2rc-409/14 — Anularea condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate

prima instanţă: N. Craiu dosarul nr. 2rc-409/14 DECIZIE 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Danici Vitalie, în cauza cu privire la derularea procesului de insolvabilitate în privinţa Societăţii cu Răspunderea Limitată „JC Auto”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2014, prin care a fost respinsă opoziţia înaintată de creditorul chirograf Danici Vitalie şi avocatul său Ion Gavriliuc cu privire la anularea condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate, constată: SRL „JC Auto”, s-a adresat în instanţă de judecată cu cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, invocînd motivul incapacităţii de plată a datoriilor care la situaţia din 18 aprilie 2010 constituia suma de 1205139 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 12 mai 2011 s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „JC Auto”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 11 iulie 2011, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „JC Auto” şi desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate SRL „JC Auto”, ÎI „Igor Purcel” deţinător al certificatului nr. 13187 din 05 mai 2009. În cadrul derulării procesului de insolvabilitate, creditorul chirograf Danici Vitalie şi avocatul acestuia Ion Gavriliuc au depus opoziţie împotriva condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate.

În motivarea cererii sale au indicat că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, la cererea creditorului garantat BC „Moldova-Agroinbank” SA s-a dispus separarea bunurilor din masa debitoare SRL „JC Auto” cu transmiterea lor în posesia creditorului garantat, în vederea comercializării mai avantajoase şi stingerii creanţei BC „Moldova-Agroindbank” SA. Prin aceiaşi încheiere a fost stabilit că în cazul nerealizării în termenul acordat, bunurile vor fi restituite debitorului prin intermediul administratorului. Susţine că conform datelor din referinţă administratorului din 09 decembrie 2013, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, s-a dispus prelungirea termenului de vînzare indicat în încheierea din 24 decembrie 2012, însă încheierea în dosar lipseşte.

Menţionează că faptul prelungirii termenului de vînzare s-a produs în situaţia cînd din data de 13 martie 2013 a intrat în vigoare Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, care nu prevede aşa procedură de prelungire. De altfel, contrar prevederilor art. 131 alin. (10) Legii nr. 149/2012 în dosar lipsesc date de organizare şi petrecere legală a licitaţiilor publice. La fel invocă că anterior, prin cererea din 19 noiembrie 2012, a fost adusă informaţia instanţei de o falsă organizare a licitaţiei din 06 august 2012 (anunţul din Monitorul oficial nr. 149-154 din 20 iulie 2012, pe adresa Chişinău, str. Tighina 65, of. 212) adresa şi telefonul la care nu se află nimeni, nu au fost recepţionate documente sau primite achitări pentru participare la licitaţie, pe cînd norma citată stabileşte că una din posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanţei.

Aceasta nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca în prealabil să fi dat terţilor posibilitatea de a participa la cumpărare. Mai indică că în cererea creditorului garant BC „Moldova-Agroindbank” SA de separare a bunurilor din masa debitoare, nu este indicat acordul adiţional din 23 iulie 2019 la contractul de credit nr. S 07330 din 10 mai 2007 între creditor şi debitor, din care se stabileşte că valoarea bunului ipotecat este de 12542707 lei.

Consideră că acest fapt intenţionat a fost tăinuit de creditor cu scopul de a duce în eroare instanţa judiciară şi crearea impresiei despre o eventuală imposibilitate a acoperirii creanţelor, în situaţia cînd valoarea de ipotecă a bunului ipotecat convenită de părţi constituie 9811752 lei, de altfel datele despre valoarea bunului ipotecat în sumă de 12542707 lei nu sunt indicate nici în încheierea instanţei din 24 decembrie 2012. De asemenea invocă opozanţii că anterior prin cererea din 30 octombrie 2013 înaintată instanţei de insolvabilitate s-a adus la cunoştinţă că debitorul deţine un raport de evaluare din 17 ianuarie 2011, prin care este stabilită valoarea de piaţă a obiectului în sumă de 15017974 lei, iar prin contractul din 22 ianuarie 2014 bunul imobil a fost realizat de bancă la suma de 5671038 lei, respectiv aproximativ de trei ori mai ieftin decît valoarea lui reală.

