2rac-339/14 — Încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrzierte

prima instanţă: E. Grumeza dosarul nr. 2rac-339/14 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi, ÎNCHEIERE 31 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Emporio Tavixi”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Rotăreanu Lidia” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Emporio Tavixi”, cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Emporio Tavixi” și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 02 octombrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, constată: La 05 aprilie 2013, ÎI „Rotăreanu Lidia” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Emporio Tavixi” cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că la 17 aprilie 2013 între ÎI „Rotăreanu Lidia”, având calitatea de vânzător și SRL „Emporio Tavixi”, având calitatea de cumpărător a fost încheiat contractul de livrare a produselor în asortiment nr. 17/12. Menționează că în vederea executării a contractului, întreprinderea a livrat mărfurile solicitate de către pârât în valoare de 54716,82 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale.

Susține că potrivit pct. 3.1 al contactului menționat SRL „Emporio Tavixi” şi-a asumat obligațiunea fermă față de întreprindere de a efectua achitarea plății pentru produsele procurate în termen de o zi din data livrării mărfii, mai mult, de către părți au fost stabilite sancțiuni cu privire la nerealizarea sau realizarea cu întârziere a obligațiunilor contractuale, iar conform prevederilor art. 624 alin.(1) al Codului civil, clauza penală este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Invocă că SRL „Emporio Tavixi” a achitat produsele livrate cu întârziere, astfel potrivit p.5.1 al contractului menționat urmează de a încasa din contul pârâtului și 1 dobânda de întârziere pentru neachitarea în termen, iar reieșind din numărul de zile întârziate şi penalitate de întîrziere care constituie 15279,46 lei.

Remarcă că multiplele solicitări adresate pârâtului cu privire la restituirea în mod extrajudiciar a sumelor menționate, inclusiv prin notificarea scrisă și remisă pârâtului, nu s-au soldat cu succes. Afirmă că în contextul menționat în sensul livrării produselor solicitate întreprinderea şi-a onorat obligațiunile contractuale, fapt confirmat prin actele menționate, însă SRL „Emporio Tavixi” nu și-a onorat obligațiile pecuniare, astfel creându-se la momentul actual o datorie debitorială restantă în mărime de 255,96 lei, care la fel este confirmată şi prin procesul-verbal de verificare a decontărilor reciproce. Solicită încasarea din contul SRL „Emporio Tavixi” în beneficiul ÎI „Rotăreanu Lidia” datoria restantă în sumă de 255,96 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 15279,46, iar în total suma de 15535,42 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 02 octombrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial fiind încasat din contul SRL „Emporio Tavixi” în beneficiul ÎI „Rotăreanu Lidia” datoria în sumă de 225,96 lei, penalitatea de întârziere în mărime de 7767 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 2000 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Emporio Tavixi” și menținută hotărârea primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 512 alin.(1), art. 513 alin.(1), art. 514, art. 572 alin.(1) şi (2), art. 602 alin.(1) şi (2), art. 666 alin.(1), art. 668 alin.(1) şi art. 773 alin.(1) Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de obligaţiunile contractuale, concluzionînd că pentru produsele livrate în baza contractului de livrare a mărfii nr. 17/12 din 15 aprilie 2012, pîrtul s-a achitat cu întîrziere, evitînd achitarea integrală a mărfii primite în baza facturii şi potrivit actului de verificare, la situaţia din 05 decembrie 2012, datoria pîrîtului faţă de reclamant a constituit suma de 255,96 lei, iar ca urmare, instanţa a reţinut că ÎI „Rotăreanu Lidia” este îndreptăţită să pretindă de la pîrît încasarea datoriei şi a penalităţilor.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 14 mai 2014, SRL „Emporio Tavixi” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată, și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, ne fiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

Menționează că instanța de apel la emiterea deciziei a reținut drept declarative și neîntemeiate argumentele societății cu privire la faptul că nu a notificat despre ședințele de judecată în conformitate cu legea şi anume că intimata a indicat în cererea de chemare în judecată o adresă incorectă a societății sale, cît şi menţiunea în acest sens că SRL „Emporio Tavixi” i-a fost transmisă înștiințarea la adresa de facto a oficiului și depozitelor societății, adresa care a fost indicată și în contractul de livrare nr.17/12, mai 2 mult potrivit prevederilor art. 67 alin.(5) al Codului civil, persoana juridică este obligată să publice un aviz în Monitorul Oficial al RM despre modificarea sediului sub sancțiunea plății daune-interese.

Susţine că aceste concluziile instanței de apel întră în contradicție cu concluziile aceleași instanțe expuse în încheierea Curții de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014, prin care a fost dispusă admiterea cererii sale cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, în cadrul căreia instanța de apel a constat precum că la dosar lipsesc probe care ar confirma că societatea a făcut cunoștință cu hotărârea primei instanțe anterior datei de 12 decembrie 2013, însă materialele cauzei nu atestă recepționarea dispozitivului de către societate. Remarcă că din momentul când instanța de apel a concluzionat precum că expedierea dispozitivului hotărârii primei instanțe la vechea adresă a societății nu demonstrează comunicarea acestei hotărâri, instanța urma să aplice aceleași constatări în vederea aprecierii condiției de citare legală a societății în ședința primei instanțe.

Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei a dat o apreciere eronată argumentelor cererii de apel, concluzionând precum că societatea pe de o parte pretinde că şi-a asumat obligațiile contractuale, iar pe de o ală parte pretinde nulitatea contractului în baza căruia au apărut obligațiile respective, însă concluziile instanței de apel sunt eronate, deoarece societatea nu a solicitat nulitatea contractatului, ci doar în replică la argumentele invocate de către intimat în referința sa, a menționat asupra faptului că în cazul în care ÎI „Rotăreanu Lidia” consideră că apelul depus de societate semnat de către Bâlici Vitalii nu a fost semnat de o persoană împuternicită pentru astfel de acțiuni, atunci nici contractul încheiat cu intimata nu poate fi considerat valabil, pe motiv că de asemenea a fost semnat de Bîlici Vitalii.

Insistă că instanța de apel nu a dat nici o apreciere argumentelor invocate de el în sensul existenței facturilor fiscale de returnare a mărfurilor, nefiind apreciat faptul care este de fapt reducerea pentru marfa și respectiv, termenul de achitarea a costului mărfurilor livrate, stabilit de părți potrivit prevederilor contractului, circumstanțe, în vederea calculării penalității și termenul pentru care acesta urmează a fi stabilită. De asemenea indică că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului societății în sensul existenței unui avans în mărime de 8096,40 lei, primit de către intimat și respectiv, asupra recipisei prezentate de către societate în vederea demonstrării avansului. Consideră că instanța de apel a ignorat argumentele și probele societății, fapt ce a dus la o aprecierea arbitrară a probelor și circumstanțelor cauzei, temei pentru declararea recursului prevăzut de art.432 alin.(4) CPC.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Emporio Tavixi”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care 3 instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Emporio Tavixi” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Emporio Tavixi”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Emporio Tavixi” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Emporio Tavixi” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4 5