2ra-27/22 — încasarea compensatiei pentru concediile de odihnă anuale nefolosite,t

2ra-27/22 — încasarea compensatiei pentru concediile de odihnă anuale nefolosite,t (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-27/22

2-19178816-01-2ra-11012022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Z. Talpalaru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Daniliuc Nicolae în

interesele lui Gojin Grigore și Gojin Grigore în interes propriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gojin Grigore

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Ilpal” cu privire la încasarea plăților

salariale, încasarea suplimentelor la salariu, compensației pentru concediul

nefolosit, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 06 noiembrie 2019, Gojin Grigore a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Ilpal” cu privire la încasarea plăților salariale, încasarea

suplimentelor la salariu, compensației pentru concediul nefolosit, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Gojin Grigore a menționat că a activat la SRL ”Ilpal” în

calitate de conducător auto, cu un salariu lunar în mărime de 4 500 lei.

În urma efectuării unui control de către Inspectoratul de Stat al Muncii, s-a

constatat că angajatorul nu a respectat termenii și periodicitatea achitării salariului

pentru perioada decembrie 2018 – aprilie 2019, care a fost achitat numai la

26 aprilie 2019.

De asemenea, s-a stabilit că angajatorul nu i-a achitat salariul pentru lunile

mai-iunie 2019, iar la încetarea contractului individual de muncă nu i-a achitat

compensația pentru concediul anual nefolosit.

Reclamantul Gojin Grigore a solicitat, inclusiv prin cererea de majorare a

cuantumului pretențiilor (f.d. 54-55), încasarea de la SRL ”Ilpal” a salariului

neachitat pentru lunile mai 2019 – iulie 2020 în sumă de 67 500 lei, încasarea

1

sumei de 3 699 de lei cu titlu de prejudiciu cauzat pentru neachitarea în termen a

salariului pentru lunile decembrie 2018 – aprilie 2019, încasarea sumei de 4 500 lei

cu titlu de compensație pentru concediul anual de odihnă nefolosit, încasarea sumei

de 11 475 de lei cu titlu de prejudiciu cauzat pentru neachitarea în termen a

salariului pentru perioada 01 iunie 2019 – 13 august 2020, încasarea sumei de

50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică și încasarea sumei de 115 lei cu titlu de cheltuieli

pentru extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 august 2020, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Gojin Grigore.

S-a încasat de la SRL ”Ilpal” în beneficiul lui Gojin Grigore suma de 67 500

lei cu titlu de plăți salariale neachitate, suma de 15 174 de lei cu titlu de supliment

pentru reținerea plăților salariale în mărime de 0,3%, suma de 5 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, suma de 115 lei cu titlu de cheltuieli pentru extrasul din Registrul

de stat al persoanelor juridice și suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

În rest, acțiunea s-a respins.

La 23 noiembrie 2020, SRL ”Ilpal”, reprezentată de avocatul Caisîn Valentin,

a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 26 august 2020, solicitând totodată repunerea în termen a apelului (f.d.

67-70).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2021, s-a admis

cererea înaintată de avocatul Caisîn Valentin în interesele SRL ”Ilpal” privind

repunerea în termen a cererii de apel.

S-a repus SRL ”Ilpal” în termenul pentru înaintarea cererii de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 august 2020 (f.d. 90-93).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2021, s-a admis apelul

declarat de avocatul Caisîn Valentin în interesele SRL ”Ilpal”, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 august 2020 și s-a emis o nouă

hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Gojin Grigore.

S-a încasat de la SRL ”Ilpal” în beneficiul lui Gojin Grigore suma de 4 353,85

de lei cu titlu de salariu, suma de 4 788,24 de lei cu titlu de compensație pentru

concediul nefolosit, suma de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și

suma de 115 lei cu titlu de cheltuieli pentru extrasul din Registrul de stat al

persoanelor juridice.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele

cauzei a reținut că în temeiul contractului individual de muncă din 02 iulie 2018,

Gojin Grigore а fost angajat în cadrul SRL ”Ilpal” în funcție de șofer pe o perioadă

nedeterminată cu salariul brut de 4500 lei lunar.

Potrivit ordinului nr.12118 din 02 iulie 2018, Gojin Grigore a fost angajat în

calitate de șofer cu salariul net în mărime de 3800 lei în condițiile prevăzute în

contractul individual de muncă.

2

Potrivit ordinului nr.02/19 din 11 iunie 2019, Gojin Grigore a fost concediat

în temeiul art.86 lit. h) din Codul muncii, pentru lipsa de la serviciu mai mult de

4 ore.

La data de 30 august 2019, Gojin Grigore a depus o plângere la Inspectoratul

de Stat al Muncii cu privire la încălcările admise de SRL ”Ilpal” în calitate de

angajator.

Prin răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii din 30 septembrie 2019, lui

Gojin Grigore i-a fost comunicat că în rezultatul examinării petiției și

documentelor prezentate, s-a constatat că SRL ”Ilpal”, în calitate de angajator a

admis încălcări ale legislației muncii și anume nu a respectat termenii și

periodicitatea achitării salariului (contrar prevederilor art.142 alin.(1) din Codul

muncii, salariul pentru perioada decembrie 2018 - aprilie 2019 a fost achitat la

26 aprilie 2019), nu a achitat salariul pentru lunile mai, iunie 2019, la încetarea

contractului individual de muncă angajatorul nu a achitat compensația pentru

concediul de odihnă anual nefolosit, iar pentru admiterea acestor încălcări ale

legislației muncii, în privința SRL ”Ilpal” a fost întocmit procesul-verbal de

control, cu prescripția de a fi achitate reclamantului sumele menționate în termen

de 15 zile.

De asemenea, instanța de apel a constatat că salariul restant neachitat lui

Gojin Grigore pentru perioada iulie - iunie 2019 constituie 4 353,85 de lei.

Cu referire la pretenția de încasare a salariului mediu lunar în sumă de 4 500

lei pentru perioada mai 2019 - iulie 2020 în sumă totală de 67 500 lei, instanța de

apel a apreciat-o ca fiind parțial întemeiată numai în partea sumei de 4 353,85 de

lei.

Or, din probatoriul administrat, rezultă că Gojin Grigore a activat la

SRL ”Ilpal” în perioada 02 iulie 2018 - 11 iunie 2019, dată la care Gojin Grigore a

fost concediat conform ordinului nr.02/19 din 11 iunie 2019.

Așadar, dat fiind că Gojin Grigore în perioada iulie 2019 - iulie 2020 nu a

activat la SRL ”Ilpal”, este nejustificată legal cerința de încasare a salariului pentru

această perioadă, or potrivit art.128 alin.(1) din Codul Muncii, salariul reprezintă

orice recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în

temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează

a fi prestată.

Totodată, instanța de apel a constatat că salariul neachitat lui Gojin Grigore

constituie suma de 4 353,85 de lei, ceea ce nu justifică soluția instanței de fond de

admitere integrală a acestei cerințe, motiv pentru care hotărârea instanței de fond în

această parte urmează a fi casată și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a

acestei cerințe.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat ca fiind întemeiată pretenția de

încasare a compensațiilor de concediu nefolosit pentru perioada în care a activat în

sumă de 4 788,24 de lei, în condițiile în care reieșind din actele cauzei se instituie

obligația adjudecării acestora din contul angajatorului.

La fel, instanța de apel a considerat nejustificată legal cerința de încasare a

penalității în mărime de 03,% pentru reținerea salariului pentru perioada 01 iunie

2019 - 13 august 2020 în sumă de 11 475 de lei, în condițiile în care în această

3

perioadă, reclamantul nu a activat, fiind concediat începând cu data de 11 iunie

2019.

Iar, cu referire la pretenția privind încasarea penalității în mărime de 03,%

pentru reținerea salariului pentru lunile decembrie 2018 - aprilie 2019 achitate de

angajator la data de 24 aprilie 2019 în sumă de 3 669 de lei, instanța de apel a

reținut că la caz, salariatul nu a făcut dovada vinovăției angajatorului.

