2ra-1315/20 — încasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-1315/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolai Buncovschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Buncovschi

împotriva Societății Comerciale „Arteprim & CO” Societate cu Răspundere Limitată

cu privire la încasarea salariului și indemnizației de concediu, cheltuielilor pentru

deplasarea la locul de muncă, cheltuielilor pentru deplasarea la locul de muncă

pentru ridicarea salariului, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

de judecată și de executare,

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 08 octombrie 2018, Nicolai Buncovschi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății Comerciale „Arteprim & CO” Societate cu Răspundere

Limitată (în continuare SC „Arteprim & CO” SRL) solicitând obligarea pârâtului de

a-i achita salariul cuvenit și indemnizației de concediu pentru perioada de muncă de

6 luni.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 09 ianuarie 2018, în

baza contractului de muncă din 09 ianuarie 2018, a intrat în exercițiul funcției de

diriginte de șantier la obiectul ,,Stație mult carburant de alimentare a autovehiculelor

or. Rîșcani, str. Independenței”. Pe parcursul întregii perioade nu i s-au făcut

observații oficiale, însă nu a primit salariul deplin după demitere la 01 iulie 2018 și

a dării în exploatare a obiectului.

Totodată, a menționat că pe parcursul anului 2018 s-a adresat către directorul

SC ,,Arteprim & CO” SRL, Artiom Ionița, pentr a-i achita salariul, dar fără rezultat.

La fel, nu a primit răspuns de la pârât nici la scrisoarea din 25 august 2018, primită

la 03 septembrie 2018.

Drept urmare, a acordării prin încheierea instanței de judecată din 11 octombrie

2018 a unui termen pentru înlăturarea neajunsurilor admise la depunerea cererii de

chemare în judecată, întru respectarea condițiilor art. 166 alin.(1), art. 167 alin.(1)

lit.a) și a1) Cod de procedură civilă, la 29 octombrie 2018, Nicolai Buncovschi a

înregistrat cererea de chemare în judecată împotriva SC „Arteprim & CO” SRL, prin

care a solicitat obligarea angajatorului de a-i achita salariul în sumă de 26000 de lei

1

și indemnizația pentru concediu pentru întreaga perioadă de 6 luni, 09 ianuarie 2018-

01 iulie 2018.

Suplimentar reclamantul a precizat că pe parcursul primelor trei luni de muncă,

februarie-aprilie 2018, i s-a promis că-i se va achita salariul după încheierea tuturor

etapelor de lucrări de construcție la obiect. În lunile următoare, i s-a promis plata

salariului după darea definitivă în exploatare a obiectului. După demiterea sa din

funcție, dl Artiom Ionița nu-i mai răspundea la apelurile telefonice sau îl înjura și-i

spunea să-l lase în pace, fiindcă nu are bani. Ulterior s-a adresat cu o scrisoare către

SC ,,Arteprim & CO” SRL, dar nu a primit răspuns.

La 22 iulie 2019, reclamantul Nicolai Buncovschi a depus cerere de completare

a cerințelor, solicitând încasarea salariului pentru perioada de 09 ianuarie 2018 – 01

iulie 2018 în sumă de 21868 de lei, a îndemnizației de concediu în sumă de 1939 de

lei, încasarea cheltuielilor pentru deplasarea la locul de muncă în sumă de 9531 de

lei, încasarea cheltuielilor pentru deplasarea la oficiul pârâtului pentru ridicarea

salariului în sumă de 592 de lei, încasarea cheltuielilor de judecată pentru deplasarea

în ședințele de judecată și la executorul judecătoresc în sumă de 1184 de lei și

încasarea cheltuielilor pentru citarea pârâtului prin intermediul executorului

judecătoresc în sumă de 1500 de lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 4500

de lei.

În motivarea cererii de completare, reclamantul a indicat că a suportat cheltuieli

de deplasare, care urmează a fi încasate de la pârât. Totodată, a declarat că, din cauza

că pârâtul se eschiva de la primirea citațiilor, a apelat la serviciile unui executor

judecătoresc, pentru serviciile cărui a achitat suma de 1500 de lei. La fel, pe

parcursul anului 2018, din cauza stresului ca urmare a neprimirii salariului, a fost

diagnosticat cu diabet zaharat, fiindu-i recomandat folosirea medicamentelor. În

acest sens, a pretins ca fiind justificat prejudiciul moral.

