3ra-832/14 — Recalcularea salariului, încasarea diferenței la salariu, indemnizațiilor și a penalității

prima instanţă: D. Șușcevici dosarul nr.3ra-832/14 instanţa de apel:I. Cimpoi, S. Caitaz, A. Minciuna ÎNCHEIERE 31 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Beșleaga Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Beșleaga Tatiana împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale cu privire la recalcularea salariului, încasarea diferenței la salariu și îndemnizațiilor, încasarea penalității de întîrziere şi compensarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Beșleaga Tatiana și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 20 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La data de 08 aprilie 2013, Beșleaga Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale cu privire la recalcularea salariului, încasarea diferenței la salariu și îndemnizațiilor, încasarea penalității de întîrziere şi compensarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 26 decembrie 2005 a fost angajată în calitate de contabil-şef al secţiei finanţe din cadrul Direcţiei Situaţiilor Excepţionale mun. Bălţi. Prin ordinul nr. 35 ef. din 26 martie 2007 i s-a conferit gradul de calificare - funcționar public, consilier de clasa II-a.

Ulterior, prin ordinul nr. 150 ef. din 04 decembrie 2007 în urma reorganizării statelor a fost numită în funcţia de specialist principal a secţiei finanţe a Direcţiei Situaţiilor Excepţionale mun. Bălţi, iar prin ordinul nr. 22 ef. din 27 februarie 2013 i s-a conferit gradul de calificare - funcţionar public – consilier de clasa I. Prin ordinul 23 ef. din 28 februarie 2013, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a MAI în corespundere cu Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 a eliberată-o din funcţia 1 publică conform art. 63 lit. c), care indică că autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau îşi modifică statutul de personal.

Susține reclamanta că la momentul eliberării din funcţie, se afla în concediu medical, din care motiv prin ordinul nr. 29 ef. din 11 martie 2013, a fost modificat ordinul nr. 23 ef.

din 28 februarie 2013, în ceia ce priveşte data eliberării din funcţie, fiind considerată eliberată din funcție din data de 26 martie 2013. Menționează că la 01 aprilie 2012 a intrat în vigoare Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, în baza căreia pîrîtul era obligat să-i efectueze recalcularea salariului și toate celelalte plăți începînd cu 01 aprilie 2012, însă pînă în prezent recalcularea salariului nu a fost efectuată, deși art. 3 al Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici indică că prevederile prezentei legi se aplică funcționarilor publici din autorităţile publice specificate în anexa nr.1 la Legea 158- XVI din 4 iulie 2008, cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public securităţii naţionale şi ordinii publice, respectiv, funcția deținută de ea cade sub incidența acestei Legi.

Consideră că începînd cu 01 aprilie 2012, urma să-i fie stabilită mărimea salariului conform Anexei nr. 1 a Legii nr. 48 din 22 martie 2012, și gradelor de salarizare corespunzătoare funcţiilor publice incluse în statele de personal ale autorităţilor publice, art. 18 a Legii citate, indicînd treptele de salarizare conform gradelor de salarizare corespunzătoare funcţiilor deţinute. Afirmă că pînă la 01 aprilie 2012 a fost funcționar public de gradul II, iar în luna februarie 2013, i s-a stabilit gradul I cu salariu de funcţie în mărime de 950 lei, cu vechimea în muncă de 18 ani, intensitatea muncii în mărime de 30% de la salariu de funcţie și vechimea în muncă, premiul în mărime de 25%, și pentru secret 15%, calculat în baza ord.

250 din 13 iulie 2006, şi ordinul nr. 50 din 04 februarie 2009, iar în total salariul său constituie 2739,20 lei, pe cînd în baza Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public salariul său trebuia să-i fie achitat în mărime de 3527,50 lei. Mai invocă că cererea prealabilă depusă în adresa pîrîtului a fost respinsă. Solicită obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale să efectueze recalcularea salariului pentru perioada 01 aprilie 2012 - 26 martie 2013, încasarea diferenţei salariului şi indemnizaţiilor în mărime de 1 1721 lei și suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen ce constituie 1939 lei și compensarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului ce constituie 468 lei și a cheltuielilor de judecată.

La 11 decembrie 2013, în cadrul dezbaterilor judiciare reclamanta Beșleaga Tatiana a depus o cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat obligarea Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale să-i efectueze recalcularea salariului pentru perioada 01 aprilie 2012 - 26 martie 2013, încasarea diferenţei salariului şi indemnizaţiilor în mărime de 32 109 lei și suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere - 0,1 la sută din suma neplătită în termen ce constituie 32 109 lei, încasarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului ce constituie 468 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 decembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

2 Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Beșleaga Tatiana și menținut hotărîrea primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile pct. 12 a Hotărîrii Guvernului a RM nr. 331 din 28 mai 2012, care reglementează salarizarea funcţionarilor publici, şi care indică că pentru funcţionarii publici ale căror funcţii nu se vor regăsi în noile scheme de încadrare şi care, în urma neacceptării transferului în altă funcţie, vor înceta raporturile de serviciu prin demisie sau eliberare din funcţia publică în condiţiile art. 63 alin.(1) lit. c) al Legii nr.158-XVI din 04 iulie 2008, salariul în perioada de la 01 aprilie 2012 pînă la data încetării raportului de serviciu se va calcula şi se va achita conform condiţiilor de salarizare în vigoare pînă la 01 aprilie 2012. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa a reţinut că statele de personal ale Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nu au fost aprobate în anul 2013, iar funcţia Tatianei Beşleaga nu s-a regăsit în noile state de personal şi salariul acesteia a fost calculat conform condiţiilor de salarizare în vigoare pînă la 01 aprilie 2012 Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

