2ra-1572/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-1572/14 prima instanţă: N. Mazur, instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa, ÎNCHEIERE 22 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche împotriva societăţii cu răspundere limitată „Stand- Tur” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi deciziei suplimentare din 04 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur” şi menţinută hotărîrea Judecătorie Centru, mun.

Chişinău din 10 iunie 2013, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 08 iunie 2012, reclamanţii Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche au depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Turism „Stand-Tur” SRL privind încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că la data de 21 octombrie 2011 între „Stand-Tur” SRL (în calitatea sa contractuală de „Agent turistic”) şi Nicolae şi Oxana Potîrniche (în calitatea sa contractuală de „Client”) a fost semnat Contractul de servicii turistice nr. 342, potrivit căruia Agentul turistic s-a obligat să acorde celeilalte părţi servicii turistice, iar Clientul să achite costul lor.

Indică reclamanţii că la data semnării contractului au achitat suma de 19 200 lei MDL, ce constituie 30% din costul integral al pachetului turistic, iar după confirmarea călătoriei, la 31 octombrie 2011, a achitat suma de 42 860 lei MDL, inclusiv 340 Euro ce constituie costul pentru viza turistică şi serviciile pentru curier. Astfel, suma totală achitată de ei pentru pachetul turistic în Republica Dominicană a constituit 62060,00 lei MDL. Susţine reclamanţii că la 18 noiembrie 2011, au primit de la pîrît paşapoartele fără viză turistică, însă li s-a înmînat TOURIST CARD-ul, care din cele invocate de reprezentanţii agenţiei de turism reprezintă unicul act necesar pentru ca turiştii să poată trece frontiera în Republica Dominicană.

La fel, le-a fost prezentată o scrisoare din 18.11.2011, din partea Consulatului Republicii Dominicană din Frankfurt adresată Companiei turistice, care după spusele şi traducerea agentului, confirma cele relatate de către agenţie. Necunoscînd limba germană, au crezut celor spuse de pîrît. Menţionează reclamanţii că au zburat cu documentele eliberate de către pîrît, însă ajungînd în Santo Domingo, au fost rugaţi de serviciul migraţiune, să părăsească avionul şi să urmeze în clădirea aeroportului, unde au fost percheziţionaţi minuţios, apoi îmbarcaţi în avion şi întorşi înapoi, pe motiv că nu dispuneau de viză. La aterizarea în aeroportul din Paris, deoarece aşa era ruta, ei au fost întîlniţi de către serviciul migraţiune francez, care i-a condus la sectorul de poliţie, unde li s-au luat toate lucrurile personale, inclusiv şi telefoanele mobile, au fost percheziţionaţi, au fost prelevate amprentele digitale, au fost fotografiaţi, după care au fost închişi în izolator.

Peste cîteva ore au fost transferaţi într-un hotel păzit de poliţişti, unde au stat pînă la plecarea spre Kiev. Doar la aterizarea în Kiev, la data de 23 noiembrie 2011, le-au fost restituite paşapoartele. Indică reclamanţii că la sosire, s-au adresat la agenţia turistică - pîrîtul în cauza dată, după explicaţii. Le-a fost restituit costul călătoriei parţial, în sumă de 45 mii lei, restul sumei refuzînd să li se întoarcă pe motiv că firma a suportat cheltuieli. Solicită Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche încasarea de la „Stand-Tur” SRL a prejudiciului material cauzat în mărime de 17 060 lei MDL, ce constituie diferenţa de plată pentru pachetul turistic. Or, pîrîtul a cunoscut faptul că ei nu dispun de paşapoarte europene, iar din scrisoarea arătată lor în limba germană se deduce că nu au nevoie de viză la intrarea în Republica Dominicană persoanele ce posedă paşaport European, despre ce ei au aflat la reîntoarcere în Moldova, nefiind avertizaţi de firmă.