Prin hotărârea din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Buncovschi și s-

a încasat SC „Arteprim & CO” SRL în beneficiul lui Nicolai Buncovschi salariul

neachitat pentru perioada 01 februarie 2018 – 01 iulie 2018 în mărime de 21868 de

lei, cu calcularea și reținerea sumelor obligatorii la bugetul public și bugetul

asigurărilor sociale; s-a încasat de la SC „Arteprim & CO” SRL în beneficiul lui

Nicolai Buncovschi cheltuielile de citare a pârâtului prin intermediul executorului

judecătoresc în sumă de 1500 de lei și cheltuielile de deplasare în ședința de judecată

în sumă de 73, 90 de lei, iar în total 1573, 90 de lei; în rest, au fost respinse ca fiind

neîntemeiate cerințele cu privire la încasarea salariului pentru luna ianuarie 2018, a

sumei de 1939 de lei, cu titlu de indemnizație de concediu, a sumei de 9531 de lei,

cu titlu de cheltuieli pentru deplasare la locul de muncă, a sumei de 592 de lei, cu

titlu de cheltuieli pentru deplasare pentru ridicarea salariului, a sumei de 1110,10 lei,

cu titlu de cheltuieli pentru deplasarea la ședințele de judecată și la executorul

judecătoresc, a sumei de 4500 de lei, cu titlu de prejudiciu moral; s-a încasat de la

SC „Arteprim & CO” SRL taxa de stat de care a fost scutit reclamantul prin efectul

legii, proporțional cerințelor admise din acțiune, în mărime de 656,04 lei.

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Nicolai Buncovschi și s-a menținut hotărârea din 26 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat faptul că Buncovschi Nicolai

2

a solicitat încasarea salariului pentru perioada 09.01.2018 – 01.07.2018, iar potrivit

borderoului nr.1 din 31.01.2018 se atestă că Buncovschi Nicolai a primit salariul

pentru luna ianuarie 2018 în sumă de 2 976 lei, fapt confirmat în cadrul ședinței de

judecată.

De asemenea, a constatat că prima instanță în mod justificat a respins cerința

reclamantului Buncovschi Nicolai privind încasarea îndemnizației de concediu în

sumă de 1939 de lei, din considerentul că, în cursul judecării cauzei cu certitudine

s-a stabilit că, Buncovschi Nicolai nu a activat la întreprindere 6 luni, dar a activat

în cadrul SC „Arteprim & CO” SRL în perioada 09.01.2019 - 01.07.2018.

Cât privește cerința de încasare din contul pârâtului a cheltuielilor de deplasare

de la domiciliu la locul de muncă în sumă de 9531 de lei, instanța de apel a menționat

că, această cerință corect a fost respinsă de prima instanță, din motiv că, potrivit

contractului individual de muncă încheiat la data de 09.01.2018 între Buncovschi

Nicolai și SC „Arteprim & CO” SRL, nu se reține că părțile ar fi prevăzut o astfel

de clauză ce ar impune angajatorul la obligația de achitare salariatului deplasarea la

locul de muncă.

Instanța de apel a relevat că, just au fost încasate parțial cheltuielile pentru

deplasarea de la domiciliu la ședințele de judecată reclamantului/apelantului în sumă

de 73, 90 de lei, or, instanța a menționat că în acest sens au fost prezentate mai multe

bilete de călătorie, fiind reținută în calitate de probă biletul de călătorie nr.46866489

în sumă de 73,90 de lei pentru data de 27 noiembrie 2018, zi în care a avut loc ședința

de judecată, în rest bonurile prezentate nu corespund cu datele ședințelor de judecată

care au fost fixate.

Instanța de apel a considerat că în speță nu au fost prezentate nici temeiuri de

ar dicta necesitatea încasării cheltuielilor pentru deplasarea la executorul

judecătoresc, or, alte probe concludente, care în ansamblu ar confirma că

Buncovschi Nicolai s-a deplasat într-o anumită zi la executorul judecătoresc nu au

fost prezentate

La 22 iulie 2020, prin intermediul poștei (f.d.156), Nicolai Buncovschi a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și adoptarea unei

noi hotărâri.

În motivarea recursului s-a invocat că nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei în fond, nu au fost

dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite, au fost încălcate și aplicate

greșit normele de drept material.

Totodată, a menționat că neîntemeiat i-a fost refuzat încasarea indemnizației de

concediu, a cheltuielilor de transport pentru a participa la ședințele de judecată și de

căutare a pârâtului împreună cu executorul judecătoresc, ca urmare a inacțiunilor

angajatorului, precum și repararea prejudiciului moral.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului, conform

scrisorii de însoțire datate cu 17 august 2020 (f.d.159) și a fost restituită

corespondența instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d.161-162).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

3

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 10 martie 2020, iar cererea de recurs

a fost depusă la 22 iulie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 06 mai 2020, conform scrisorii de însoțire (f.d.150), însă lipsesc date

despre recepționare acestei de către recurent. Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nicolai Buncovschi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolai Buncovschi, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

4

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Nicolai Buncovschi.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolai Buncovschi împotriva

deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5