2ra-2223/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi partajarea proprietăţii comune în devălmăşie

prima instanţă: Iu. Moldovan dosarul nr. 2ra-2223/14 instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, Sv. Leu DECIZIE 01 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Ion Guzun Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Valentina Mîrza în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Mîrza împotriva lui Gheorghe Triboi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi partajarea bunurilor împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 23 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Valentina Mîrza din alte considerente, casată hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea înaintată de Valentina Mîrza constată: La 24 octombrie 2011 Valentina Mîrza a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Triboi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi partajarea acesteia.

În motivarea acţiunii a indicat că cu Gheorghe Triboi a concubinat din anul 1988, oficial fiind căsătoriţi din 21 aprilie 1998, eveniment înregistrat şi trecut în registrul actelor de stare civilă cu nr. 2 la 21 aprilie 1998. Din căsătorie au un copil, fiul Alexandru Triboi, născut în anul 1989. Indică că prin sentinţa civilă nr. 2523 din 08 septembrie 2008 a Judecătoriei Răcari, România, căsătoria a fost desfăcută. Menţionează că în toată această perioadă a dus cu pârâtul gospodărie comună, dobândind bunuri proprietate comună în devălmăşie şi anume imobilul situat în sat. Maximovca r-nul Anenii Noi şi bunurile mobile necesare convieţuirii comune. Declară că acest imobil, conform extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor, eliberat la 08 august 2011 cu nr. 361 constă din lotul de pământ cu destinaţie pentru construcţie situat în sat.

Maximovca r-nul Anenii Noi, pe care este amplasată casa de locuit, garajul şi o anexă. 1 Explică că iniţial a dorit să soluţioneze pretenţiile patrimoniale pe cale amiabilă, în baza unui acord privind împărţirea bunurilor, dar acest lucru nu s-a reuşit, motiv pentru care a decis să se adreseze cu acţiune în instanţa de judecată. Totodată, invocă că lotul de teren şi imobilul construit de către Valentina Mîrza şi fostul soţ, conform Registrului de evidenţă a gospodăriilor, sunt înregistrate pe numele lui Gheorghe Triboi, însă nu sunt perfectate documentele necesare şi nu sunt înregistrate la Oficiul Cadastral Teritorial, iar fostul soţ singur nu întreprinde măsuri în vederea perfectării acestor acte.

Afirmă că tentativa de a perfecta documentele şi anume după ieşirea la faţa locului pentru întocmirea actului de stabilire a hotarelor sectorului de teren la 01 septembrie 2011, împreună cu specialistul Societăţii Comerciale ”Geomar Grup” SRL T. Condrea şi după întocmirea actului, a întâlnit obstacole, din motivul că bunul imobil este înregistrat pe numele fostului soţ Gheorghe Triboi. La fel, indică că după desfacerea căsătoriei a revenit la numele de familie înainte de a încheia căsătoria, iar fostul soţ refuză să elibereze procură pe numele ei, pentru a se ocupa personal de perfectarea documentelor necesare pentru ulterioara partajare a averii comune în devălmăşie, din care motiv solicită recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi partajarea bunurilor.

Precizează că în afară de lotul de pământ şi imobilul amplasat pe acel lot, în timpul căsătoriei au fost agonisite şi alte bunuri mobile de importanţă majoră, valoarea totală a cărora le apreciază la suma de 38200 lei, pe care de asemenea le consideră că urmează a fi supuse partajării. Solicită repunerea în termen de declarare a cererii de chemare în judecată; recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra lotului de pământ cu destinaţie pentru construcţie situat în sat. Maximovca r-nul Anenii Noi; recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile amplasate pe acest lot (casa de locuit, garajul şi o anexă) precum şi asupra bunurilor mobile. De asemenea, a mai solicitat reclamanta şi numirea unei expertize de evaluare a bunului imobil precum şi încasarea cheltuielilor de judecată din contul pârâtului în beneficiul ei.

