, cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural.

Circumstanţele au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente prezentate de recurent, precum şi de cele prezentate la instanţa de apel şi ignorate de aceasta, cum sunt: raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2354 din 11.12.2013 privind stabilirea identităţii manuscriselor anexate la materialele dosarului drept întocmite de administraţia SRL „Lilia-Şolom”; adeverinţa DTCA 0013172 din 05.12.2013; adeverinţa DTCA 0013289 din 14.12.2013. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Popa Tudor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Popa Tudor împotriva deciziei din data de 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală