2ra-2209/18 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2209/18 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-2209/18
prima instanță, Jud. Chișinău, sediul Buiucani: O. Ionașcu
instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: N. Budăi, I. Muruianu, A. Pahopol
ÎNCHEIERE
14 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Galina Stratulat, Victor Burduh
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bogos Igor,
reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bogos Igor împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului
la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Bogos Igor și menținută hotărârea din 06 noiembrie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
c o n s t a t ă:
La 23 iunie 2017, Bogos Igor, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea
încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului
moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a înaintat în Judecătoria Chișinău,
sediul Râșcani o acțiune civilă cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului
pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.
Reclamantul a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 355 alin. (4) Codul
muncii, instanța de judecată va examina cererea de solționare a litigiului individual de
muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.
A afirmat în acest sens că deși, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată
la 06 martie 2017, instanța de fond a pronunțat hotărârea la data de 22 iunie 2017,
încălcând, astfel, flagrant și intenționat termenul legal, stabilit pentru examinarea acestei
cereri.
A considerat reclamantul că, durata examinării cauzei civile de către Judecătoria
Chișinău, sediul Buiucani intentate la cererea sa, este una excesivă, astfel încălcându-se
dreptul său garantat la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, în consecință
cauzându-i-se și prejudiciul moral.
Reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii sale
în termen rezonabil de către Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, precum și repararea
1
prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în
mărime de 6 000 lei cu titlu de cheltuieli legate de plata serviciilor juridice.
Prin hotărârea din 06 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de către
Bogos Igor a fost respins și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au ajuns la concluzia că nu s-a constatat
tergiversarea examinării cauzei, stabilind că în cadrul judecării acesteia însăși
reclamantul, făcând uz de drepturile sale procedurale, a contribuit la durata procedurilor,
prin formularea demersurilor pe parcursul judecării cauzei în instanța de fond, inclusiv
a celor de amânare, și astfel dânsul este responsabil pentru o perioadă de întârziere a
examinării pricinii de referință, având ca obiect litigiu de muncă. În susținerea acestei
poziții, instanțele ierarhic inferioare au constatat că perioada în care a avut loc
examinarea cauzei de referință – 3 luni și 16 zile, nu depășește limita rezonabilității.
La 15 iulie 2018, Bogos Igor, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei
din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 06 noiembrie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
În susținerea recursului Bogos Igor a invocat ilegalitatea și netemeinicia hotărârilor
instanțelor de judecată ierarhic inferioare.
De asemenea a indicat că, instanța de apel eronat nu a aplicat legea care trebuie să
fie aplicată, și anume art. 355 alin. (4) Codul muncii, și Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.
La 02 octombrie 2018, în adresa intimatului Ministerul Justiției a fost expediată
copia recursului declarat de către Bogos Igor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
referinței.
Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în
termenul stabilit.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul declarat de către Bogos Igor, reprezentat de avocatul Daniliuc
Nicolae, este inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4).
Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se
consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în
care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
2
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bogos Igor nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul
examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, în privința cărora s-au expus
instanțele ierarhic inferioare.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Cod
de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și
temeinicia în fapt a acesteia.
Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu
privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță
sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de
judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bogos
Igor, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.
433 lit. a) și art. 440, Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
3
Recursul declarat de către Bogos Igor, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
4