2ra-47/16 — Constatarea faptului ce are valoare juridică

prima instanţă: S. Caraman dosarul nr. 2ra-47/16 instanţa de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Liubovi Gromovenco, în pricina civilă la cererea înaintată de Liubovi Gromovenco împotriva Primăriei satului Cuhureştii de Sus, raionul Floreşti, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 17 septembrie 2013, Liubovi Gromovenco a depus cerere împotriva Primăriei satului Cuhureştii de Sus, raionul Floreşti cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică.

În motivarea cererii petiţionara a indicat că, conform dispoziţiei nr. 59 din 22 februarie 1984, a fost angajată în cadrul Sovietului Sătesc din satul Cuhureştii de Sus în calitate de „счетовод- кассир”. Menţionează că, din momentul angajării sale în serviciu şi pînă în prezent, fără întrerupere, a exercitat în cadrul Primăriei satului Cuhureştii de Sus, r-nul Floreşti, aceeaşi funcţie şi, anume, de calculare, percepere a impozitelor şi taxelor locale de la persoane fizice, astfel, a îndeplinit atribuţii de funcţie publică. Susţine că, pe parcursul întregii activităţi de muncă în Primăria satului Cuhureştii de Sus, denumirea funcţiei deţinute a fost redenumită de mai multe ori, însă în pofida faptului dat, în carnetul de muncă au fost efectuate înscrieri greşite şi, anume, a fost indicată modificarea denumirii funcţiei, pe care o deţine, fără a se elibera în acest sens dispoziţii, făcîndu-se trimitere doar la acte normative eronate.

Afirmă că, la moment, Primăria satului Cuhureştii de Sus, r-nu1 Floreşti este în imposibilitate să emită aceste dispoziţii de redenumire a funcţiei deţinute, pe motiv că actualul primar nu este în drept să emită dispoziţii pentru perioadele anterioare de activitate.

Invocă faptul că, conform înscrierilor din carnetul de muncă, de la 23 februarie 1984 pînă la 01 februarie 1995, funcţia sa a fost numită „счетовод- кассир" (în temeiul dispoziţiei nr. 59 din 22 februarie 1984); de la 01 februarie 1995 pînă la 24 iunie 1999 - „socotitor-casier” (înscriere efectuată conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 72 din 27 ianuarie 1995); de la 24 iunie 1999 pînă la 25 iunie 2003 - perceptor fiscal (înscriere efectuată conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 544 din 15 iunie 1999); de la 25 iunie 2003 - specialist în problemele perceperii fiscale (înscriere efectuată conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 688 din 10 iunie 2008). Mai invocă faptul că, la coloana nr. 4 a carnetului de muncă de tip vechi nr.0626147 s-a înscris că „din 01 februarie 1995 funcţia ocupată este numită socotitor-casier” conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 72 din 27 ianuarie 1995, însă această înscriere fiind incorectă efectuată şi neconfirmată de ştampila Primăriei şi semnătura persoanei care a efectuat înscrierea.

Consideră că, este incorectă înscrisă pe motiv că în primul rînd, nu este efectuată conform dispoziţiei primarului, iar în al doilea rînd, actul normativ, la care s-a făcut referire, prevede „Restructurarea aparatelor autorităţilor publice din raioanele Cahul, Orhei, Soroca şi Ungheni”. Susţine că, în ceea ce priveşte înscrierea efectuată la coloana nr. 5 din carnetul de muncă de tip vechi nr. 0626147 că „din 24 iunie 1999 funcţia ocupată este numită perceptor fiscal”, aceasta a fost efectuată fără ştampila primăriei şi semnătura persoanei, care a efectuat înscrierea, precum şi în lipsa dispoziţiei primarului.

Solicită constatarea faptului juridic precum că, Liubovi Gromovenco, în perioada 10 iulie 1991 - 24 iunie 1999, a exercitat funcţia de specialist în problemele perceperii fiscale în Primăria satului Cuhureştii de Sus, r-nul Floreşti, funcţie ce se atribuie la funcţiile publice conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 412 din 22 aprilie 2004, cu modificările efectuate prin Hotărîrea Guvernului RM nr.611 din 29 mai 2006 şi constatarea drept valabil înscrisul la coloana nr. 5 din carnetul de muncă nr. 0626147, eliberat pe numele său, că „din 24 iunie 1999 funcţia ocupată este numită perceptor-fiscal”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 11 octombrie 2013 s-a admis acţiunea, s-a constatat faptul precum că Liubovi Vasile Gromovenco în perioada 10 iulie 1991 pînă la 24 iunie 1999 a exercitat funcţia de specialist în problemele fiscale în cadrul Primăriei satului Cuhureştii de Sus, r-nul Floreşti, funcţie ce se atribuie la funcţiile publice conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.412 din 22 aprilie 2004, cu modificările aduse prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 611 din 29 iunie 2006 şi s-a constatat valabilitatea înscrisului la coloana nr. 5 din carnetul de muncă nr. 0626147, eliberat pe numele Liubei Gromovenco şi, anume, înscrisul „din 24 iunie 1999 funcţia ocupată este numită perceptor-fiscal”.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 18 decembrie 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului şi casarea hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 s-a restituit apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca fiind depus de către o persoană care nu este în drept să declare apel. La data de 06 februarie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi trimiterea cauzei în instanţa de apel la judecarea apelului, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014 s-a admis recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, s-a casat încheierea instanţei de apel şi s-a restituit pricina în instanţa de apel pentru judecarea apelului. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014 s-a restituit apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca fiind depus de către o persoană care nu este în drept să declare apel. La data de 03 iulie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi trimiterea cauzei în instanţa de apel la judecarea apelului, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014 s-a respins recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi s-a menţinut încheierea instanţei de apel. Prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 20 octombrie 2014 s-a admis cererea de revizuire depusă de Casa Naţională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale. Prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 04 decembrie 2014 s-a încetat procesul. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 ianuarie 2015 s-a admis recursul declarat de către Liubovi Gromovenco, s-a casat încheierea primei instanţe şi s-a restituit pricina spre examinare în fond, în aceeaşi instanţă de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 10 aprilie 2015 s-a respins acţiunea ca fiind nefondată. Prima instanţă a aplicat corect normele de drept material şi procedural, invocînd la caz prevederile art. 123 din Codul de procedură civilă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Liubovi Gromovenco şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 28 octombrie 2015, Liubovi Gromovenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea cererii. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt neîntemeiate şi ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti au apreciat eronat circumstanţele invocate de recurentă, denaturînd conţinutul cererii şi au interpretat eronat normele de drept material şi procedural.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Liubovi Gromovenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti au apreciat eronat circumstanţele invocate de recurentă, denaturînd conţinutul cererii nu poate fi reţinut, deoarece este declarativ.

Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor. Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material şi procedural, deoarece în speţă, au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta Liubovi Gromovenco nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Liubovi Gromovenco ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Liubovi Gromovenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Druţă