2ra-1055/19 — Încasarea platilor salariale

Dosarul nr. 2ra–1055/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, S. Iorgov, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Bezverhni Ivan reprezentat

de avocatul Lazari Constantin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bezverhni

Ivan împotriva SRL „Apizol” cu privire la încasarea restanței la plata salariului,

compensației pentru concediile nefolosite, compensației pentru pierderea unei părți

din salariu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Bezverhni Ivan reprezentat de avocatul

Lazari Constantin și menținută hotărârea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău

(sediul central),

con st ată:

La 23 octombrie 2017, Bezverhni Ivan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Apizol” cu privire la încasarea restanței la plata salariului,

compensației pentru concediile nefolosite, compensației pentru pierderea unei părți

din salariu și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, pe o perioadă de peste 7 ani

activează în funcția de manager, în cadrul firmei SRL „Apizol” cu un salariu net în

mărime de 4 000 lei. Pe o perioadă îndelungată, din iulie 2016 până la prezent -

octombrie 2017, angajatorul nu-și onorează obligațiile contractuale față de salariat,

acumulând restanțe la plata salariului, neacordarea concediilor plătite, în sumă de

peste 60 000 lei.

Din aceste considerente, Bezverhni Ivan a înaintat mai multe cereri, privind

acordarea concediului, care nu i s-a acordat pe o perioadă mai mare de trei ani,

privind achitarea restanțelor salariale, eliberarea din funcție din propria inițiativă și

eliberarea Carnetului de muncă, dar până la prezent (20 octombrie 2017), pârâtul

nu i-a prezentat nici un ordin și nu i-a eliberat nici Carnetul de muncă, fapt ce-i

creează impedimente serioase de a se angaja la un alt serviciu.

Conform extrasului din contul nr. 1118 (1/2010-12/2017) lui Bezverhni Ivan

la Casa Națională de Asigurări Sociale, pe perioada anilor 2016 - 2017, angajatorul

- SRL „Apizol” a efectuat decontările respective lunare din suma de 4000 lei.

1

Prin adeverința eliberată de Compania Națională de Asigurări în Medicină nr.

C-12-02-06-1070 din 18 septembrie 2017, se confirmă că Bezverhni Ivan este

asigurat în baza Listei de evidentă nominală a persoanelor asigurate angajate de

către firma SRL „Apizol”, fiind persoană angajată din 20 octombrie 2010.

În perioada august - octombrie 2017, Bezverhni Ivan a înaintat în adresa SRL

„Apizol” mai multe cereri, fapt ce se confirmă și prin copiile cererilor înaintate,

avizele poștale de recepție a cererilor din 11 septembrie 2017 și 05 octombrie

nu a emis ordinul necesar, în conformitate cu legislația muncii.

Astfel, prin neachitarea salariului pe o perioadă de peste 15 luni, pârâta i-a

creat reclamantului o situație de disconfort enorm, de stres, incertitudine, fiind

permanent, obligat de situație, în căutarea surselor financiare pentru necesitățile

fiziologice: hrană, îmbrăcăminte, achitarea serviciilor comunale, medicamente, cât

și a necesităților spirituale, prin care reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu moral

apreciat în sumă bănească în mărimea a trei salarii de funcție adică 12 000 lei.

Astfel, întrucât angajatorul SRL „Apizol” are față de salariatul Bezverhni

Ivan o restanță salarială și a cauzat un prejudiciu moral, a solicitat încasarea de la

SRL „Apizol” a restanței la plata salariului în mărime de 60 000 lei și a prejudiciul

moral în mărime de 12 000 lei.

Ulterior, a solicitat încasarea de la SRL „Apizol” a sumei de 132 380, 95 lei

cu titlu de restanța la plata salariului, compensația pentru concediile nefolosite și

neachitate, pe perioada 2010 - 2017, în mărime de 28 567,22 lei, compensațiilor

pentru pierderea unei părți din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de

achitarea acesteia salariatului în mărime de 5 273,80 lei cât și repararea

prejudiciului moral în mărime de 12000 lei.

Prin hotărârea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Central),

cererea de chemare în judecată depusă de Bezverhni Ivan a fost admisă parțial.

