2ra-2365/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: L. Danişilia dosarul nr.2ra - 2365/14 instanţa de apel: S.Procopciuc, E. Grumeza, V. Harmaniuc DE CIZIE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Nicolae Clima judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de Bujor Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bujor Valentin împotriva Bazei de Transport Auto nr. 9, or.

Donduşeni privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Bujor Valentin şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Donduşeni din 19 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 19 septembrie 2013 reclamantul Bujor Valentin a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului SA” BTA-9„ Donduşeni, solicitînd încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a 179400 lei, suma plătită pentru răscumpărarea autobusului PAZ-52053 nr. de înmatriculare DNAH 623 conform contractului de locaţiune nr.13 din 24.12.08, ca fiind însuşite ilegal, încasarea venitului ratat în sumă de 17655,36 lei, dobânda de întârziere de 23540,53 lei şi cheltuielile de judecată, scutirea de la plata taxei de stat.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în luna august 1974 a fost angajat în calitate de şofer pe autobusul pentru transportarea pasagerilor la BTA_9 din or.Donduşeni, unde a activat fără întrerupere pînă în anul 2012. La 24.12.08 la iniţiativa administraţiei SA" BTA-9" a fost impus să semneze contractul de locaţiune a mijlocului de transport cu drept de răscumpărare, a autobuzului PAZ-32053. Conform contractului de locaţiune nr.13 cu drept de răscumpărare el a fost obligat de către pîrît să lucreze pe autobuzul PAZ-32053 nr.de înmatriculare DNAH 625 timp de 5 ani şi începînd cu 01.01.09 să achite în casa BTA-9 suma de 260 000 lei pentru răscumpărarea deplină a autobuzului, după care autobuzul urma să-i fie transmis în proprietate.

Susţine reclamantul că a 1 achitat regulat plata pentru răscumpărarea autobusului. La 14.05.12 a fost eliberat din funcţie din iniţiativa pârâtului. Pe parcursul a 3 ani şi 5 luni reclamantul a achitat 179400 lei, pe care solicită să-i fie restituită de către pîrît. Eliberîndu-1 din funcţia de şofer pîrîtul a încălcat prevederile pct.2.4 al contractului, în care este stipulat că contractul nu poate fi reziliat în mod unilateral de către locator. Venitul ratat din suma reţinută de pîrît constituie 17655,36 lei, iar dobânda de întârziere constituie 23540,53 lei. Cere reclamantul Bujor Valentin încasarea de la SA „BTA-9” în beneficiul său 179400 lei achitat cu titlu de valoare a autobusului, 17655,36 lei venitul ratat şi 23540,53 lei dobânda de întârziere.

Prin hotărârea judecătoriei Donduşeni din 19 decembrie 2013 acţiunea s-a respins. S-a încasat de la Bujor Valentin în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 6707,87 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Bujor Valentin şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Donduşeni din 19 decembrie 2013. La 02 iunie 2014 Bujor Valentin a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18.03.2014 şi hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 19.12.2013 cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţa de apel a încălcat normele de drept material.

Prin urmare, menţionează că instanţele judecătoreşti neobiectiv, nu sub toate aspectele unilateral şi cu precădere în interesele intimatului au examinat cauza, negând şi respingând un şir de circumstanţe importante. Recurentul consideră că este o îmbogăţire nejustificată şi ilegală a intimatului, reținându-i suma acumulată, el rămânând fără bunul mobil—autobusul de marca PAZ şi suma de 126110 lei, acumulată pe parcursul a trei ani. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii există dovada recepţionării de către recurent a deciziei instanţei de apel, expediată conform scrisorii de însoţire din 25 aprilie 2014. (f.d.145).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel atacate, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţei. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii.

2 Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a reţinut că reclamantul Bujor Valentin a încălcat condiţiile contractului şi nu s-a folosit de dreptul de răscumpărare anticipată a autobusului, conform art. 9.3 al Contractului, în acest caz bunul închiriat se restituie locatorului fară rambursarea sumelor deja plătite de locatar. Prima instanţa menționează, că suma de răscumpărare a automobilului achitată de Bujor Valentin, nu este o sumă de achitare parţială a autobusului ci constituie uzura mijlocului de transport, costul motorinei, salariul locatarului, retribuţiilor şi îndemnizațiilor, întreţinerea personalului, prin urmare şi din aceste considerente suma achitată nu poate fi restituită reclamantului.

Instanţa de apel a respins apelul declarat de Bujor Valentin şi a menţinut hotărîrea primei instanţe. În acest context, instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă corect a aplicat prevederile legii materiale, constatând că raportului juridic din speţă nu-i sunt aplicabile prevederile art. 1389 CC pentru ca BTA-9 să poată fi obligată la restituirea prestaţiei. În contextul celor relatate,instanţa de apel a apreciat just concluzia instanţei de fond de respingere a pretenţiilor apelantului de încasarea a sumei achitate pentru răscumpărarea autobusului, a venitului ratat, a dobânzii de întârziere cît şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrilor judecătoreşti contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiate soluţiile instanţelor de judecată.