La 23 mai 2014, Beșleaga Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurenta Beșleaga Tatiana a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel deoarece la examinarea cauzei instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea, iar erorile comise în vederea interpretării și aplicării legislației atît de prima instanță cît și de instanța de apel au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Menționează că concluziile instanței de apel cu referire la faptul prima instanță a emis hotărîrea în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, sunt lipsite de logică și suport material deoarece art. 130 CPC, reglementează modalitatea de apreciere a probelor, însă în speță nu este necesar de a da o apreciere probelor, deoarece intimatul nu a negat faptul că ea a fost angajată în funcţie publică sau că nu i-a calculat și achitat salariul conform noii Legi. Susţine că cererea de chemare în judecată a fost înaintată, deoarece Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a refuzat recalcularea salariului conform Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, invocând prevederile Hotărîrii Guvernului 331 din 28 mai 2012, considerînd că a i-a fost lezat dreptul de a primi salariul conform normelor legale în vigoare.

Afirmă că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă urma să determine care prevederi legale sunt aplicabile speței, pe cînd, nici prima instanţă nici instanţa de apel nu a înţeles problema dedusă judecăţii şi în concluzie a emis o hotărâre judecătorească neîntemeiată şi ilegală. 3 Mai mult, în partea descriptivă a deciziei atacate, instanţa a descris motivele invocate de apelant, iar în partea motivării nu a dat o apreciere juridică celor invocate și nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, decizia contestată fiind emisă contrar prevederilor art. art. 239, 240, 241 și 373 alin. (5) CPC.

Or, instanța de apel s-a prezumat doar la transcrierea pct. 12 din Hotărîrea Guvernului 331/2012 din 28 mai 2012, care este elaborată în vederea executării Legii nr. 48 din 22 martie 2012. La fel, invocă că în conformitate cu prevederile art. art. 4, 5 al Legii nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, prevederile Hotărîrii Guvernului 331/2012 din 28 mai 2012, trebuie să fie în strictă concordanţă cu Legea nr. 48 din 22 martie 2012 și anume prevederile art. art. 17, 18 care reglementează intrarea în vigoare şi regulile privind stabilirea salariilor funcţionarilor publici începând cu 01 aprilie 2012, fără excepţii.

Iar, prin prisma prevederilor art. 12 CPC care indică că dacă, la judecarea pricinii civile, se constată că o lege sau un alt act normativ nu corespunde unei legi sau unui alt act normativ cu o putere juridică superioară, instanţa aplică normele legii sau ale altui act normativ care are putere juridică superioară, cu toate acestea, instanțele ierarhic inferioare la soluționarea litigiului nu au identificat problema de drept și au emis o decizie ilegală şi neîntemeiată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

De asemenea invocă recurenta că pct. 12 al Hotărîrii Guvernului 331 din 28 mai 2012, este în contradicţie atît cu Legea 48 din 22 martie 2012 cît și cu principiile de bază ce reies din normele dreptului internaţional, prevederile Constituţiei Republicii Moldova și Codului muncii, deoarece de la data intrării în vigoare a Legii respective şi până la aprobarea noilor state de personal, pentru una și aceeaşi funcţie în aceeaşi perioadă de timp, remunerarea salariaţilor se face diferenţiat, chiar discriminatoriu, adică cei care ulterior vor rămâne în funcţie vor primi salariu conform noii legi, iar cei care nu, vor fi remuneraţi conform legii vechi.

Însă Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale prin art. 1 statuează interzicerea generală a discriminării, iar paragraful 2 al articolului prevede expres că nimeni nu poate fi discriminat de către o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1. Consideră recurenta că Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale refuzând să efectueze recalculul salariului conform Legii 48 din 22 martie 2012 cu referire la prevederile Hotărîrii Guvernului 331 din 28 mai 2012, a încălcat grav principiile generale şi internaţionale de drept, iar prima instanţă şi instanţa de apel prin hotărârile pronunțate i-au adus atingere drepturilor garantare prin normele naţionale şi internaţionale invocate.

La 20 iunie 2014 Serviciul Protecţiei Civile a Situaţiilor Excepţionale a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Susţine intimatul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel întemeiat au respins pretenţiile Tatianei Beşleaga ca neîntemeiate, or, ultima nu a invocat în cererea de apel nici un argument, care ar răsturna concluzia primei instanţe, care la rîndul său a emis o hotărîre în conformitate 4 cu prevederile art. 239-241 CPC, dînd o apreciere cuvenită probelor prezentate în şedinţa de judecată de către participanţii la proces. Curtea de Apel Cahul în decizia din 27 martie 2014 a dat o apreciere corectă circumstanţelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, iar argumentele recurentului sunt declarative.

Subliniază că simplul dezacord al organului abilitat cu soluţia pronunţată în ordine de apel nu serveşte temei de casare a actului judecătoresc adoptat.20 iunie 2014 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Beșleaga Tatiana este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Beșleaga Tatiana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Beșleaga Tatiana asemenea aspecte nu se regăsesc. 5 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Beșleaga Tatiana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Beșleaga Tatiana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 6