În cadrul şedinţei de judecată din 06 iunie 2012, prin încheierea protocolară a fost admis demersul reprezentantului reclamantei avocatului Maria Antoci, cu privire la atragerea în proces ca intervenient accesoriu a Eudochiei Triboi (f. d. 74). La 21 februarie 2013 Valentina Mîrza reprezentată de avocatul Maria Antoci, a depus cerere de modificare a acţiunii, solicitând declararea nulă a acordului de reziliere al contractului de donaţie din 10 mai 2012, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi; recunoaşterea ca fiind simulat contractului de donaţie nr. 2114 din 03 mai 1995 încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi cu privire la donaţia terenului cu suprafaţa de 181 m. p., pe care se afla o casă nefinisată, bordei, gard în sat.

Maximovca, r-nul Anenii Noi, recunoaşterea contractului de donaţie a terenului cu suprafaţa de 181 m. p., pe care se află o casă nefinisată, bordei, gard amplasate în sat. Maximovca, r-nul Anenii Noi, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi ca fiind un contract de vânzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi 2 partajare bunurilor, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată în beneficiul reclamantei. În motivarea cererii date a invocat că Valentina Mîrza au început să ducă o gospodărie în comun cu Gheorghe Triboi din anul 1988. Dat fiind că la început nu dispuneau de un spaţiu locativ în proprietate, au închiriat apartament în mun. Chişinău. Indică că printr-o înţelegere prealabilă între ei şi familia fratelui lui Gheorghe Triboi, Valentin Triboi, care locuia în sat.

Maximovca r-nul Anenii Noi, a fost solicitat Primăriei localităţii date, teren pentru construcţia unei case. Terenul de fapt urma a fi transmis pentru familia lui Gheorghe Triboi şi Valentina Mîrza (Triboi), care au achitat 300 dolari SUA. Menţionează că odată cu începerea construcţiei pe terenul dat a unei căsuţe mici, a apărut necesitatea de a perfecta anumite contracte cu furnizorii de reţele electrice, gaze naturale etc. Astfel, au decis ca terenul şi construcţia iniţiată să fie trecută pe numele familiei pentru care de facto a fost solicitat terenul dat şi care construia imobilul. Ca rezultat, la 03 mai 1995, pentru a evita cheltuieli suplimentare s-a decis ca terenul să fie transmis de Eudochia Triboi nu prin contract de vânzare-cumpărare, cum de fapt a fost în realitate, dar prin contract de donaţie.

Astfel, consideră că la caz urmează a fi recunoscut drept simulat contractul de donaţie din 03 mai 1995 cu nr. 2114, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi, acesta de facto fiind un contract de vânzare-cumpărare. Declară că dânsa s-a adresat cu cerere către notarului public Valentina Parcalab, în urma căruia i-a fost eliberate copiile actelor care atestă că la 03 mai 1995 Eudochia Triboi a donat lui Gheorghe Triboi terenul cu suprafaţa de 181 m. p., pe care se afla o casă nefinisată, bordei şi gard. De asemenea, i-a fost eliberat şi acordul de reziliere a contractului de donaţie din 10 mai 2012. Susţine că prin aceste acţiuni s-a urmărit scopul de a o lipsi pe Valentina Mîrza de posibilitatea de a partaja bunurile comune.

Relatează că ţinând cont de faptul că bunul imobil dat se afla în litigiu din 24 octombrie 2011, iar rezilierea contractului de donaţie a avut loc la 10 mai 2012, adică până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi au creat situaţia de imposibilitate de a executa o eventuală hotărâre judecătorească de admitere a acţiunii date. Astfel fiind, este de opinia că la caz apare necesitatea declarării ca fiind nul acordul de reziliere a contractului de donaţie din 10 mai 2012, încheiat între aceştia. Făcând referire la prevederile art. 366, 367, 371 Cod civil, precizează că bunul în litigiu care constă din terenul cu suprafaţa de 818 m. p. şi construcţiile care se află pe acest teren - casa de locuit mică, casa de locuit mare, bordeiul şi garajul, înregistrate în Registrul de evidenţă a gospodăriilor Primăriei sat.