Creanţele acestui creditor garantat fiind de 9660668,83 lei, ori, acest creditor în condiţiile realizării obiectului conform contractului indicat, este în continuare în calitate de creditor chirografar suma fiind de aproximativ 4000000 lei, fapt ce prejudiciază pe toţi creditorii chirografari aflaţi în imposibilitate de a le executa creanţele. Solicită anularea condiţiile de vînzare a obiectului din cauza diminuării neîntemeiate a preţului real al acestuia. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2014, a fost respinsă opoziţia înaintată de creditorul Chirograf Danici Vitalie şi avocatul acestuia Ion Gavriliuc cu privire la anularea condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate, ca neîntemeiată.

La 07 mai 2014, Danici Vitalie a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii contestate, cu soluţionare prin decizie a problemei în fond. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd- o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că debitorul SRL „JC Auto” în persoana fondatorului, proprietarului imobilelor şi bunurilor în acelaşi rînd şi creditor chirograf salariat Danici Vitalie, după data de 01 ianuarie 2012, timp mai mult de un an de zile nu a fost prezent în şedinţe judiciare, contrar prevederilor art. 92 alin. (2) a Legii insolvabilităţii în vigoare la acel moment, iar conform datelor din procesele-verbale ale şedinţelor judiciare, instanţa nu punea în discuţie posibilitatea examinării fără prezenţa acestuia, care nu a fost prezent în şedinţele inclusiv pînă în luna septembrie 2013. Menţionează că prin încheierea instanţei de insolvabilitate din 24 decembrie 2012 de separare a bunurilor din masa debitoare la cererea creditorului garantat BC „Moldova Agroindbank”, ultimei s-a acordat un termen de şase luni pentru realizare, iar în caz de nerealizare în termenul acordat, bunurile vor fi restituite debitorului prin intermediul administratorului.

Afirmă că numai din referinţa administratorului insolvabilităţii din 09 decembrie 2013, prezentate instanţei de insolvabilitate s-a aflat despre existenţa încheierii instanţei din 18 noiembrie 2013, cu privire la prelungirea termenului acordat, cu toate că Legea insolvabilităţii nr. 149/2012 nu mai prevedea procedura de prelungire a acestui termen.

Invocă că instanţa de insolvabilitate neîntemeiat s-a referit la procesele-verbale alcătuite de administratorul insolvabilităţii despre prezenţa a două licitaţii, organizate de acesta, deşi, în Monitorul oficial anunţurile au fost publicate, anterior, fapt despre care instanţa de insolvabilitate a fost anunţată prin cererea din 19 noiembrie 2013. La fel, consideră neîntemeiate şi argumentele instanţei cu referire la faptul că nici un creditor nu a înaintat obiecţii vis-a-vis de licitaţiile petrecute, deoarece dînsul în calitate de debitor şi creditor chirograf salariat, ilegal nu a fost citat în şedinţe judiciare şi nu avea acces la materialele dosarului. Iar lipsa datelor de organizare a licitaţiilor, în afară de anunţ, prezumă falsul datelor din procesele-verbale ale administratorului insolvabilităţii din lipsa a solicitanţilor şi declararea lor nulă, or, date despre darea posibilităţii terţilor de a procura bunurile lipsesc.

Insistă că realizarea bunurilor de către bancă este ilegală, deoarece art. 131 alin.(10) a Legii insolvabilităţii, stabileşte că una din posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanţei. Acesta nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca, în prealabil, să fi dat terţilor posibilitatea de a participa la cumpărare, însă contrar normei enunţate banca nu a dat posibilitate persoanelor terţe, inclusiv şi lui de a lua parte la cumpărarea imobilului şi nu a organizat ulterior licitaţii de vînzare a obiectului. Susţine că instanţa de insolvabilitate neîntemeiat a apreciat critic raportul de evaluare din 17 ianuarie 2011, prin care valoarea de piaţă a bunurilor a fost apreciată în sumă de 15017974 lei, mai mult că instanţa fără probe, temei, fără documente, de sine stătător face concluzie că obiectul a fost descompletat, pe cînd în realitate bunul există în aceiaşi stare.