Pentru incomoditatea adusă şi suferinţele suportate solicită Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 5000 lei pentru fiecare. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 iunie 2013 acţiunea reclamantului a fost admisă parţial. S-a încasat de la Agenţia de Turism „Stand-Tur” SRL în beneficiul lui Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche prejudiciul material în mărime de 17060 lei, taxa de stat 814 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică 3500 lei, cheltuielile de judecată 465 lei şi prejudiciul moral cîte 2000 lei pentru fiecare, în sumă totală 25839 lei. În rest acţiunea a o respinge ca neîntemeiată. La 25 iunie 2013, a fost declarat apel de către SRL „Stand Tur”, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur” şi menţinută hotărîrea Judecătorie Centru, mun. Chişinău din 10 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă. La 03 februarie 2014, Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche au depus cerere privind emiterea unei decizii suplimentare. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014, a fost admisă cererea depusă de Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche privind emiterea unei decizii suplimentare, s-a dispus încasarea de la societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur” în beneficiul lui Nicolae Potîrniche şi Oxana Potîrniche pentru compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică suma de 3000 lei.

La 11 martie 2014, societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 iunie 2013, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral. În motivarea recursului recurentul societatea cu răspundere limitată „Stand- Tur” a invocat că instanţele de judecată au încălcat normele de drept material şi au aplicat eronat legea la judecarea pricinii, deoarece constatînd în speţa dată neexecutarea de către intimat a obligaţiilor contractuale asumate, instanţele incorect au încorporat prevederile legale la materialele cauzei.

Indică că instanţele de judecată au aplicat eronat art. 14(1) lit.i) a Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în RM nr. 352 din 24.11.06, deoarece potrivit prevederilor acestuia agenţiile de turism au obligaţia să repare prejudiciile cauzate turiştilor în cazurile de încălcare a clauzelor contractului de servicii turistice, iar în hotărîrile instanţelor de inferioare nu este indicat nici un punct aş contractului care ar fi fost încălcat de reclamant. Astfel, instanţele de judecată au aplicat eronat art. 1133(1), 1134(2), 1137(1) Cod civil. Suplimentar s-a indicat că instanţele de judecată au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată (art. 15 şi art. 24 din Legea privind protecţia consumatorilor), deoarece prestarea serviciilor turistice nu cade sub incidenţa acestei legi, ci este reglementată de o lege specială, plus la aceasta au aplicat eronat art. 1422 şi art. 1423 Cod civil.

Instanţele inferioare au aplicat art. 1141 Cod civil şi au justificat neîntemeiat respectarea termenului de înaintare a pretenţiilor şi termenul de prescripţie de înaintare a acţiunii în judecată, astfel, au ignorat prevederile pct. 7.2 din contract. La 04 aprilie 2014, societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur” a declarat recurs împotriva deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014, solicitînd casarea acesteia. În motivarea recursului recurentul societatea cu răspundere limitată „Stand- Tur” a invocat că decizia este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa a interpretat în mod eronat legea şi pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată.

La 30 aprilie 2014, Nicolae Potîrniche a depus referinţă asupra recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur”, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat şi încasarea sumei de 1000 lei, pentru asistenţă juridică acordată în instanţa de recurs. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Instanţa de recurs respinge ca neîntemeiate argumentele recurentului precum că le-a prezentat informaţie intimaţilor privind regimul de vize, din care considerente nu le sunt imputabile prejudiciile solicitate, or, potrivit informaţiei anexate, se adevereşte că nu necesită viză persoanele ce posedă paşaport european, însă intimaţii nu dispun de asemenea paşapoarte, prin urmare responsabil de repararea prejudiciului cauzat este recurentul, cu atît mai mult că reclamanţii sau aflat în relaţii contractuale cu societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur”, prin urmare responsabil de repararea prejudiciului este tot societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur”.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cu referire la norma de drept citată, instanţa de recurs consideră întemeiată solicitarea intimatului privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, din care considerente dispune încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Stand- Tur” în beneficiul lui Nicolae Potîrniche a sumei de 300 lei, ce constituie cheltuieli pentru asistenţă juridică acordată intimatului în instanţa de recurs, sumă reală şi rezonabilă în viziunea instanţei de recurs, pentru serviciile prestate. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Stand-Tur” se consideră inadmisibil. Se încasează din contul societăţii cu răspundere limitată „Stand-Tur” în beneficiul lui Nicolae Potîrniche suma de 300 (trei sute) lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică în instanţa de recurs. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă