2ra-3913/13 — Obligarea admiterii pe rută a unitatii de transport

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-3913/13 Judecător: E. Cojocari Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Belostecinic Ştefan, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Belostecinic Ştefan către SRL „Mihaela SA”, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău, privind admiterea unităţii de transport pe rută, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 21 martie 2012, Belostecinic Ştefan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Mihaela SA”, intervenient accesoriu Primăria mun.

Chişinău, solicitînd obligarea pîrîtei de a admite pe ruta de microbuz nr. 119, unitatea de transport Mercedes 313 CDI, n/î C NI 238, 18 locuri, anul de fabricaţie 2005. În motivarea acţiunii, reclamantul Belostecinic Ştefan a invocat că, la data de 16 februarie 2010, dînsul s-a adresat cu cerere Primăriei mun. Chişinău, solicitînd adoptarea unei decizii privind autorizarea prestării serviciilor de transport public pe ruta de microbuz nr. 119. Urmare a cererii înaintată, a fost adoptată decizia privind autorizarea pentru prestarea serviciilor de transport public de călători în mun. Chişinău, pe ruta municipală de microbuz nr. 119 a unităţii de transport Mercedes 313 CDI, n/î C NI 238, 18 locuri, anul de fabricaţie 2005, care aparţine lui Belostecinic Ştefan.

În conformitate cu răspunsul Primăriei mun. Chişinău din 27.10.2010, nr. 07-2- 2528, oferit AO „Societatea Cernobîl din Moldova”, a fost confirmat faptul adoptării deciziei vizate şi expedierea acesteia spre executare către „Mihaela SA” SRL, care administrează din numele şi în interesul administraţiei publice locale ruta de microbuz nr. 119, în baza Contractului de administrare a rutei din 27.07.2001 şi a acordului adiţional din 21.06.2005. Astfel, SRL „ Mihaela SA” a fost obligată contactual să execute deciziile Primăriei. Necătînd la aceasta, la repetatele adresări din partea dînsului în vederea executării deciziei nominalizate, „Mihaela SA” SRL nu a admis unitatea de transport de model Mercedes 313 CDI, n/î C NI 238, 18 locuri, anul de fabricaţie 2005, la rută.

Reclamantul indică că, avînd acceptul Primăriei mun. Chişinău mai mult de un an, este pus în imposibilitatea de a activa pe rută şi de a obţine venituri, motiv pentru care a înaintat prezenta acţiune. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2012, acţiunea înaintată de Belostecinic Ştefan către SRL „Mihaela SA”, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău, privind admiterea unităţii de transport pe rută, a fost respinsă ca neîntemeiată. La 10 ianuarie 2013, Belostecinic Ştefan a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei hotărîri noi privind admiterea acţiunii înaintate.

În motivarea cererii, apelantul a indicat că la examinarea cauzei instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, a interpretrat greşit probele şi nu a ţinut cont de depoziţiile intervenientului accesoriu, reprezentantului Primăriei mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Belostecinic Ştefan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În motivarea deciziei, instanţa de apel remarcă că reclamantul solicită obligarea pîrîtului SRL „Mihaela SA” de a executa o decizie a Primăriei mun. Chişinău, privind prestarea serviciilor de transport public de călători în mun. Chişinău, pe ruta municipală de microbuz nr. 119, a unităţii de transport Mercedes 313 CDI, n/î C NI 238, 18 locuri, anul de fabricaţie 2005, ce aparţine lui Belostecinic Ştefan şi prezintă întru confirmarea poziţiei sale o copie de pe aşa-numita Decizie fără număr, în care nu este indicată data adoptării, mijlocul de transport şi ruta pentru care se autorizează prestarea serviciilor de transport, lipseşte menţiunea despre înregistrarea deciziei în actele Primăriei.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 02 septembrie 2013, Belostecinic Ştefan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Belostecinic Ştefan asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Belostecinic Ştefan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Belostecinic Ştefan, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Belostecinic Ştefan către SRL „Mihaela SA”, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău, privind admiterea unităţii de transport pe rută. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3