2ra-1751/17 — incasarea platilor salariale

prima instanță: S. Caraman dosarul nr.2ra-1751/17

(Judecătoria Soroca, sediul Florești)

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

(Curtea de Apel Bălți)

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Galina Stratulat

Judecătorii : Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Liubovi Gromovenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Liubovi Gromovenco

împotriva Primăriei satului Cuhureștii de Sus cu privire la încasarea plăților

salariale,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Liubovi Gromovenco, casată hotărârea Judecătoriei

Soroca (sediul Florești) din 12 ianuarie 2017 și emisă o nouă hotărîre de respingere

a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 28 martie 2016, Liubovi Gromovenco a depus o cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei satului Cuhureștii de Sus cu privire la

încasarea plăților salariale.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, că la 17 august 2012 de către

autoritatea publică locală Cuhureștii de Sus a fost emisă dispoziția nr.96 despre

stabilirea gradelor și treptelor de salarizare a funcționarilor publici din aparatul

primăriei Cuhureștii de Sus. Prin dispoziția dată i s-a acordat treapta de salarizare

IV.

Ulterior, la 13.02.2014 a fost emisă dispoziția nr. 15 cu privire la

modificarea dispoziției nr.96 din 17.08.2012. Prin dispoziția nr. 15 s-a dispus

modificarea treptei de salarizare a funcționarului public Gromovenco Liubovi din

treapta IV în treapta de salarizare VII.

În urma acestor dispoziții urma să aibă loc recalcularea salariului conform

treptei de salarizare a VII acordate, începînd cu 01.04.2012.

La 12.02.2016 a depus o cerere în adresa primăriei, unde a solicitat să-i fie

efectuat recalcularea salariului în urma treptei de salarizare acordate prin prisma

dispoziției nr. 15 din 13.02.2014 cu achitarea diferenței la salariu.

1

În urma recepționării cererii, la 25.02.2016 i s-a înmînat dispoziția nr.22

despre abrogarea dispoziției nr. 15 din 13.02.2014, iar la 09.03.2016, sub nr.363, a

fost emis răspunsul la cererea depusă la data de 12.02.2016.

Indică că, conform dispoziției nr.22 din 25.02.2016 a fost dispus că aceasta

intră în vigoare de la 25.02.2016, iar în asemenea circumstanțe neavînd caracter

retroactiv.

Din aceste considerente administrația publică locală urma să efectueze

recalculul la salariu cu achitarea diferenței la salariu pentru treapta de salarizare,

ceia ce nu s-a făcut. Din răspunsul primit se subînțelege că, pîrîtul nu recunoaște

treapta de salarizare VII oferită ei și nici nu urmează să primească diferența de

salariu.

Cere, efectuarea recalculului salariului pentru perioada 01.04.2012

25.02.2016, încasarea diferenței de salariu pentru perioada 01.04.2012 -

25.02.2016 în sumă de 13434 lei, încasarea pentru fiecare zi de întîrziere cu 0,1 la

sută din suma neplătită în termen și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca, (sediul Florești) din 12 ianuarie 2017

acțiunea a fost respinsă.

La data de 26 ianuarie 2017, Liubovi Gromovenco a depus cerere de apel

nemotivată, apoi la 07 martie 2017 a depus apel motivat împotriva hotărîrii primei

instanțe, cerînd admitere apelului, casarea hotărîrii contestate, cu emiterea unei noi

hotărîri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 mai 2017 a fost admis apelul

declarat de către Liubovi Gromovenco, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca,

(sediul Florești) din 12 ianuarie 2017 și emisă o nouă hotărîre de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În susținerea opiniei date, instanța de apel a reținut că Primarul comunei

Cuhureștii de Sus a emis dispoziția nr. 15 la 13.02.2014, prin care a atribuit

apelantei Gromovenco Liubovi treapta VII de salarizare, conducîndu-se de

Hotărîrea Judecătoriei Florești din 11 octombrie 2013, prin care instanța a constat

faptul că Gromovenco Liubovi în perioada 10 iulie 1991 pînă la 24 iulie 1999 a

exercitat funcția dc specialist în problemele perceperii fiscale în cadrul Primăriei

satului Cuhureștii de Sus, r-nul Florești, funcție ce se atribuie la funcțiile publice.

Respectiv, în urma derulării mai multor procese de judecată, prezenta

hotarîre a fost desființată, și nu are putere juridică, concomitent dispoziția nr. 15

13.02.2014 prin care s-a modificat treapta de salarizare din IV în treapta de

salarizare VII, poartă un caracter ilegal.

