2ra-2221/14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr.2ra-2221/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, L. Bulgac ÎNCHEIERE 31 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Buinovskaia Tatiana, Prehguza Alina și Staduhin Tamara împotriva Întreprinderii Individuale „Untila-Star” și Societății cu Răspundere Limitată „Admiral-Tur” cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „Untila-Star”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 30 octombrie 2013 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 28 decembrie 2012, Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara au depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Untila-Star” și SRL „Admiral- Tur” cu privire la repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanții au invocat că între Iaroţchii Stanislav, Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina şi Staduhin Tamara şi ÎI „Untila-Star” la data de 06 aprilie 2012 au fost încheiate contracte turistice nr. 7 A şi nr. 12 A, în conformitate cu care cel din urmă s-a obligat să presteze produsul turistic contra plată. Indică reclamanţii că, valoarea contractului nr. 7 A încheiat cu Preguza Alina şi Staduhin Tamara era de 11 154 lei, iar a contractului nr. 12 A încheiat cu Iaroţchii Stanislav era inițial de 6 692 lei, însă ulterior a fost suplinită cu Buinovskaia Тamara fiind suplimentar achitată suma de 5 010 lei.

Menționează că sumele de bani prevăzute de contracte au fost achitate integral la 27 aprilie 2012 pentru perioada călătoriei 22 august 2012 – 31 august 2012. La 22 august 2012 cu autocarul firmei ÎI „Untila-Star” au plecat în Bulgaria, unde au fost cazaţi în hotelul Oreol 2+, iar la data de 29 august 2012, agenția „Admiral-Tur” le-a înmînat un avertisment, prin care le-a cerut urgent de a lua legătură cu ÎI „Untila-Star”, în vederea achitării turului în cauză, motivîndu-li-se că cazarea lor nu a fost achitată integral şi nu a fost achitat transportul retur. În legătură cu avertismentul primit le-a fost generat un stres psihologic, deoarece nu cunoșteau limba ţării în care se aflau la odihnă și nu dispuneau de 1 mijloace băneşti atît pentru a efectua sunete internaţionale cu firma ÎI „Untila-Star” cît şi achitarea drumului retur.

Mai mult decît atît în momentul în care se aflau în hotel şi încercau să clarifice situaţia, erau tratați de toți ca niște persoane toate mai defavorizare (fugari reţinuţi sau cerşetori), ceea ce era insuportabil, iar din cauza stresului, starea sănătății Tatianei Buinovsckaia s-a înrăutăţit. Susţin reclamanţii că prin acţiunile culpabile ale colaboratorilor firmei ÎI „Untila-Star” şi SRL „Admiral-Tur”, manifestate prin neglijenţă în obligaţiunile de serviciu la efectuarea transferului de mijloace băneşti, achitate de către reclamanţi, odihna le-a fost parțial stricată din cauza stării de stres în legătură cu ameninţarea reală de a fi evacuaţi din hotel. Prin urmare, cu referire la prevederile Legii privind protecţia consumatorilor și art. art. 1398, 1422 Cod civil, solicită reclamanţii obligarea pîrîţilor la repararea prejudiciului cauzat în sumă de 2 000 lei pentru fiecare și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 octombrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la ÎI „Untila-Star” și SRL „Admiral- Tur” în mod solidar în beneficiul Tatianei Buinovskaia, Alinei Preguza și Tamarei Staduhin prejudiciul moral în mărime de 1000 lei pentru fiecare și în beneficiul statului taxa de stat a cîte de 100 lei de la fiecare. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014, a fost admis apelul declarat de către ÎI „Untila-Star”, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 1131 alin. (1) şi art. 1137 lin.(1) cod civil, şi art. 20 alin. (1) şi (6) din Legea privind protecţia consumatorilor, care reglementează aspecte ce ţin de contractul de servicii turistice, obligaţia organizatorului de a organiza călătoria cu garanţii şi de a înlătura neajunsurile apărute, respectiv răspunderea pentru serviciile necorespunzătoare prestate şi reparaţia prejudiciului cauzat, concluzionînd în acest sens că reclamanţii nu au făcut dovada cauzării prejudiciului moral,serviciile turistice fiind prestate în volumul stipulat în contract. La 19 mai 2014, Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentele Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara au invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și a pronunțat o decizie ilegală și neîntemeiată care urmează a fi anulată. Menționează că s-au adresat cu cererea de chemare în judecată din motivul neonorării obligațiunilor de către SRL „Untila-Star” însă instanța de apel soluționînd litigiul contrar prevederilor art. 240 CPC, nu a apreciat și determinat circumstanţele care au importanţa pentru soluţionarea justă a pricinii, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. Susţin că potrivit art. 6 alin. (5) al Legii privind protecţia consumatorilor, orice consumator are dreptul la protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime.

Iar, consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoarea indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul. 2 Însă, instanța de apel a ignorat prevederile legale menționate și a lăsat fără apreciere stările de stres și emoțiile negative suportat ca rezultat a inacțiunilor pîrîtului. La fel, susțin că instanța de apel dispunînd respingerea acțiunii ca neîntemeiată nu a aplicat prevederile art. 1422 al. (1) Cod civil, și nu a ținut cont de pct. 3.6 al contractelor turistice, în conformitate cu care firma este responsabilă pentru neîndeplinirea serviciilor confirmate documentar şi achitate, ce sunt stipulate în contracte dacă ele sunt cauzate de acţiuni sau scăpări din vedere colaboratorului firmei, în mărimea sumei integrale.

Mai mult decît atît 1398 alin. (1) Cod civil statuează că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune, însă instanța de apel și-a întemeiat concluziile în baza art. 1140 Cod Civil care indică că turistul poate cere, indiferent de faptul dacă a solicitat reducerea preţului sau a reziliat contractul, despăgubiri pentru neîndeplinirea contractului în cazul în care riscurile călătoriei se datorează unei împrejurări pentru care răspunde organizatorul. La 09 iulie 2014, ÎI „Untila Star” a depus referință la recursul declarat de către Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara în care a invocat că și-a îndeplinit integral obligațiunile contractuale asumate față de recurentele și nu poartă nici o vină în frustrările acestora.

Solicită respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel. Examinând temeiurile recursului declarat de către Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile intimatului ÎI „Untila Star”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina, și Staduhin Tamara ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Buinovskaia Tatiana, Preguza Alina și Staduhin Tamara se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4 5