2r-1040-14 — Încasarea salariului

prima instanţă:V. Trişnevschi. dosarul nr.2r-1040/14 instanţa de apel: N.Chircu, A. Albu, I.Talpă. DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă examinând recursul declarat de către reprezentanţii recurentului, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne, Mihail Harabadjiu şi Mihail Gavriliţa, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Bîrliba împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne cu privire la recalcularea salariului, încasarea salariului şi repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014, prin care a fost refuzat în repunerea în termenul de declarare a cererii de apel şi a fost restituit apelul declarat de către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne c o n s t a t ă La 07 august 2013 Gheorghe Bîrliba a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne cu privire la recalcularea şi încasarea salariului, cât şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, începând cu 07 iunie 1982 activează în cadrul organelor afacerilor interne – Serviciul Pompieri. În temeiul contractului individual de muncă nr. 1667 din 05 ianuarie 2013, el, reclamantul a fost angajat în calitate de pompier al Unităţii de pompieri şi salvatori or. Făleşti, al Secţiei Situaţii Excepţionale Făleşti. Indică reclamantul că, începând cu anul 2007 i-au fost încălcate drepturile lui ca şi salariat, şi anume prin faptul că salariul nu i-a fost achitat în cuantumul prevăzut de legislaţia în vigoare. Menţionează reclamantul că în perioada 05 august 2010 – 05 august 2013 a activat într-un program special în schimburi, a prestat 6256 ore, dintre care 448 ore au fost suplimentare, iar 1864 ore au fost prestate pe timp de noapte.

Indică reclamantul că, angajatorul nu i-a achitat pentru orele prestate pe timp de noapte şi în zilele de sărbători nelucrătoare, la fel nu i-a calculat adaosuri la salariu pentru condiţii nefavorabile. De asemenea, indică reclamantul că, prin prisma art. 145 Codul Muncii, angajatorul este obligat să compenseze pierderea cauzată de neachitarea la timp a salariului pentru fiecare lună în parte în cuantumul prevăzut de art. 330 alin. (2) Codul Muncii, adică plata a 0,1 % din suma neachitată la timp.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul şi-a concretizat pretenţiile, cerând recalcularea salariului pentru perioada 05 august 2010 – 05 august 2013 şi plata diferenţei de salariu după cum urmează: recalcularea şi plata pentru orele prestate suplimentar, pentru orele prestate pe timp de noapte, pentru orele prestate în zilele de sărbătoare nelucrătoare, plata unei despăgubiri în temeiul art. 145 şi art. 330 Codul Muncii precum şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 21 martie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, încasându-se de la Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne suma de 5083 lei şi 40 bani cu titlu de plată pentru orele de muncă prestate suplimentar duratei normale a timpului de muncă în perioada 05 august 2010 – 05 august 2013, suma de 4930 lei şi 30 bani - plata pentru orele prestate pe timp de noapte în perioada 05 august 2010 - 05 august 2013, suma de 1166 lei - plata pentru orele prestate în zilele de repaus şi în zilele de sărbătoare nelucrătoare în perioada de 05 august 2010 - 05 august 2013, suma de 5238 lei şi 76 bani - plata pentru condiţii nocive/antigaz în perioada 05 august 2010 - 05 august 2013 şi suma de 2349 lei şi 21 bani - despăgubiri pentru reţinerea plăţii pentru munca prestată, în condiţii nefavorabile, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014 a fost respinsă cererea de repunere în termenul de atac a apelului şi a fost restituită cererea de apel. La 10 octombrie 2014, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne, a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014, cerând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi emiterea unei noi încheieri. În motivarea recursului, recurentul a indicat că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, fiind pasibilă de casare, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că, dispozitivul hotărârii primei instanţe, în pricina civilă în cauză, a fost pronunţat la 21 martie 2014, astfel încât reprezentatul recurentului, prezent la şedinţă, urma să depună cerere de apel până la 21 aprilie 2014. Prin încheierea instanţei de apel din 25 septembrie 2014 a fost respinsă cererea de repunere în termenul de atac a apelului şi a fost restituită cererea de apel. Astfel, Colegiul reţine că reprezentantul recurentului a depus cerere de apel la 6 mai 2014, cu încălcarea vădită a termenului stabilit de legislaţie. Or, invocarea motivului omiterii, termenului de depunere a apelului, aflarea acestuia în concediu de odihnă, nu constituie temei de repunere a apelului în termen.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia privind respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, cu dispunerea restituirii cererii de apel, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 236 alin. (5) lit. a), b), alin. (8) CPC, instanţa de judecată va întocmi hotărârea integrală dacă: participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii, solicită în mod expres acest lucru. Termenul de 30 de zile este un termen de decădere; participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii depun cerere de apel.

Hotărârea integrală se remite participanţilor la proces în termen de 5 zile. În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art. 116 CPC. În temeiul art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Dispoziţia art. 369 alin. (1) lit. b) CPC statuează precum că, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Având în vedere argumentele instanţei de apel privind respingerea cererii de repunere în termen a apelului, instanţa de recurs conchide că la cazul dedus judecăţii, soluţia instanţei de apel este corectă şi întemeiată. În acest context, instanţa de recurs remarcă că prin lege este instituit în mod imperativ termenul pentru declararea apelului de 30 de zile, calculat de la data pronunţării dispozitivului hotărârii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie notează că, la caz, soluţia instanţei de apel este compatibilă şi cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că, prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. La materialele dosarului nu sunt prezentate probe care ar demonstra imposibilitatea apelantului de a declara apelul în termen.

Or, motivul invocat este unul neîntemeiat. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sânt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către reprezentanţii recurentului Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către reprezentanţii recurentului, Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne, Mihail Harabadjiu şi Mihail Gavriliţa.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Bîrliba împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerul Afacerilor Interne cu privire la recalcularea, salariului, încasarea salariului şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă