2r-753/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Gancearuc dosarul nr. 2r-753/14 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpă DECIZIE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gromovenco Liubovi împotriva Primăriei satului Cuhureştii de Sus, raionul Floreşti cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014, prin care a fost restituită cererea de apel declarată de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, ca fiind depusă de către o persoană care nu este în drept să declare apel, c o n s t a t ă La 17 septembrie 2013, Gromovenco Liubovi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Cuhăreştii de Sus, raionul Floreşti cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică.

În motivarea acţiunii a indicat că conform dispoziţiei nr. 59 din 22 februarie 1984 a fost angajată în cadrul Sovietului Sătesc din satul Cuhureştii de Sus în calitate de „счетовод- кассир”. Susţine că din momentul angajării sale în serviciu şi pînă în prezent fără întrerupere a exercitat în cadrul Primăriei satului Cuhureştii de Sus r-1 Floreşti, aceeaşi funcţie, şi anume, de calculare, percepere a impozitelor şi taxelor locale de la persoane fizice, astfel, a îndeplinit atribuţii de funcţie publică. Pe parcursul întregii activităţi de muncă în Primăria satului Cuhureştii de Sus, denumirea funcţiei deţinute a fost redenumită de mai multe ori. Necătînd la aceasta, însă, în carnetele său de muncă au fost efectuate nişte înscrieri greşite, şi anume sa indicat modificarea denumirii funcţiei pe care o deţine fără a se elibera în acest sens dispoziţii, făcîndu-se trimitere doar la nişte actele normative eronate.

Menţionează că la moment Primăria satului Cuhureştii de Sus r-1 Floreşti, este în imposibilitate să emită aceste dispoziţii de redenumire a funcţiei deţinute, pe motiv că actualul primar nu este în drept să emită dispoziţii pentru perioadele anterioare de activitate.

1 Invocă că conform înscrierilor din carnetul de muncă: de la 23 februarie 1984 pînă la 01 februarie 1995 funcţia sa a fost numită „счетовод- кассир" (în temeiul dispoziţiei nr.59 diri 22.02.1984); de la 01 februarie 1995 pînă la 24 iunie 1999 - „socotitor-casier” (înscriere efectuată conform HG nr.72 din 27.01.1995); de la 24 iunie 1999 pînă la 25 iunie 2003 - perceptor fiscal (înscriere efectuată conform HG nr. 544 din 15.06.1999); de la 25 iunie 2003 - specialist în problemele perceperii fiscale (înscriere efectuată conform HG nr.688 din 10.06.2008) Astfel, la coloana nr. 4 a carnetului de tip vechi nr. 0626147 s-a înscris „din 01 februarie 1995 funcţia ocupată este numită socotitor-casier” conform HG nr.72 din 27.01.1995, însă această înscriere fiind incorectă efectuată şi neconfirmată de ştampila Primăriei şi semnătura persoanei care a efectuat înscrierea.

Consideră că este incorectă înscrisă pe motiv că în primul rînd nu este efectuată conform dispoziţiei Primarului, iar în al doilea rînd actul normativ la care s-a făcut referire prevede că „Restructurarea aparatelor autorităţilor publice din raioanele Cahul, Orhei, Soroca şi Ungheni”. Conform acestei hotărîri s-a aprobat statele-tip ale aparatelor primăriilor oraşelor Cahul, Orhei, Soroca şi Ungheni în limitele stabilite conform anexei şi nici de cum statele-tip ale primăriei satelor. Deci, nu trebuia de efectuat această înscriere în carnetul de muncă conform acestui act normative. Ce ţine de înscrierea efectuată la coloana a 5 a carnetului de tip vechi nr. 0626147 s-a înscris că „din 24 iunie 1999 funcţia ocupată este numită preceptor- fiscal”, înscriere ce fiind efectuată fără ştampila primăriei şi semnătura persoanei care a efectuat înscrierea, precum şi în lipsa dispoziţiei primarului.

Insistă că la coloana nr. 4 a carnetului de tip vechi nr. 0626147 urma să fie efectuată înscrierea că „din 10 iulie 1991 funcţia ocupată este numită specialist în problemele perceperii fiscale” datorită faptului că în baza HP cu privire la bazele autoadministrării locale nr.636 din 10 iulie 1991 RM a fost descentralizată iar, puterea de stat a raioanelor şi-a extins competenţele unităţile autoadministrativ-teritorial de bază - comună(sat) şi oraş, creîndu-se un mecanism intermediar de funcţionare a noilor organe de autoadministrare. În acest sens la situaţia din 10 iulie 1991 nu mai existau funcţii cu denumire în limba rusă, şi din aceste considerente la 10 iulie 1991 administraţia Primăriei era obligată să efectueze înscrierile cuvenite în carnetul său de muncă.

Pe cînd din înscrierile efectuate în carnetul său de muncă de tip vechi rezultă că din 23 februarie1984 pînă la 01 februarie 1994 a ocupat o funcţie cu denumire în limba rusă „счетовод-кассир”, ceea ce este în contradicţie cu normele legale enunţate. Susţine că din motivul omisiunilor şi erorilor admise în carnetul său de muncă, nu poate beneficia de plăţile ce le revin funcţionarilor publici, inclusiv indemnizaţia unică. Totodată menţionează că deja în jurisprudenţă s-a format pe asemenea întrebări o practică judiciară: hotărîrea judecătoriei Ialoveni nr.2-754 din 09 decembrie 2008, hotărîrea judecătoriei Ialoveni nr.2-403 din 02 aprilie 2009, hotărîrea judecătoriei Ialoveni nr.2-106 din 06 octombrie 2009, încheierea Curţii Supreme de justiţie nr.3r- 616 din 08 iunie 2011, Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr.3r-555/12 din 29 februarie 2012, Decizia Curţii Supreme de Justiţie 3r-1184/12.

Solicită constatarea faptului juridic precum că Gromovenco Liubovi în perioada 10 iulie 1999 pînă la 24 iunie 1999 a exercitat funcţia de specialist în problemele perceperii fiscal în Primăria satului Cuhureştii de Sus r-1 Floreşti, funcţie ce se atribuie la funcţiile publice conform HG RM din 412 din 22.04.2004 cu modificările aduse prin 2 HG nr.611 din 29.05.2006 şi constatarea drept valabil înscrisul la coloana 5 din carnetul de muncă nr. 0626147 eliberat pe numele cet. Gromovenco Liubovi că „din 24 iunie 1999 funcţia ocupată este numită preceptor-fiscal”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 11 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă şi constatat faptul precum că Gromovenco Liubovi Vasile în perioada 10 iulie 1991 pînă la 24 iunie 1999 a exercitat funcţia de specialist în problemele fiscale în cadrul Primăriei satului Cuhureştii de Sus r-ul Floreşti, funcţie ce se atribuie la funcţiile publice conform Hotărîrii Guvernului a Republicii Moldova nr. 412 din 22 aprilie 2004 cu modificările aduse prin Hotărîrea Guvernului a Republicii Moldova nr. 611 din 29 iunie 2006 şi constatată valabilitatea înscrisului la coloana nr. 5 din carnetul de muncă nr. 0626147 eliberat pe numele Liubei Gromovenco şi anume înscrisul „din 24 iunie 1999 funcţia ocupată este numită preceptor-fiscal”.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Casa Naţională de Asigurări Sociale la 18 decembrie 2013 a declarat apel împotriva acesteia, solicitînd repunerea în termen de declarare a apelului, admiterea apelului şi casarea hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014, a fost restituit apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, ca fiind depus de către o persoană care nu este în drept să declare apel. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 06 februarie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de apel, cu remiterea cauzei în instanţa de apel la rejudecarea apelului în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014, a fost admis recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, casată încheierea instanţei de apel din 16 ianuarie 2014 şi remisă pricina în instanţa de apel pentru judecarea apelului. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 29mai 2014, a fost restituit apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, ca fiind depus de către o persoană care nu este în drept să declare apel. La 03 iulie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestui, casarea încheierii instanţei de apel, cu remiterea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu încheierea instanţei de apel, invocând că la caz nu au fost aplicate normele legale care trebuiau a fi aplicate. Susţine că la data de 16 decembrie 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale a contestat cu cerere de apel hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 11 octombrie 2013 emisă în privinţa Liubei Gromovenco. Însă prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 cererea de apel a fost restituită ca fiind de o persoană care nu este în drept să declare apel. Cu încheierea dată nu a fost de acord de aceea a contestat-o cu recurs, iar la 02 aprilie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul Casei Naţionale de Asigurăei Sociale, a casat încheierea Curţii de Apel Bălţi şi a trimis cauza la rejudecare.

Menţionează că la 29 mai 2014 prin încheierea Curţii de Apel Bălţi recepţionată la 19 iunie 2014 cererea de apel depusă de Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost restituită pe aceleaşi motive indicate şi în încheierea Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 casată de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 02 aprilie 2014. 3 Afirmă că unicul motiv care a stat la baza restituirii cererii de apel este faptul că apelul nu a fost depus de o persoană împuternicită, referindu-se în acest sens la prevederile art. 360 alin. (1) CPC. Însă, invocă că la emiterea încheierii recurate, instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 15 CPC la care a făcut trimitere Casa Naţională de Asigurări Sociale, care stipulează că participanţii la proces şi alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăţi ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condiţiile legii.

Respectiv, reieşind din această prevedere consideră că interesele Casei Naţionale de Asigurări Sociale au fost încălcare prin hotărîrea contestată cu apel şi respectiv anume art. 15 CPC a servit temei de depunere a apelului, pe cînd instanţa de apel neîntemeiat 1-a restituit. Astfel, emiţînd o încheiere ilegală, nemotivată, ori în partea motivată instanţa de apel nu a menţionat din ce motive ignoră prevederile art. 15 CPC care prevăd expres că şi alte persoane care nu sunt participanţi la proces pot exercita căile de atac împotriva actelor judiciare. Mai menţionează că Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 02 aprilie 2014 a constatat că Casa Naţională de Asigurări Sociale este în drept să declare apel în acest caz şi nu este temei de restituire a apelului, însă Curtea de Apel Bălţi ignorînd constatările Curţii Supreme de Justiţie,emite repetat aceeaşi încheiere care a fost casată.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că încheierea instanţei de apel din 29 mai 2014, a fost expediată în adresa recurentului la 16 iunie 2014 şi recepţionată de ultimul la 18 iunie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d. 141). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 iulie 2014 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. La caz se constată că prin încheierea din 29 mai 2014, Curtea de Apel Bălţi a dispus restituirea cererii de apel depusă de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, întemeindu-şi concluziile pe dispoziţiile art. art. 360 alin. (1) şi 369 alin. (1) lit. d) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus de o persoană care nu este în drept să declare apel.

Instanţa de recurs reţine că soluţia adoptată de către instanţa de apel în sensul menţionat este una legală, care rezultă din aplicarea corectă a prevederilor normelor de 4 drept procedural şi care reglementează acţiunile instanţei la faza respectivă a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. d) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel. Cu referire la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM or, aceasta nu a fost în drept să exercite această cale de atac (f.d.

137- 139). La caz, Colegiul conchide că pentru justa apreciere a corectitudinii aplicării de către instanţa de apel a prevederilor art. 369 alin. (1) lit. d) CPC, important şi primordial este aprecierea calităţii procesuale a Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM în pricina respectivă. În conformitate cu prevederile art. 360 alin. (1) CPC, sunt în drept să declare apel: părţile şi alţi participanţi la proces; reprezentantul în interesul apelantului, dacă este împuternicit în modul stabilit de lege; martorul, expertul, specialistul şi interpretul, reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

Potrivit art. 55 CPC, se consideră participanţi la proces: părţile, intervenienţii, procurorul, petiţionarii, persoanele care, în conformitate cu art. 7 alin. (2), art. 73 şi 74, sînt împuternicite să adreseze în instanţă cereri în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane sau care intervin în proces pentru a depune concluzii în apărarea drepturilor unor alte persoane, precum şi persoanele interesate în pricinile cu procedură specială. Potrivit art. 59 alin. (1) CPC, parte în proces (reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios. Astfel, analizînd circumstanţele pricinii prin prisma normelor de drept invocate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie şi constată că Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM nu are calitate procesuală de parte sau de participant în proces.

Or, nici la momentul intentării procesului de către Gromovenco Liubovi şi nici în cadrul dezbaterilor judiciare, Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM nu era subiect al raportului material litigios, respectiv, nu este în drept de a declara apel împotriva hotărârii primei instanţe. În atare situaţie, instanţa de recurs reţine că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei, concluzionînd că aceasta nu este parte în proces. Afirmaţia recurentei precum că, prin hotărîrea primei instanţe, i-a fost încălcat dreptul şi interesele legitime, instanţa de recurs o consideră lipsită de temei de casare a încheierii recurate. Tot din aceste considerente este apreciată critic şi referirea recurentului la prevederile art. 15 CPC, care stipulează că participanții la proces şi alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăţi ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condiţiile legii.

Or, prevederile normei citate nu au relevanţă asupra legalităţii încheierii recurate ci constituie temei de revizuire a hotărîrii primei instanţe prin prisma art. 447 şi art. 449 lit. c) CPC. 5 Faţă de cele ce preced nu pot fi reţinute argumentele recurentei, or acestea nu denotă ilegalitatea încheierii instanţei de apel, care se constată a fi emisă în corespundere cu normele de drept procedural. Pe cale de consecinţă instanţa de recurs ţine să menţioneze că Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM nu este lipsită de posibilitatea de a-şi apăra drepturile sale, prin formularea unei cereri de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei Floreşti din 11 octombrie 2013 în conformitate cu art. 447 şi art. 449 lit. c) CPC.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gromovenco Liubovi împotriva Primăriei satului Cuhureştii de Sus, raionul Floreşti cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 6