Consideră neîntemeiate şi concluziile instanţei de insolvabilitate cu referire la prevederile art. 131 alin.(6) din Legea insolvabilităţii, despre înaintarea opoziţiei înainte de vinderea bunurilor grevate, deoarece legea nu prevede faptul aducerii la cunoştinţă participanţilor la proces despre intenţia de vînzare a bunurilor, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile,preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, condiţii asupra cărora este posibil de a face opoziţie în cadrul legii enunţate. Or, în cazul lor, despre faptul realizării imobilului dînsul a aflat de la persoane terţe. Date despre preţul de piaţă ce a fost stabilit de CNEJ prin raportul nr. 1032 din 15 mai 2012 de realizare a bunului, au fost prezentate instanţei de judecată de administratorul insolvabilităţii numai la 02 aprilie 2014, sau în cadrul examinării opoziţiei în instanţă.

Circumstanţele indicate şi în cazul că legea expres prevedea aducerea la cunoştinţă a intenţiei de vînzare a bunului, cît şi înaintarea opoziţiei pînă la vinderea bunurilor gajate, pentru el, care şi a înaintat opoziţia, au creat obstacole din vina administratorului insolvabilităţii în lipsa venei sale. În conformitate cu art. 425 al CPC RM, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs remarcă că recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind recursul în raport cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Astfel, prin încheierea din 25 aprilie 2014, Curtea de Apel Chişinău, a respins opoziţia înaintată de creditorul chirograf Danici Vitalie şi avocatul său Ion Gavriliuc cu privire la anularea condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate. Instanţa de recurs constată că încheierea dată este emisă cu respectarea prevederilor Legii insolvabilităţii, ce urmau a fi aplicate la soluţionarea chestiunilor supuse examinării.

Astfel, din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 11 iulie 2011a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „JC Auto”, iar în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a fost desemnat ÎI „Purcel Igor”. Ulterior, la 12 septembrie 2011, adunarea creditorilor a hotărît, cu vot unanim, derularea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „JC Auto”, pe calea valorificării şi li chidării masei debitoare a SRL „JC Auto”. Aici urmează de remarcat că la etapa intentării procesului de insolvabilitate, SRL „JC Auto” deţinea în proprietate bunuri imobile şi mobile ce alcătuiau masa debitoare şi anume, construcţie complexă cu teren aferent, autocamion şi piese-auto în asortiment.

Tot materialul probator atestă că în temeiul hotărîrii adunării creditorilor din 12 septembrie 2011, a fost selectat evaluatorul în persoana Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerului Justiţiei al RM, pentru stabilirea preţului de piaţă a bunurilor masei debitoare. Iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a Centrului Naţional de Expertize Judiciare din 15 mai 2012, a fost stabilit preţul de piaţă a construcţiei complexe şi a terenului aferent în sumă de 5040800 lei. De altfel, la caz a fost constatat şi faptul că au fost organizate două licitaţii cu strigare de vînzare a bunurilor imobile la 06 august 2012 şi respectiv, la 10 septembrie 2012, la care, însă, nu s-au înregistrat doritorii de a participa la licitaţie (f.d.

41-42), în consecinţă acestea au fost declarate nule, fapt ce se confirmă prin raportul administratorului insolvabilităţii şi a proceselor verbale de anulare a licitaţiilor (f.d. 30- 40). Prin urmare, din motivul nevînzării bunurilor de către administratorul insolvabilităţii prin licitaţie, BC „ Moldova Agroindbank” SA, a depus instanţei de insolvabilitate cerere de separare a bunurilor din masa debitoare. Iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, a fost dispusă transmiterea, în posesia BC „ Moldova Agroindbank” SA, a bunurilor mobile şi imobile gajate de către SRL „JC Auto” în temeiul contractului de gaj nr. S100155-d din 19 iulie 2010, şi anume: clădirea de producere şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,13 ha, amplasate în mun.