Mai mult decât atât, actele cauzei denotă contrariul și anume că angajatorul

i-a propus lui Gojin Grigore achitarea acestor sume, iar ultimul a refuzat.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral din contul

angajatorului, instanța de apel a dispus respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată,

în condițiile în care nu a fost probată suportarea acestuia, iar reclamantul nu este

îndreptățit la o compensație bănească cu titlu de prejudiciu moral.

De asemenea, reieșind din dovezile prezentate de către avocatul reclamantului

în cumul cu materialele cauzei, instanța de apel a conchis că Gojin Grigore este

îndreptățit să pretindă la încasarea cheltuielilor de asistență juridică numai în

mărime de 1000 lei, în condițiile în care s-a făcut dovada suportării doar a acestor

cheltuieli.

La 20 decembrie 2021, Daniliuc Nicolae în interesele lui Gojin Grigore și

Gojin Grigore în interes propriu au declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, în motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței

de apel.

De asemenea, a menționat că instanța de apel, în lipsa unui temei legal, a

repus în termen cererea de apel înaintată de SRL ”Ilpal”.

La 11 ianuarie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, însă plicul a fost restituit cu mențiunea ”nereclamat” (f.d. 194-195).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

05 octombrie 2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 20 decembrie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

4

Cu referire la recursul declarat de Daniliuc Nicolae în interesele lui Gojin

Grigore, Colegiul reține următoarele:

În conformitate cu art. 433 lit. c) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul

nu este în drept să-l declare.

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că, cererea de recurs declarată împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2021, este depusă și semnată în de către

Daniliuc Nicolae interesele lui Gojin Grigore.

În conformitate cu art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în procesul

civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat

stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din

dreptul de a avea avocat.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260-XV din

19.07.2002 profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetățenia

Republicii Moldova, în privința căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire

judiciară sub forma tutelei, are diplomă de licențiat în drept sau echivalentul

acesteia, se bucură de o reputație ireproșabilă și a fost admisă în profesia de avocat

după susținerea examenului de calificare.

Totodată, art. 25 alin (1) lit. a) al Legii cu privire la avocatură stabilește că,

licența pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage în cazul neexercitării

repetate, în decursul unui an, a atribuiților, dacă anterior avocatului i s-au aplicat

sancțiuni disciplinare.

Colegiul reține că, potrivit deciziei Uniunii Avocaților din Republica

Moldova din 07 decembrie 2020, avocatului Daniliuc Nicolae i s-a aplicat

sancțiune disciplinară sub formă de retragerea licenței pentru exercitarea profesiei

de avocat, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie

2021 s-a respins cererea lui Daniliuc Nicola cu privire la suspendarea deciziei.

Prin urmare, cererea de recurs depusă de către Daniliuc Nicolae în interesele

lui Gojin Grigore este semnată de o persoană neîmputernicită, or, la data de

20 decembrie 2021, acesta nu mai avea dreptul de a practica profesia de avocat și

să reprezinte în instanță clienți.

Prin prisma art. 11 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, nu se admite

acordarea de către avocat a asistenței juridice de reprezentare a intereselor în

instanța de judecată în alt temei, decât în baza contractului de asistență juridică, iar

mandatul avocațial reprezintă un act juridic de confirmare a împuternicirilor

avocatului în raport cu terții și/sau instanța de judecată.

Deci, urmare a retragerii licenței de avocat, Daniliuc Nicolae nu are calitatea

de reprezentant a lui Gojin Grigore în procesul civil, iar semnarea și depunerea

cererii de recurs de către acesta contravine prevederilor art. 75 alin.(1) din Codul

de procedură civilă.

Astfel, Colegiul constată că, cererea de recurs este depusă de o persoana care

nu este în drept să-l declare.

5

Cu referire la recursul declarat de Gojin Grigore în interes propriu, Colegiul

reține următoarele:

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

6

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gojin Grigore în

interes propriu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Daniliuc Nicolae în interesele lui

Gojin Grigore și Gojin Grigore în interes propriu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

7