Maximovca, r-nul Anenii Noi, constituie proprietate comună în devălmăşie a foştilor soţi Gheorghe Triboi şi Valentina Mîrza, ca fiind obţinută în perioada anilor 1988-2008, când duceau o gospodărie comună, partajarea cărora o solicită. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 august 2013 acţiunea cu privire la partaj a fost respinsă ca nefondată. 3 Prin decizia Curţii de Apel Bender din 23 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de Valentina Mîrza din alte considerente, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea înaintată de Valentina Mîrza împotriva lui Gheorghe Triboi. La 12 mai 2014, Valentina Mîrza a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs a invocat dezacordul atât cu hotărârea primei instanţe cât şi cu decizia instanţei de apel, considerând că la examinarea pricinii civile nu au fost respectate prevederile art. 240 CPC. Declară că prin cererea de chemare în judecată Valentina Mîrza a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra lotului de pământ cu destinaţie pentru construcţie situat în sat. Maximovca, r-nul Anenii Noi şi a bunurilor imobile amplasate pe acest lot - casa de locuit, garaj şi anexa. Susţine că acest capăt de acţiune a fost respins de ambele instanţe, iar instanţa de apel a concluzionat că instanţa de fond corect a constatat circumstanţele şi anume că la materialele cauzei lipseşte, extrasul din registrul bunurilor imobile, care ar indica după cine sunt înregistrate aceste bunuri.

Explică că instanţele de judecată nu au luat în consideraţie argumentele invocate de dânsa referitoare la faptul că nu s-a grăbit să perfecteze actele, deoarece nu se gândea că este o urgenţă, ambii muncind peste hotarele ţării pentru a avea posibilitate materială de a construi această casă. Afirmă că dacă bunul era înregistrat la OCT Anenii Noi, atunci dânsa înainta cerere de chemare în judecată doar cu privire la partajarea bunurilor, dar nu şi recunoaşterea dreptului de proprietate. Indică că în susţinerea acestui fapt au fost ascultaţi mai mulţi martori în şedinţa de judecată, care au confirmat cu certitudine cine a construit bunul.

Referitor la capătul de acţiune înaintat prin cererea de modificare a pretenţiilor şi anume cererea privind declararea nulităţii acordului de reziliere a contractului de donaţie din 10 mai 2012, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi, cât şi recunoaşterea ca fiind simulat contractul de donaţie nr. 2114 din 03 mai 1995, instanţa de apel a considerat incorectă şi greşită soluţia instanţei de fond privind judecarea într-o procedură separată şi a considerat oportun şi necesar de a se expune pe marginea acestor pretenţii, ţinând cont de faptul că instanţa de fond a omis să se expună şi prin urmare, a respins aceste pretenţii, drept motiv invocând că părţile nu se aflau în căsătorie legală.

În acest sens, menţionează recurenta că probele administrate la materialele cauzei confirmă cu certitudine faptul cui îi aparţinea bunul în realitate. Invocă că de fapt terenul a fost înregistrat pe numele Eudochiei Triboi doar formal, iar potrivit art. 221 Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice este nul, iar actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic, de asemenea este nul. Totodată, subliniază că bunul imobil nu a fost înregistrat la OCT pe numele cui aparţine de facto, din simplul motiv că nu s-a atras atenţia cuvenită acestei situaţii. 4 Afirmă că actele nu au fost perfectate nici pe numele Eudochiei Triboi, deoarece aceasta nu pretindea la acest bun, pe motiv că ştia cu certitudine cine a construit bunurile date.

La 20 iunie 2014 Gheorghe Triboi a depus referinţă prin care a solicitat ca recursul depus de către Valentina Mîrza să fie considerat inadmisibil, deoarece a fost omis termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 434 CPC, iar argumentele invocate poartă un caracter declarativ. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia motivată a deciziei recurate a fost expediată în adresa reprezentantului recurentei la 06 martie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 6-2/2361 (f. d. 199) şi recepţionată de destinatar la 11 martie 2014. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 12 mai 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii în partea dată spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Iar în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată, împotriva lui Gheorghe Triboi, iniţial, Valentina Mîrza a solicitat repunerea în termen de declarare a cererii de chemare în judecată, recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra lotului de pământ cu destinaţie pentru construcţie situat în sat.

Maximovca r-nul Anenii Noi, asupra bunurilor imobile amplasate pe acest lot - casa de locuit, garajul şi o anexă, precum şi asupra bunurilor mobile, numirea unei expertize pentru evaluarea bunurilor în litigiu şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. Ulterior, prin cererea de modificare a pretenţiilor Valentina Mîrza a solicitat declararea nulă a acordului de reziliere a contractului de donaţie din 10 mai 2012, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi, recunoaşterea ca fiind simulat contractului de donaţie nr. 2114 din 03 mai 1995 încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi cu privire la donaţia terenului cu suprafaţa de 181 m. p., pe care se afla o casă nefinisată, bordei, gard în sat.