Chişinău, str. Pădurii 6/1, autocamionul de model MAN L2000 (furgon) de culoare albă, a/p 1994, n/î CKP 402, piese-auto conform anexe de la 1-4132 unităţi, pe un termen de 6 luni, în scopul vînzării ulterioare. De asemenea, actele cauzei denotă că la 12 februarie 2013, încheierea menţionată a fost executată parţial şi anume, în partea ce de ţine transmiterea în posesia BC „ Moldova Agroindbank” SA a clădirii de producere şi terenului aferent cu suprafaţa de 0,13 ha, amplasate în mun. Chişinău, str. Pădurii 6/1, cît şi autocamionului de model MAN L2000 (furgon) de culoare albă, a/p 1994, n/î CKP 402, în scopul vînzării acestora şi stingerea creanţei garantate. Iar, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, a fost prelungit termenul de vînzare indicat în încheierea instanţei de insolvabilitate din 24 decembrie 2012 pe un termen de 6 luni.

Raportând la caz constatările relatate, instanţa de recurs remarcă că prima instanţă temeinic a respins argumentele recurentului cu referire la faptul că instanţei a fost adusă informaţie de o falsă organizare a licitaţiei. Or, după cum corect a reţinut şi instanţa de insolvabilitate prin hotarîrea comitetului creditorilor (exprimată prin p-v din 07 iulie 2012) a fost aprobată expunerea la vînzare prin licitaţie a construcţiei şi terenului aferent la preţul de 9 660 669 lei (cu o diferenţă de aproximativ 4 mln. lei mai mult decît preţul stabilit de evaluator),iar la data de 20 iulie 2012 în Monitorul Oficial al RM a fost publicat avizul cu privire la vînzarea bunurilor imobile pentru data de 06 august 2012, însa careva doritori de a participa la licitaţie nu sau înregistrat.

Ulterior la şedinţa comitetului creditorilor (exprimată prin p-v din 10 august 2012), s-a examinat şi s-a aprobat procesul-verbal al licitaţiei nule din 06 august 2012 privind imposibilitatea petrecerii licitaţie respective. În consecinţă, a fot luată o hotărîre de a împuternici administratorul insolvabilităţii de a scoate la vînzare prin licitaţie repetată, bunurile imobile, tot la preţul 9 660 690 lei.

Iar întru executarea hotarîrii comitetului creditorilor, la 20 august 2012 în Monitorul Oficial al RM a fost publicat al doilea aviz cu privire la vînzarea repetată a bunurilor imobile la licitaţie pentru data de 10 septembrie 2012, însă doritori de a participa la licitaţie de asemenea nu s-au înregistrat,astfel fiind întocmit al doilea proces-verbal al licitaţiei nule din 10 septembrie 2012. Aici urmează de remarcat şi faptul că nici un creditor nu a înaintat careva obiecţii vizavi de licitaţiile petrecute, sau împotriva hotărîrilor adunării, sau comitetului creditorilor. Respectiv, încheierile instanţei de insolvabilitate din 24 decembrie 2012 şi 18 noiembrie 2013 privind transmiterea în posesie a bunurilor debitorului, devenind definitive.

Sub acest aspect, afirmaţia recurentului precum că banca nu a dat posibilitatea persoanelor terţe, inclusiv creditorului chirograf, salariat, Danici Vitalie de a lua parte la cumpărarea imobilului şi nu a organizat ulterior licitaţii de vînzare a obiectului nu poate fi reţinută, deoarece poartă un caracter declarativ. De altfel, la caz prezintă relevanţă ca fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 131 alin.(9) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care indică că, dacă în termen de 3 luni de la iniţierea procedurii de vînzare, bunul grevat cu garanţie nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu garanţie în posesia creditorului garantat sau consimte în scris în formă autentică să îl pună la dispoziţia acestuia în momentul convenit în preaviz.