Din materialele cauzei se constată că la data de 19.09.2013 reclamantul Bujor Valentin a depus a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului SA” BTA-9„ Donduşeni, solicitînd încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a 179400 lei, suma plătită pentru răscumpărarea autobusului PAZ-52053 nr. de înmatriculare DNAH 623 conform contractului de locaţiune nr.13 din 24.12.08, ca fiind însuşite ilegal, încasarea venitului ratat în sumă de 17655,36 lei, dobânda de întârziere de 23540,53 lei şi cheltuielile de judecată, scutirea de la plata taxei de stat. (f.d 2-4).

Instanţa de recurs reţine că la data de 24 decembrie 2008 între părţi a fost încheiat contractul de locaţiune a mijlocului de transport cu drept de răscumpărare a autobuzului PAZ-32053, nr. 13, prin care părţile au prevăzut posibilitatea cumpărării bunului de către locatar (f.d 16-21) De asemenea instanţa de recurs constată că de către întreprindere a fost întocmit un grafic de achitare a plăţii pentru uzura ( cumpărarea) tuturor autobuselor, inclusiv şi a autobusului de model PAZ- 32053 n/î DNAN-625, care a fost semnat şi de locatarul Bujor Valentin (f.d.23-24). Conform graficului, pe perioada ianuarie 2009 - decembrie 2013, s-a preconizat pentru achitare 260000 lei, sumă în care întră şi uzura mijlocului de transport arendat de către Bujor Valentin, s-au achitat de facto doar 126110 lei,fapt confirmat prin informaţia prezentată de directorul S.A.

„ BTA-9” (f.d.64-65). Instanţa de recurs reţine că la data de 07.11.2012 în baza ordinului nr. 46 Bujor Valentin a fost eliberat din funcţie, cu rezilierea contractului de muncă. (f.d. 31). 3 Instanţa de recurs reţine că potrivit prevederilor . 875 CC, prin contractul de locațiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Din contractul menţionat respectiv rezultă, că părţile au prevăzut posibilitatea cumpărării pe viitor a bunului ce constituie obiect al locaţiunii, prin urmare este în esenţa constituind un antecontract.

Instanţa de recurs menţionează că la data de 28.05.2012 în baza răspunsului administraţiei „BTA -9” reclamantului i-au fost aduse la cunoştinţă condiţiile obţinerii dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport, or potrivit pct. 6.1.2 şi 6.1.3 se prevede posibilitatea dobîndirii dreptului de proprietate asupra autobusului, achitînd suma rămasă spre răscumpărare sau transmiterea drepturilor şi obligaţiunilor rezultate din contract altei persoane, la dorinţa reclamantului, însă Bujor Valentin nu a reacţionat la propunerea pârâtului (f.d 66). Respectiv dat fiind faptul că contractul de locaţiune nu a fost reziliat şi încă îşi produce efectele juridic, urmează a fi executat în corespundere cu prevederile art 512 CC, care prevede faptul că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, la locul şi modul stabilit, Bujor Valentin nu beneficiază de restituirea sumelor revendicate.

De asemenea instanţa reţine că reclamantul Bujor Valentin nu s-a folosit de dreptul de răscumpărare a autobusului, or conform pct.9.3 al contractului de locaţiune nr.13 locatarul este obligat să achite suma restantă, devenită a plăţii lunare pentru utilizarea bunului închiriat şi a preţului de răscumpărare a bunului închiriat, precum şi penalitatea, iar bunul închiriat se restituie locatorului fără rambursarea sumelor deja plătite de locatar. Instanţa de recurs nu poate reţine argumentele recurentului privitor la îmbogățirea fără justă cauză, dat fiind faptul că îmbogăţirea fără justa cauză reprezintă acţiunea civilă prin care persoana care a suferit o diminuare a patrimoniului său, ca urmare a îmbogăţirii fără justă cauză a patrimoniului altei persoane.

Tot aici instanţa de recurs reţine că potrivit art. 1389, alin (1) CC persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobândit ceva (acceptant) ca urmare a executării unei prestaţii de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a economisit. Nu este relevant faptul dacă îmbogăţirea fără justă cauză a avut loc ca rezultat al comportamentului uneia dintre părţi, a unui terţ sau ca urmare a unei cauze independente de voinţa lor. Respectiv instanţa de recurs constată lipsa temeiurilor restituirii sumei restante ca temei de îmbogățire fără justă valoare dat fiind faptul că îmbogăţirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.

Instanţa de recurs de asemenea consideră neargumentate afirmaţiile lui Bujor Valentin, precum că a semnat contractul de locaţiune prin constrângere, dat fiind faptul că acesta nu a prezentat careva probe în acest sens. 4 Astfel sub aspectul celor relatate, raportând circumstanţele de drept invocate la cele de fapt, se constată, că argumentele indicate de reclamant sînt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. În acest context, nu pot fi reţinute argumentele recurentului Bujor Valentin în favoarea posibilităţii admiterii recursului declarat. În conformitate cu art.427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Bujor Valentin.

Se menţine deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014 şi hotărârea judecătoriei Donduşeni din 19 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bujor Valentin împotriva Bazei de Transport Auto nr. 9, or. Donduşeni privind încasarea sumei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 5