Maximovca, r-nul Anenii Noi, recunoaşterea contractului de donaţie a terenului cu suprafaţa de 181 m .p., pe care se află o casă nefinisată, bordei, gard amplasate în sat. Maximovca, r-nul Anenii Noi, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi ca fiind un contract de vânzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie a acestor bunuri şi partajare lor. 5 Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, respingând cererea cu privire la partaj ca fiind neîntemeiată. Judecând apelul declarat de către Valentina Mîrza, instanţa de apel a găsit necesar de a-l admite din alte considerente decât cele invocate, a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o hotărâre nouă prin care acţiunea înaintată de Valentina Mîrza împotriva lui Gheorghe Triboi a fost respinsă integral ca neîntemeiată.

Astfel, instanţa de apel stabilind că prima instanţă nu s-a expus în privinţa cerinţei Valentinei Mârza cu privire la recunoaşterea drept simulat a contractului de donaţie din 10 mai 2012 încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi prin care a fost donat terenul cu suprafaţa de 181 m. p., pe care se afla o casă nefinisată, bordei, gard în sat. Maximovca, r-nul Anenii Noi şi recunoaşterea acestuia ca contract de vânzare-cumpărare, declararea nulităţii acordului de reziliere a contractului de donaţie a terenului cu suprafaţa de 181 m. p., încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi la 10 mai 2012, a decis rejudecarea pricinii şi examinarea în fond a acestui capăt de cererea şi, pronunţând o nouă hotărâre, a respins integral cererea de chemare în judecată.

Instanţa de recurs relevă că instanţele de judecată ierarhic inferioare just au respins capătul de cerere a Valentinei Mîrza privind recunoaşterea drept simulat a contractului de donaţie nr. 2114 din 03 mai 1995 încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi cu privire la donaţia terenului cu suprafaţa de 818 m. p. situat în sat. Maximovca şi recunoaşterea acestuia ca fiind un contract de vânzare-cumpărare, declararea nulă a acordului de reziliere a contractului de donaţie din 10 mai 2012, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi, recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie a acestui teren ţi partajarea lui. Or, Valentina Mâra nu a prezentat probe incontestabile şi pertinente ce ar demonstra faptul că contractul nr. 2114 din 03 mai 1995, prin care Eudochia Triboi a donat lui Gheorghe Triboi terenul cu suprafaţa de 818 m. p., amplasat în sat.

Maximovca este unul simulat, cum, de altfel, nu au fost prezentat probe şi în confirmarea faptului că în realitate terenul în litigiu a fost procurat de ea şi fostul ei soţ Gheorghe Triboi, contra sumei de 300 dolari SUA, susţinerile date având un caracter pur declarativ. Mai cu seamă se va menţiona că argumentul recurentei precum că la acel moment a fost decis să fie încheiat un contract de donaţie şi nu unul de vânzare-cumpărare din considerentul de a evita cheltuieli suplimentare, precum şi cel că nu s-a grăbit să perfecteze actele pe terenul în litigiu, deoarece nu se gândea că este urgent, sunt nepertinente situaţiei cu privire la nulitatea actului juridic.

În acest context al analizei legalităţii deciziei instanţei de apel în privinţa cerinţelor menţionate, instanţa de recurs remarcă că contractul de donaţie, anularea cărui se solicită a fost semnat la 03 mai 1995, pe când căsătoria între Valentina Mârza şi Gheorghe Triboi a fost înregistrată în anul 1998. Prin urmare, în speţă sunt relevante şi prevederile art. 22 alin. (1) Codul familiei care indică că bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza 6 altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.

Faţă de cele expuse, se constată a fi corect respinse şi cerinţele cu privire la declararea nulă a acordului de reziliere a contractului de donaţie din 10 mai 2012, încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi şi recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra terenului în litigiu cu partajarea lui, acestea fiind cerinţe subsecvente celei cu privire la recunoaşterea drept simulat contractul de donaţie nr. 2114 din 03 mai 1995 încheiat între Eudochia Triboi şi Gheorghe Triboi cu privire la donaţia terenului cu suprafaţa de 818 m.p. situat în sat. Maximovca şi recunoaşterea acestuia ca fiind un contract de vânzare- cumpărare. Totodată, analizând decizia recurată în raport cu argumentele expuse în recurs în partea respingerii cerinţei Valentina Mârza cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie a construcţiilor amplasate pe terenul cu suprafaţa de 818 m. p., din sat.