În corectarea acestei situații, Primarul satului Cuhureștii de Sus, pe data de

25.02.2016 a adoptat dispoziția nr. 22, prin care a dispus abrogarea dispoziției nr.

15 din 13.02.2014 prin care s-a modificat treapta de salarizare din IV în treapta de

salarizare VII.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul instanței de apel a considerat

neîntemeiate pretențiile reclamantei, prin care se invocă că ea urma să primească

recalcul la salariu pe perioada 13.02.2014 - 25.02.2016, timp care a fost valabilă

dispoziția nr. 15 din 13.02.2014, prin care s-a modificat treapta de salarizare IV în

treapta de salarizare VII, ori reclamanta a solicitat majorarea salariului pentru

funcția publică, pe care nu a deținut-o în bază legală.

2

Conform art. 135 alin.(1) Codul muncii, sistemul de salarizare, pe a cărui

bază se determină salariile salariaților, se stabilește prin lege sau prin alte acte

normative, în corespundere cu forma juridică de organizare a unității, cu modul de

finanțare și cu caracterul activității acesteia.

În cazul dat, Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici,

Hotărîrea Guvernului privind salarizarea funcționarilor publici nu stabilește dreptul

salariatului Gromovenco Liubovi la un salariu pe perioda menționată în calitate de

funcționar public, la treapta de salarizare VII, fapt stabilit printr-un șir de hotărîri

judecătorești irevocabile.

Totodată a reținut instanța de apel că prima instanță a respins acțiunea

reclamantei, însă eronat și-a motivat concluziile pe dispozițiile art. 219 alin. (1)

Cod civil, care prevede nulitatea actului juridic, pe cînd reclamanta contestă

dipoziția Primarului, care este un act administrativ de dispoziție.

De asemenea, eronată este concluzia primei instanțe, bazîndu-se pe

dispozițiile capitolului XIII din Codul de executare, care prevede procedura

întoarcerii executării silite, ori hotărîrea judecătorească din 11.10.2013 nu a avut

efecte de executare în partea încasării unui salariu mai mare, conform treptei VII,

iar Gromovenco Liubovi nu a primit pe perioada 13.02.2014 - 25.02.2016 salariu

conform treptei de salarizare mai mare.

În consecință, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Bălți a ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.

La data de 11 iulie 2017, Liubovi Gromovenco a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Recurenta, Liubovi Gromovenco în motivarea recursului a indicat că, nu este

de acord cu decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece instanța

de apel la emiterea deciziei a încălcat și aplicat eronat normele de drept material

prin aceea că nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea, iar în consecință ilegal

au respins cererea de chemare în judecată.

Menționează că conform, carnetului de muncă nr. AA 0801285 funcția

ocupată de ea este de perceptor fiscal începând cu 1984. Din aceste considerente

treapta de salariu VII i-a fost corect acordată.

Conform pct.11 alin.3, pct.4 din Hotărîrea Guvernului despre salarizarea

funcționarilor publici treptele V-VII se acordă funcționarilor publici cu o vechime

în muncă în serviciul public realizată după 27 august 1991 de peste 15 ani.

Aceste prevederi legale impun o condiție de bază și anime că persoanelor ce

urmează să li se acorde treapta V-VII urmează să aibă o vechime în muncă în

serviciul public de peste 15 ani, dar nici de cum să fie funcționar public de peste 15

ani.

Conform carnetului de muncă prezentat la materialele cauzei Gromovenco

Liubovi este angajată în primăria satului Cuhureșii de Sus începând cu 1984, iar în

aceste circumstanțe avînd o vechime în muncă în serviciul public de peste 15 ani,

astfel întrunind toate condițiile necesare pentru treapta VII de salarizare.

Deci, consideră că instanțele de judecată urmau să-i admită acțiunea prin

aplicarea prevederilor normelor legale sus comentate. Rolul exclusiv al recursului

3

este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza

temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2).

La data de 07 septembrie 2017, Primăria satului Cuhureștii de Sus a depus

referință prin care a solicitat declararea recursului depus de Liubovi Gromovenco

ca fiind inadmisibil

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Bălți este emisă la 25 mai

2017, fiind recepționată de către Liubovi Gromovenco la 20 iunie 2017 și prin

urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la data de 11 iulie 2017 de

către Liubovi Gromovenco este depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liubovi Gromovenco

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

4

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Liubovi Gromovenco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Liubovi Gromovenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5