A fost încasat de la SRL „Apizol” în beneficiul lui Bezverhni Ivan restanța la

plata salariului pentru lunile iunie, iulie și august 2017 în sumă de 8 166, 97 lei și

suma de 8 493, 08 lei cu titlu de compensație pentru concediile nefolosite pentru

anii 2015, 2016, 2017. În rest acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

A fost încasat de la SRL „Apizol” în beneficiul statului suma de 499, 80 lei cu

titlu de taxa de stat.

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Bezverhni Ivan reprezentat de avocatul Lazari Constantin

și menținută hotărârea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central).

Pentru a emite soluția în cauză, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, la

cererea lui Bezverhni Ivan privind demisionarea sa din funcția din data de 19

august 2017, a fost emis ordinul nr. 48/17 din 02 septembrie 2017 de încetare a

contractului individual de muncă în baza art. 85 alin. (1) al Codului muncii și a fost

expediat în adresa reclamantul la data de 20 septembrie 2017, totodată

reclamantului prin înștiințarea nr. 55/17 din 20 septembrie 2017 i s-a comunicat că

ultimul urmează să se prezinte la SRL „Apizol” pentru a fi înmânat carnetul de

muncă cât și să primească salariul neachitat.

Cu referire la pretenția reclamantului privind încasarea salariului restant în

mărime de 132 380, 95 lei pentru perioada anilor 2010 - 2017, instanțele au

menționat că, reclamantul nu a prezentat probe care ar confirma cu certitudine că,

2

nu a primit salariul la care pretinde, activând la SRL „Apizol” o perioada de 7 ani

fără achitarea salariului.

Mai mult, potrivit Extraselor din cont pentru perioada ianuarie 2015 –

decembrie 2017 eliberate de Casa Națională de Asigurări Sociale, rezultă că SRL

„Apizol” a achitat contribuții la Casa teritorială de Asigurări Sociale sect. Centru

reieșind din salariul achitat lui Bezverhni Ivan pentru perioada anilor 2010 - 2017,

din ce rezultă că salariatul Bezverhni Ivan i-a fost calculat și transmis spre achitare

salariul la care pretinde. Iar, potrivit informației FVID 14 eliberată de Serviciul

fiscal de Stat rezultă care venit a obținut reclamantul în perioada anilor 2015-2017,

fiind indicate achitările respective, cum ar fi scutirile de impozit acordate, impozite

calculate și reținute etc.

Totodată instanțele au învederat că, potrivit Raportului vizetei fiscale Nr. 145

din 23 iunie 2018 s-au stabilit clar și cert restanțele salariale pe care SRL „Apizol”

față de Bezverhni Ivan, restanță care a și fost recunoscută de către societatea

angajator. Or, conform rezultatelor vizitei fiscale s-a constatat că, la situația din 23

iunie 2018, SRL „Apizol” are restanță față de Bezverhni Ivan în suma de 8 166, 97

lei cu titlu de salariu și 8 493, 08 cu titlu de compensarea pentru concediul

nefolosit.

Instanțele ierarhic inferioare au apreciat critic afirmațiile lui Bezverhni Ivan

privind încasarea compensației pentru concediile nefolosite și neachitate, pe

perioada 2010 - 2017, în mărime de 28 567, 22 lei, or cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 ani

de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situația în care obiectul

litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin

salariatului.

La 28 martie 2019, Bezverhni Ivan reprezentat de avocatul Lazari Constantin

a declarat recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia și casarea parțială a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea precum

și a săvârșit alte erori care au dus la soluționarea greșită a cauzei și la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 17 mai 2019, SRL „Apizol” reprezentată de avocatul Țurcan Vitalie a

depus o referință la recursul declarat de Bezverhni Ivan reprezentat de avocatul

Lazari Constantin, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Bezverhni Ivan reprezentat de avocatul Lazari Constantin, neîntemeiat și

care urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

3

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Bezverhni Ivan reprezentat de avocatul

Lazari Constantin, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Bezverhni Ivan reprezentat de

avocatul Lazari Constantin.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

4

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bezverhni Ivan reprezentat

de avocatul Lazari Constantin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5