Maximovca şi anume casa de locuit, şura şi garajul şi partajare acestora, instanţa de recurs constată ilegalitatea acestei în partea dată. Aceasta deoarece, concluzia instanţei cu privire şi la respingerea acestui capăt de cerere, nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns în această parte. În acest context se va menţiona că în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel de către Tatiana Ignat reprezentată de avocatul Stela Lefter, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, dar a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, remarcând în mod general unele argumente reţinute de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

Având în susţinere prevederile legale menţionate, instanţa de recurs relevă că unul din argumentele de bază, asupra cărui a insistat Valentina Mîrza atât în cererea de chemare în judecată cât şi în cea de apel în susţinerea cerinţei cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile amplasate pe terenul de pământ cu destinaţie pentru construcţie, situat în sat. Maximovca, r-nul Anenii Noi, este că aceste construcţii au fost efectuate în perioada căsătoriei, din surse financiare comune a ei şi a fostului soţ Gheorghe Triboi.

7 Instanţa de apel, însă, fără a intra în esenţa acestui argument, care, de altfel, se invoca ca unul din motivele de bază pentru care se solicită recunoaşterea dreptului de proprietate, şi fără a-l supune verificării, a respins acest capăt de cerinţe din simplu motiv că instanţei de judecată nu a fost prezentat extrasul din registrul bunurilor imobile, ce ar confirma înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile din litigiu.

Or, la caz au relevanţă dispoziţiile art. 290 şi 321 Cod civil care prevăd înregistrarea drepturilor asupra bunurilor imobile şi modurile de dobândire a dreptului de proprietate, din sensul cărora este de înţeles că la soluţionarea litigiului asupra imobilului, apărut înainte de finalizarea construirii şi înregistrării lui, instanţa judecătorească nu poate să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, însă poate să recunoască acest drept asupra materialelor de construcţie din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a proprietarului materialelor şi al autorizaţiei de construcţie de a continua construirea şi a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă.

Sub aspectul celor relatate, este cert că instanţa de apel a omis de a verifica temeinicia pretenţiei Valentinei Mârza cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra construcţiilor amplasate pe terenul din sat. Macsimovca, prin prisma acestor reglementări în raport cu probele prezentate de părţi, or neînregistrarea bunului imobil în registrul bunurilor imobile nu poate lipsi recurenta de a pretinde la recunoaşterea acestui drept. Considerentele reţinute indică cert la faptul că instanţa de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor ce ţin de pretenţiile cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra construcţiilor şi partajarea lor, fără a da o apreciere cuvenită materialului probator existent la dosar în raport cu prevederile legale ce guvernează raportul juridic menţionat, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 130 alin. (3) CPC.

Astfel fiind, este evident că instanţa de apel, examinând pricina, nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, capătul de cerere cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile amplasate pe lotul de teren situat în sat. Maximovca, r-nul Anenii Noi, fără a fi abordate toate aspectele importante întru soluţionarea justă a acesteia, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea deciziei în această parte cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce impune admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel în partea dată cu remiterea cauzei în această parte la rejudecare.

În rest decizia instanţei de apel se va menţine. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Valentina Mîrza. 8 Se casează în parte decizia Curţii de Apel Bender din 23 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Mîrza împotriva lui Gheorghe Triboi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi partajarea acesteia şi anume în partea prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cerinţa Valentinei Mîrza împotriva lui Gheorghe Triboi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi partajarea bunurilor imobile situate pe terenul situat în sat.

Maximovca, r-nul Anenii Noi şi pronunţată o nouă hotărâre, cu restituirea pricinii în partea dată pentru rejudecare la Curtea de Apel Bender, de un alt complet de judecători. În rest decizia Curţii de Apel Bender din 23 ianuarie 2014 se menţine. Decizia în partea menţinerii deciziei instanţei de apel este irevocabilă, iar în partea restituirii pricinii spre rejudecare nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Ion Guzun Ala Cobăneanu 9