În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, bunul trece în posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în temeiul unei încheieri judecătoreşti, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs şi susţinerile recurentului cu privire la faptul că concluziile instanţei cu referire la art. 131 alin.(6) al Legii insolvabilităţii, despre înaintarea opoziţiei înainte de vinderea bunurilor grevate sunt neîntemeiate, deoarece Legea nu prevede faptul aducerii la cunoştinţă participanţilor la proces desper intenţia de vînzare a bunurilor, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, condiţii asupra cărora este posibil de a face opoziţie în cadrul legii enunţate.

Aceasta deoarece interpretarea dispoziţiilor art. 131 alin. (6) al Legii insolvabilităţii, dată de recurent, este una greşită, or în sensul normei enunţate este de înţeles că opoziţia se înaintează înainte de vinderea bunurilor gajate, dar nu şi după. Astfel, art. 131 alin. (6) al Legii insolvabilităţii indică expres că debitorul, creditorii garantaţi, creditorii chirografari şi administratorul insolvabilităţii/lichidatorul pot face opoziţie, la vînzarea bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate. Instanţa va judeca opoziţia în şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei.

Neprezentarea părţilor la data citată nu împiedică instanţa să examineze cauza. Pe marginea opoziţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea. Dacă admite opoziţia, instanţa de judecată, ţinînd seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, informînd de îndată administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa de insolvabilitate Pe cînd, atît din materiale cauzei(f.d. 114-119), cît şi din susţinerile însuşi recurentului rezultă că prin contractul din 22 ianuarie 2014, bunul imobil litigios, şi anume, terenul pentru construcţii şi construcţia-clădire de producere situate în mun.

Chişinău, str. Pădurii nr. 6/1, a fost realizat de bancă la suma de 5671038 lei, fapt care de altfel generează respingerea recursului şi menţinerea încheierii recurate. Or, după cum corect a remarcat şi prima instanţă, în cazul admiterii opoziţiei, ca efect va urma şi anularea contractului de vînzare-cumpărare încheieat cu SRL SRL „Savacom-Trans” din data de 22 ianuarie 2014, fapt prin care vor fi încălcat dreptul de proprietate a ultimului garantat de art. 315, 316 Cod civil, art. 46 Constituţia RM şi art. 1 protocolul nr. 1 Adiţional CEDO.

În această ordine de idei este lipsită de suport legal şi susţinerea recurentului precum că date despre preţul de piaţă ce a fost stabilit de CNEJ prin raportul nr. 1032 din 15 mai 2012 de realizare a bunului, au fost prezentate instanţei de insolvabilitate numai la 02 aprilie 2014, cu atît mai mult că la examinarea cererii înaintate de către Danici Vitalie cu privire la intervenţie principală în procesul de insolvabilitate faţă de SRL „JC Auto” şi dispunerea efectuării expertizei de apreciere a valorii bunului imobil, instanţa de recurs prin decizia din 05 februarie 2014, a constatat că bunul imobil litigios a fost evaluat de CNEJ în baza hotărîrii adunării creditorilor a debitorului SRL „JC Auto”, însă raportul de evaluare prin care a fost stabilit preţul de piaţă a construcţiei şi a terenului aferent în sumă de 5040800, nu a fost contestat de părţi, circumstanţe ce atestă despre Raportul nr. 1032 din 15 mai 2012 şi preţul de piaţă a imobilului stabilit prin acesta, recurentul a cunoscut cu mult înainte de data înaintării opoziţiei.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanţa de recurs reţine că instanţa de insolvabilitate în situaţia dedusă judecării corect a ajuns la concluzia netemeiniciei opoziţiei înaintate de creditorul chirograf Danici Vitali şi avocatul său Ion Gavriliuc cu privire la anularea condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate şi respingerii acesteia ca neîntemeiată. Distinct de cele relatate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către creditorul chirograf Danici Vitalie şi a menţine încheierea primei instanţe.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Danici Vitalie. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2014 în cauza cu privire la derularea procesului de insolvabilitate în privinţa Societăţii cu Răspunderea Limitată „JC Auto”, prin care a fost respinsă opoziţia înaintată de creditorul chirograf Danici Vitali şi avocatul său Ion Gavriliuc cu privire la anularea condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva